vineri, aprilie 23

Proiect de fericire - partea VII



"Stii? Esti poate cea mai ciudata femeie ce-am intalnit-o! Privesti afara de cand te-ai asezat?! Ce vezi dincolo? Ba chiar, uneori imi pari pierduta, privind in gol. Ti-am urmarit de atatea ori miscarea genelor, felul cum iti incruntai sprancenele de parca impartaseai suferinta celor de afara. Esti mereu trista, dar minunata. Te asezi mereu pe acelasi scaun si te uiti mereu pe acelasi geam. La mine nu te-ai uitat niciodata ...

Timid, dar si orgolios, marturisesc ca imi doresc sa iti fiu, macar acolo, sub genele tale. Conturul negru sau o lacrima, o asteptare, un ceva de pe undeva. E aproape un basm chemarea mea, cu timpuri si locuri care duc spre odata, spre niciodata si spre acum. Care, fara voia ta, deseneaza un unde sau chinuitul incotro. Ma simt al tau.

Ca o statuie, atata tot, nevinovata....

Nu stiu cum as putea sa-ti adresez un orisice cuvant, asa ca ma-nchipui vorbind fetei acesteia pierduta in fereastra, care zambeste nu stiu cui. Fetei care ascunde mistere in ochii ei mari, umezi si tristi. Fetei .. care-mi doresc sa o vad si maine pe acelasi scaun, in acelasi tramvai. "


Sunt randuri dintr-o epistola aproape ingalbenita, ce nu ti-au atins pana acum ochii, negasireo ...

duminică, aprilie 18

Epopee feminista

Candva, am descoperit cu multa mahnire ca traim intr-o lume murdara si nesigura. Libertatea femeilor apartine barbatilor, nu mai e a ta, uneori nu e nici a prietenului, logodnicului sau sotului tau. Strazile sunt nesigure. Pericolul umbla cu pasi marunti, in urma ta. Si poate mergi cu frica, desi mersul ti-e in pas normal. Oamenii sunt dezinteresati, nu vei gasi nicaieri ajutor, de vei avea vreodata nevoie. Iar tu, femeie, trebuie sa lupti de una singura, sa-ti masori puterea ta cu cea a unui barbat pentru fi in siguranta sau a-ti pastra integritatea ori pentru a nu fi pangarita. Ti-ai putea inchipui, ce simte o femeie si ce coplesitor e atunci cand este silita de un barbat? Dar, ti-ai putea inchipui, ca in cateva minute, trebuie sa-si revina pentru a-si continua viata? Si ce ma surprinde e faptul, ca toate aceste femei, care au fost macar o data silite, nu zic nimic nimanui. Li se pare o rusine si tac. De ce faci asta, draga mea? Misoginii, ne considera slabe si poate de aceea apelam la orgolii ... si totusi de ce?

Repet, traim intr-o lume a barbatilor, unde suprematia lor nu ne lasa dreptul la propria exprimare si libertate.

Am gasit aceste randuri, scrise probabil in vreun moment in care imi auzeam gandurile tipand de vreo nemultumire. Astazi, le-am pus aici, sa le impartasesc cu voi.

marți, aprilie 13

Proiect de fericire - partea VI



In alte vremuri, ma gandeam ca viata ar putea fi pur si simplu frumoasa. Plina, optimista. Era un gand imediat, pornit din multumirea ca eram viu, ca ma simteam viu, ca-ti daruisem existenta mea.
Pas-pas, atat stiu sa spuna talpile-ti marunte ca albul laptelui. Jucausele degete isi treceau mireasma de-a lungul urechii mele stangi, in serile cand ma doreai adormit.
Esti libera sa ma iubesti oricum. Sunt liber sa te iubesc, desi diagnosticul e fatal : indragostirea definitiva. Ne leaga pe amandoi regulile simple ale unui ritm precedat de respiratiile noastre. Desi ar trebui sa stii, atat cat ne lasi sa fim noi, suntem maruntisul unui univers coerent. Solo-urile nu vor fi in veci solitudini. O melodie nu se asculta-n singuratate, ea e complicata tocmai cand pare simpla. Asemeni tie, negasireo ....

De ce iubesc cainii ...

Un pic ma dezamageste clipul acesta. Eu nu stiu sa dansez mambo. Pe de alta parte mi-ar placea sa-l iau in brate pe gagiul acela .. dar na, nu-i al meu :(
Si uite asa, mi-am adus aminte de ce mi-s matzele antipatice si le-as bate sau le-as flocai. Da, stiu, o sa primesc proteste. I don't care.

Shall we dance?

duminică, aprilie 11

sâmbătă, aprilie 10

Aviz amatorilor.

Tin sa va anunt ca imi stalcesc romana ... nu neaparat din incultura , sa fim intelesi, ci, dintr-un motiv relativ banal.
Asadar am niste pitici care-si doresc o alta exprimare in scris (ca de auzit se aud la fel): doo = doua, noo = noua, ploo = noua, impat = in pat, umpic = un pic, imbrate = in brate, amandoo = amandoua. Am inventat un nou termen: flamingo pentru dragele de pitipoance. Ideea cu flamingo, mi-a venit in Carrefour pe cand eram cu Andra la pierdut secunde din viata noastra ... bineinteles, cu rost.

Si inca un anunt: o sa zic destul de des "bineinteles". Imi place. "Da", e prea scurt, bondoc si gras. Nu-mi mai place de el cum bineinteles, imi placea candva.

V-am cam pupat, cred :-??
Trag cortina, merg la somn! Hai, s-avem zile optimiste!

De-ai fi un chior ...

eu stiam ca sunt un chior, chiar in roua, dimineata

dar n-am spus-o tuturor ca sa nu-mi amarasc viata ...

ochii mari sa-i casc asa

si sa-i tin cu mana bine

sunt un orb in fata ta

care uite vezi prin mine

ce e rau si ce e bine ...

ce e un actor si ce vrea sa spuna

un biet trecator cu o tigara in mana ...

e singur si trist cortina-i cazuta

paharul e gol, clipa pierduta ...


si maine-i o zi si ziua din tine

frumos va zambi sperantei din mine ...


hei, sunt un orb in fata ta care uite vezi prin mine

ce e rau si ce e bine ..


... ... ...

Confesiuni neinteresante


Am avut de curand momente in care am stat in genunchi si nu am stiut ce sa ma rog. Am stat pur si simplu. Nu am stiut ce ar trebui sa cer. Si daca nu ai trecut prin valea asta, nu poti sa intelegi cum se poate intampla asa ceva .... pe langa mahnirea deja existenta se mai adauga si asta, ca nu stiu ce sa ma rog.

miercuri, aprilie 7

Dorul de a fi ... un om

Sunt zile cand efectiv ti-e dor ... orice fel de dor. Ca si dorul asta e de mai multe feluri, dupa cum citeam candva intr-o carte. Dor de necunoscut, dor dureros, dor de iubirea vietii tale, dor de copilarie, dor de clarificare, dor fara tinta, dor mincinos, dor fizic, dor mocnit, dor marunt ... dor de dor.

Avem atatea feluri de dor in sufletul nostru, momente pe care le numim melancolii ... de ce? Poate din impresionism. Pare banal sa zici ca ti-e dor, nu? Ai fi luat la intrebari si ai fi sicanat la o asemenea vorba. Raspunzi platonic, sunt melancolic sau am astenie, de orice fel (de vara, de primavara, de iarna sau de toamna). Scapi mai ieftin.

Ma-ntreb ... adesea imi pun intrebari si cu cat imi pun mai multe cu atat ma ambitionez sa-mi gasesc raspunsuri ... de cate ori ne este dor sa ajutam, sa fim ingaduitori sau sa facem un bine?

Dadusem in seara asta un search dupa Mile Carpenisan, jurnalist urcat printre ingeri, ce poate ca va cobora asemeni dorintei lui pe pamant, sub forma de fulgi de zapada. Printre altele, am descoperit in el un om temerar. De ce? Cum? Simplu. A incercat sa ne ceara un lucru colosal : "
Va provoc sa fiti oameni" . Desi suna cat de cat ciudat, caci oameni suntem, esenta rugamintii lui e profunda si greu de combatut.

Mile Carpenisan marturisea pe blogul sau ca "As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure, sa se balaceasca si bunicii si da, si parintii ce odata au fost si ei copii…."

Regasesc atatea tipuri de doruri in citatul lui. Doruri personale, ce-mi umezesc coltul ochilor. Iar asemeni lui Mile si lui Diogene, caut un om. Intai il caut in persoana mea si incep sa lucrez la mine, ca am mult de lucu. M-as bucura daca as sti ca nu-s singura care are de cautat. Astfel, ne-am putea ajuta reciproc.

Zile optimiste oameni buni !

joi, aprilie 1

S-atunci cand nu vezi ce simti ...?

Purtata pe ganduri de efemeritatea noastra, de nemultumiri, de lacrimi, de zambete, de iubiri patimase, de amagiri sau de nepasare mi-am dat seama ca iubirile mari exista. Iubirea aceea care te inalta deaspura norilor negri intr-o zi ploioasa, exista. Iubirea aceea asociata unui zambet continuu, poate idiot sau poate nu, care se iteste pe chipul tau in cele mai nelalocul lor momente, exista. Exista miracol, exista fericirea absoluta, exista iubirea nestatornica si nestavilita. Nu sunt doar povesti scrise pentru naivi.

Referitor la mine, sunt inca intr-o perpetua cautare. Continui sa cred ca fiecare suflet are un altul pereche, ca exista un cineva perfect pentru fiecare dintre noi. Poate de asta imi rememorez ca, au existat relatii in care ei ma iubeau prea mult, iar ei nu primeau la fel, in care ma intrebam cum de ei pot si eu nu pot. In altele ma intrebam daca iubirea mea imi este impartasita macar pe jumatate si-au mai existat si relatii in care ne gaseam amandoi intrebatori, de ajungeam in punctul in care nu stiam ce cautam in relatia respectiva. Ne intrebam de ce ne convine sa ne mintim singuri. Sau poate ca aveam un dor, cum spunea Mihaela, un dor necunoscut cand nu stii exact de ce ti-e rau langa jumatatea ta. Atunci, ti-e dor de tine, cel mai probabil.

Astazi, realizez ca din toate am invatat multe. Ca multi dintre ei, mi-au schimbat personalitatea sau macar mi-au influentat-o. La unii dintre ei as vrea sa ma arunc in brate si sa-mi plang lacrimile pe umarul lor cand orizontul mi se inchide, pe altii mi-ar fi suficient sa-i respect pentru ceea ce sunt si ce-au reprezentat pentru mine intr-un anume timp al existentei mele.

Si ma gandeam cat de triste erau acele iubiri, in care ne minteam amandoi. Poate asta e unul din lucrurile ce le-am dedus in tineretea asta a mea. Adica, una din cele mai colosale greseli omenesti, este aceea de a te minti singur. Daca in momentul in care te gasesti mintit de un altul te simti lezat si-ti doresti razbunare, in momentul in care te minti singur ... ce-ti ramane de facut?

Si ma gandeam cat de maleabila e judecata noastra, as putea spune chiar usor de influentat. Dar asta e o alta poveste ce nu vreau sa o incep acum. Si mai suntem si foarte previzibili.
Ma gandeam ca te gasesti langa un om, langa o fiinta care-si respira aerul cu tine de mana. Si ... iti dai seama, ca-ti lipseste ceva. N-ai vrea sa spui ca te plafonezi, nici ca ai nevoie de o pauza nu pentru ca nu e literar ... ci doar, pentru ca ceva e in neregula. Sunt relatii in care pasiunea dispare si ramane doar respectul pentru cel de alaturi. Nu ca ar fi un lucru rau. Ba chiar e firesc, dar ... dupa vreo 4 ani de casnicie, chiar mai mult mi-as dori eu. Dar cand observi ca te afli intr-o relatie de 2 -3 ani si te gasesti incorsetat in aceasta stare de habar-n-am-ce-i-cu-mine suna naspa. Suna naspa si cand stai si privesti sufletul de langa tine, motaind pe perna ta si il privesti parca cu o tandrete patata de o urma de tristete. Parca ai vrea sa-i spui ca e cel mai bun lucru ce ti l-ai dorit si l-ai primit de la viata, dar totusi stii ca in inima aia optimista a ta, stii ca exista un suflet perfect pe masura sufletului tau. Tot ce ai de facut e sa fii liber sa-l primesti.

Dar revin, cred intr-o iubire unica, in suflete pereche iar “eu mi-am dorit dintotdeauna o iubire mare, in care sa fim un singur trup, acelasi suflet. Sa simtim ca ne atingem inimile atunci cand ne privim in ochi, si ca ne atingem sufletul atunci cand ne imbratisam ...”

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons