Socializare cu oamenii. Blind Date sau Miss Dial?

Din totdeauna mi-a plăcut să vorbesc cu oamenii, de fapt, să ascult oamenii. Trenul era cel mai la îndemână mijloc în care trebuia să discut cu cel puțin o persoană și aia nu, nu era nașul. Chiar dacă trenul era de tip compartimentat ori vagon, persoana din dreapta, stânga sau din fața mea se trezea cu o întrebare ori cu un răspuns de genul băgare în seamă. Și întotdeauna am cunoscut oameni mișto și mereu după o călătorie cu trenul mai învățasem ceva din discuțiile avute. Poate am fost eu norocoasă și m-am nimerit printre oamenii potriviți, dar, cred că românii sunt oameni calzi și prietenoși.

Referitor la partea cu discuțiile și întâlnirea cu oamenii străini, am avut o perioadă, bănuiesc că au avut-o mai mulți, în care am experimentat întâlnirile de genul oarbe. Alea în care nu cunoști prea multe despre ăla. Unele au fost amuzante/interesante. Altele nu prea. Chestia e că din acele întâlniri au fost câteva care s-au transformat în timp în prietenii și chiar relații. Pot spune că o astfel de perioadă poate fi benefică deoarece contribuie la formarea personală, ajută la socializare, se cunosc tipologii de oameni, se fac schimb de informații, de hobby-uri. Cu alte cuvinte, e o altă experiență care te formează ca om.

Și am început să mă gândesc la toate astea în timp ce urmăream un film, Miss Dail. Filmul arată o tipă cam sătulă de felul în care se desfășoară viața ei și care ajunge să discute cu oameni absolut străini, formând numere la nimereală. De ce a făcut asta? Prima oară din greșeală, a doua oară pentru că i s-a recomandat să mai încerce să sune din greșeală iar a treia oară pentru că deja îi plăcea sentimentul, era ceva nou și diferit care o scotea din monotonie. S-a distrat tipa bine binișor în telefon cu oamenii ăia, străini.

Și mă gândeam, dacă mă sună și pe mine cineva, tip sau tipă din greșeală ori pentru că se plictisește, în câte secunde îi închid? Cum reacționez când îmi spune că pur și simplu vrea să vorbească cu oameni, nu din cauză că se plictisește, ci pentru că vrea să cunoască oameni? Probabil depinde mult de starea în care mă aflu și de locul în care mă aflu. Dar, per general pare o idee destul de interesantă. La urma urmelor poate fi o alternativă la online dating. :)
Tu ai discuta cu un necunoscut? Îți place sentimentul?

Seară deosebită vă doresc, cu ploi mărunte spre deloc!

O fotografie pe zi - luna mai

O fotografie pe zi este un proiect personal, cu poze color, mai puțin color, mai mult negru, alb-negru despre care eu cred că îmi va aduce multă bucurie. Ideea mi-a venit acum ceva vreme în urmă, dar am reușit să o aplic începând cu 03 mai 2013. Timp de un an, în fiecare zi la ora 5:00 pm îmi sună o alarmă. Ea mă atenționează să fac o poză la ceea ce văd în momentul respectiv. Timp de un an, în fiecare lună, după data de 3, voi încărca fotografiile aici, pe mediul online și voi încerca să nu am așteptări.

La scurt timp voi veni și cu o concluzie a acelei luni care s-a scurs din viața mea. Voi fi sinceră în ceea ce fotografiez și în concluzia trasă. Uneori ochii pot minți, dar proba unei poze face să dispară dubiile.

Consider că e interesant să te vezi după jumătate de an răsfoindu-ți zilele lunii mai, de exemplu. Să privești ce erai și ce făceai în luna mai, la ora 5:00 pm, după ce ai terminat serviciul. După cum am zis, nu vreau să am așteptări. Vreau doar să fac o poză în fiecare zi la această oră. 

Îți doresc zile vesele, cu soare și curcubeu!

P.s. Mai jos sunt pozele din perioada 03.05.2013 - 03.06.2013. Dă click!

Posted in: o fotografie pe zi,ora 5