Stupeur

Tocmai ce ascultam o melodie. Si am avut o sclipire, mai scurta, mai mica, nu asa de importanta, dar ... eficienta. Fredonam un vers "Nothing compares to you" .... he, he ce frumos, ce sublim, ce romantic. Dar, stai!
E o tampenie! Nothing .... poate ai vrut sa zici NOBODY sau NO ONE, dar nu NOTHING. Cat e de emotionat si de romantic sa compari o persoana cu un obiect! Si totusi, trebuie sa accept cruda si biciuitoarea realitate, se intampla tot mai des. Suntem niste obiecte asezate in biblioteca, utile doar in anumite momente. Asa ne tratam unii pe altii.

Cat de reci si insensibili suntem noi oamenii!

... 11 ...

Mic copil de gradinita, un pitic de vreo 60-70cm, ce aude pentru prima data cifrele, faci concurs cine poate numara pana la 10. Daca treci de 15 si stii si 16 esti un fel de geniu. Dincolo de 16, e un mister, un abis intunecos si incapabil de atins. Numere uriase, care se apleaca pana la tine, pornite parca sa te inghita prin rotunjimea formei lor. Acum, cand ma vad de 160 si un pic de cm, ma vad nevoita sa nu ma mai tem de cifre, ma vad incojurata si inghitita deja de ele. Ori poate facem un tandem impreuna. Dar ... tot ce imi doresc, acum, in secunda aceasta, ar fi sa stiu sa numar numa’ pana la 11 ...

This it's a promise

De ziua mea n-o sa fiu trista. O sa fie o zi a multumirii, iertarii, impacarii si, mai mult decat toate, a acceptarii. O sa multumesc pentru dependenta, o sa multumesc foarte mult pentru prieteni, o sa multumesc pentru familie, o sa multumesc pentru locul de munca si pentru colegi, o sa multumesc pentru muzica, o sa multumesc pentru frunzele moarte, pentru ploaie, o sa-mi cer iertare, o sa mijlocesc pentru iertarea altora, o sa iert, o sa ma impac, o sa-i impac pe altii, o sa ma impac cu mine insami, o sa accept impacare, o sa accept minunea divina, o sa accept ca toti suntem diferiti, o sa accept mustrare, o sa accept lectiile, o sa ma accept, o sa accept sa astept in tacere raspunsuri. Si m-am mai hotarat: ziua mea sa fie tot anul.

Lost

Ce greu e intr-o lume atat de complicata sa inveti sa fii simplu ...

Fly, fly, butterfly

Iata-ma-ssssssss !!!!!! din nou acasa, in Iasiul vechi si anost.

Ce mirare! Cata emotie, cata fericire. De ce? Simplu, m-am regasit. Am gasit acea fata vesela, simpla dar spontana. A fi vrut sa raman acolo, pe dealurile acelea si sa ma joc cu toti cateii aia pufosi si dragalasi. Imi doream atat de mult sa intalnesc din nou libertatea dealurilor verzi, a cerului de deasupra mea, un cer curat care te ispiteste la somn si la vise cu ochii deschisi. Imi doream atat de mult sa ma intind in iarba aceea marunta si uscata de soarele verii si sa ma gadile pe la picioare, sa ma intep la talpi in firele cosite. Sa miros brazii, sa ma prind de ramurile lor si sa ma legan. Dar mai ales imi doream sa cuprind in brate natura si sa-i zic cat de dor mi-a fost de ea.

Pentru cateva zile, m-am simtit precum un fluture, gingas, sensibil, liber dar puternic.

Emotie, frumusete, culoare, regasire, fericire, zambet, mirare, sentimente inegalabile le puteti simti in pozele de aici, poze care nu-mi apartin doar mie, ci si colegilor mei.

Va saluta un om fericit!

Fara titlu II

As vrea sa scriu, dar nu stiu despre ce ...

Poate ar trebui sa vorbesc despre neputinta, fericire, clipe frumoase, regrete, reprosuri ... am scris cinci cuvinte din care trei au o tenta trista .. probabil asa e si in sufletul meu, o adanca si vasta tristete

Faptul ca in aceste doua zile, am fost oarecum imobilizata la pat mi-a dat pofta sa ma visez pe un deal, cu iarba mica ... de unde sa privesc in jur si sa vad alte dealuri, la fel de frumoase ca acela pe care stau eu acum. Si sa ma visez culcata in iarba cu fata la cer, sa vorbesc rand pe rand, cu norii si sa las vantul sa treaca pe langa mine si sa ia cu dansul toate tristetile si oboseala din trupul si sufletul meu. Cata liniste am gasit in acest vis. Inchid ochii la loc pentru a nu-mi pierde visul.