Interesul poartă fesul!

În multe privințe,mintea mea nu poate ajunge la anumite gânduri, deoarece nu bate până acolo. Dacă ar fi să funcționez după un algoritm, cu siguranță al meu e cel mai simplu. Mi l-am stabilit astfel, deoarece în timp, am realizat că viața îți rezervă prea multe șuturi încât n-are sens să o complic și eu. Recent, mi s-a întâmplat să fiu atât de uimită încât am avut un șoc. Aici a intervenit acel algoritm simplu care în combinație cu alte operații nu reușea să ajungă la rezultatul dorit, producându-se șocul.

Am descoperit că în accepțiunea unuia sau altuia, banul e mai important ca fericirea, e mai important decât iubirea, e cel care întreține căsnicia, e cel care te strânge în brațe atunci când ești dezorientat, e cel care vine și se așează pe buze sub formă de sărut. Cu alte cuvinte, e cea mai importantă coordonată a existenței omenești.

N-aș putea să neg sau să aduc argumente, nu din cauză că nu-s capabilă, ci doar pentru că sunt încă uimită de această descoperire. Nu pot totuși să nu trag o concluzie. Rezultatul meu simplu e că cel mai probabil nu există suficientă dragoste în acel om sau poate pur și simplu nu a întâlnit încă persoana care să-i amețească matematica banului și să-i schimbe ideologia.

Cert e că oamenii ne uimesc și se uimesc singuri pe zi ce trece. Sărăcia face din noi ce vrea și ce nu vrea și când ne așteptăm mai puțin ne lovește și ne lasă la pământ. Atunci când suntem loviți puternic de bani căutăm dragoste, poate și compasiune de la cei cărora le-am întors spatele. Dragostea aceea care la început ni se dădea necondiționat și încă ni se mai dă, care ne așteapta fără să ne ofere nimic în schimb pentru a ne avea și nici nu cerea nimic în schimb. Aici intervine eșecul, momentul vieții noastre în care ne păcălim singuri și le întoarcem spatele celor dragi pentru bani.

Cu toate acestea,eu încă cred că fericirea nu poate fi cumpărată cu bani și dragostea nu poate fi făcută cu forța. Ce e cumpărat cu bani, poartă mereu un termen de valabilitate fiind perisabil, chit că e vorba de o casă, de haine, de aur, excursii, mașini, avioane, benzină etc. Dacă oamenii ar fi mai toleranți cu ei înșiși și nu ar trăi atât de mult în casă „cu tot cartierul” și cu realizările altora, probabil că în multe familii n-ar mai exista atâtea certuri pe motiv ca „vecinul are și noi n-am fost în stare” iar banul nu ar mai lua locul dragostei. Dar vremurile grele în care trăim ne obligă să facem compromisuri și să uităm de adevaratele valori.

Să avem zile optimiste cu oameni de suflet lângă noi.