Să te plimbi cu balonul în România

... te costă ceva, dar vorba aia adaptată contextului: dai un ban, dar nu-l dai degeaba. 
Plimbarea cu balonul este posibilă și-n România, nu doar printre vecinii noștri turci sau slovaci. Problema e că dacă ești din Iași, nu vei găsi nici o firmă locală specializată pe așa ceva, pentru că nu a fost dezvoltat un astfel de business aici. Din toate informațiile citite, am aflat că ar exista doar 11 baloane în țara noastră și în jur de 18 piloți atestați să conducă un astfel de balon.
Orele cele mai potrivite pentru o astfel de plimbare sunt dimineața devreme și seara spre apus, deoarece priveliștea va fi deosebită. Costul diferă în funcție de numărul de participanți: de la 100-150 euro/persoană pentru grupuri de 4 persoane + ghid până la 200 euro/persoană pentru un cuplu +ghid. Îți sunt promise 60 - 90 de minute în funcție de condițiile meteo (dacă este vânt mai puternic, traseul se termină mai repede) și ți se recomandă o ținută casual (domnișoarele sunt rugate să lase rochițele și pantofii cu platformă acasă).
Unde se zboară și cu cine?
- în București peste lacul Snagov, pădurea Scroviștea, Călugăreni, delta Neajlovului si Căldărușani;
- tot în București în zona Clinceni, Mihăilești, Gorneni cu Costel Bențe
- în Bran și Ciorogârla cu cei de la Ballfly Project (Valentin Ionesc și Otilia Prodan)
- în Poiana Brașov și Bran sau de pe aerodromurile de lângă Brașov (Ghimbav sau SanPetru) cu cei de la Smart Tours.
- în Timișoara cu Nicu Glăvan
- la parada baloanelor de aer cald între 27.09.2013 - 29.09.2013 de la Câmpul Cetății, Mureș.

Pentru mine caut soluții, informațiile le am, nu de alta dar stă de mult timp în bucket list și nu i-am dat checked, la plimbare mă refer.

Zile frumoase să avem!

Socializare cu oamenii. Blind Date sau Miss Dial?

Din totdeauna mi-a plăcut să vorbesc cu oamenii, de fapt, să ascult oamenii. Trenul era cel mai la îndemână mijloc în care trebuia să discut cu cel puțin o persoană și aia nu, nu era nașul. Chiar dacă trenul era de tip compartimentat ori vagon, persoana din dreapta, stânga sau din fața mea se trezea cu o întrebare ori cu un răspuns de genul băgare în seamă. Și întotdeauna am cunoscut oameni mișto și mereu după o călătorie cu trenul mai învățasem ceva din discuțiile avute. Poate am fost eu norocoasă și m-am nimerit printre oamenii potriviți, dar, cred că românii sunt oameni calzi și prietenoși.

Referitor la partea cu discuțiile și întâlnirea cu oamenii străini, am avut o perioadă, bănuiesc că au avut-o mai mulți, în care am experimentat întâlnirile de genul oarbe. Alea în care nu cunoști prea multe despre ăla. Unele au fost amuzante/interesante. Altele nu prea. Chestia e că din acele întâlniri au fost câteva care s-au transformat în timp în prietenii și chiar relații. Pot spune că o astfel de perioadă poate fi benefică deoarece contribuie la formarea personală, ajută la socializare, se cunosc tipologii de oameni, se fac schimb de informații, de hobby-uri. Cu alte cuvinte, e o altă experiență care te formează ca om.

Și am început să mă gândesc la toate astea în timp ce urmăream un film, Miss Dail. Filmul arată o tipă cam sătulă de felul în care se desfășoară viața ei și care ajunge să discute cu oameni absolut străini, formând numere la nimereală. De ce a făcut asta? Prima oară din greșeală, a doua oară pentru că i s-a recomandat să mai încerce să sune din greșeală iar a treia oară pentru că deja îi plăcea sentimentul, era ceva nou și diferit care o scotea din monotonie. S-a distrat tipa bine binișor în telefon cu oamenii ăia, străini.

Și mă gândeam, dacă mă sună și pe mine cineva, tip sau tipă din greșeală ori pentru că se plictisește, în câte secunde îi închid? Cum reacționez când îmi spune că pur și simplu vrea să vorbească cu oameni, nu din cauză că se plictisește, ci pentru că vrea să cunoască oameni? Probabil depinde mult de starea în care mă aflu și de locul în care mă aflu. Dar, per general pare o idee destul de interesantă. La urma urmelor poate fi o alternativă la online dating. :)
Tu ai discuta cu un necunoscut? Îți place sentimentul?

Seară deosebită vă doresc, cu ploi mărunte spre deloc!

O fotografie pe zi - luna mai

O fotografie pe zi este un proiect personal, cu poze color, mai puțin color, mai mult negru, alb-negru despre care eu cred că îmi va aduce multă bucurie. Ideea mi-a venit acum ceva vreme în urmă, dar am reușit să o aplic începând cu 03 mai 2013. Timp de un an, în fiecare zi la ora 5:00 pm îmi sună o alarmă. Ea mă atenționează să fac o poză la ceea ce văd în momentul respectiv. Timp de un an, în fiecare lună, după data de 3, voi încărca fotografiile aici, pe mediul online și voi încerca să nu am așteptări.

La scurt timp voi veni și cu o concluzie a acelei luni care s-a scurs din viața mea. Voi fi sinceră în ceea ce fotografiez și în concluzia trasă. Uneori ochii pot minți, dar proba unei poze face să dispară dubiile.

Consider că e interesant să te vezi după jumătate de an răsfoindu-ți zilele lunii mai, de exemplu. Să privești ce erai și ce făceai în luna mai, la ora 5:00 pm, după ce ai terminat serviciul. După cum am zis, nu vreau să am așteptări. Vreau doar să fac o poză în fiecare zi la această oră. 

Îți doresc zile vesele, cu soare și curcubeu!

P.s. Mai jos sunt pozele din perioada 03.05.2013 - 03.06.2013. Dă click!

Posted in: o fotografie pe zi,ora 5

Cu căpușa la spital

Vorbesc zilele trecute cu un bun prieten pe messenger despre cum ne-a fost de Paște. Știți voi, chestii obișnuite dar și mai puțin obișnuite. Tot românul, când dă soarele, iese la un grătărel. Un mic bine pârpâlit cu muștar de la bunica e plăcerea sărbătoririi firului proaspăt de iarbă. Tot așa am sărbătorit și eu de Paște, coincidența și el a sărbătorit în același mod. Dar, mult mai palpitant. Drept dovadă, nu trebuie să ieși din Iași ca să nu te plictisești.

Eh, și cum spuneam fuse el la un grătar. Iată ce-mi spune (îl numim Alex):

Alex: am fost la un grătar și am intrat în relație cu o căpușă. Na, și ticăloasa și-a înfipt prea repede colții în mine. Când m-a întrebat doctorul care e treaba i-am zis că voiam să fac o cura de slăbire cu căpușe, că am auzit că astea sug tot.

EU: deci ai trecut și pe la doctor .. bun, bun, băiat foarte cuminte.

Alex: Da, chiar a fost foarte amuzant. În vinerea mare am văzut căpușa și am zis să n-o scot eu de capul meu că poate mai rămâne ceva. Să mă duc la doctor că sigur fac treabă bună. Și mă duc la Spiridon, la UPU și zic acolo ...am o căpușă și nu vreau să am parte de nici un partaj, vreau ca ea să ia totul, n-am nevoie de nimic. Omu' râde și zice că mă trimite la chirurgie în policlinică. La 7:20 bat la ușă, îi zic ”domle, eu + căpușa = love”. Aia îmi spune că programul începe la 8:30 și că trebuie să aștept. Aștept. Se face 9:00, vine cineva, intră inaintea mea și pe la 9:10 iese femeia pe hol și-mi spune: ”sunteți dispus să plătiți?”. Eu zic că da, e ok...Sună aia un doctor de la Spiridon, de la chirurgie, care spune că nu e dispus să mă vadă dacă eu nu am trimitere de la medicul de familie. Râd și ii spun femeiei că și pentru o căpușă am nevoie de o trimitere?! Plec, dau totuși să mă duc spre chirurgie la Spiridon să văd ce și cum. Acolo nimeni nu mă bagă în seamă. Sun medicul de familie care îmi spune să mă duc la boli infecțioase ... Urc acolo, ajung la triaj, vine o urgență ..mai stau și aștept vreo oră. Se făcuse 10:30. Într-un final se termină treaba, intru și eu ....

EU: toate astea în timp ce căpușa era pe tine, nu?

Alex: da :D. Erau două asistente foarte drăguțe și foarte curioase acolo să vadă unde m-a înțepat pe mine căpușa. Le arăt și spune: ”aaa, da' dvs. încă aveți căpușa acolo! Păi, n-avem cum să vă ajutăm. Vă dăm un tratament și vă duceți la chirurgie la Spiridon să o scoată”. Încep să râd și le spun că de acolo vin. Apoi, îmi recomandă să merg la UPU Spiridon că acolo o scoate sigur. Buun, când ajung la UPU Spiridon mă văd cu același asistent care m-a trimis dimineața în policlinică și mă întreabă dacă nu e gata cu căpușa. Îi spun că am fost trimis de colo colo și mă gândesc să-i pun un nume și s-o țin că deh ... Omu' râde, îmi face o fișă și îmi zice să aștept ca după alte 30 min să mi se scoată căpușa normal, cu o pensetă și să fiu trimis acasă.

Toate cele povestite mai sus se întâmplă în România, în spitalele din Iași, în condițiile în care e o adevărată isterie cu căpușele prin media. Isterie iscată tocmai de medicii care ne încurajează să mergem la ei să ne-o extragă, să nu cumva să încercăm acasă deoarece ar putea exista ulterior complicații.

Și stau oblu și mă gândesc că uite de aia nu merg oamenii decât în ultima fază la doctor pentru că există asemenea nenorociți, împuțiți, leneși și dezinteresați.

Îi mulțumesc lui Alex că a fost de acord să scriu despre experiența lui, povestită într-un mod destul de hazliu, deși esența este copleșitoare. Suntem în anul 2013 și trebuie să te plimbi 4 ore prin spitale ca să-ți fie extrasă o căpușă. Înțeleg că au prioritate urgențele, cazurile grave, operațiile, că personalul e insuficient, dar faptul că ești plimbat dintr-un loc în altul pe motiv că nu la noi, mergi la ăia e stupid.  

Concluzia o trage fiecare, eu practic am rămas fără cuvinte.

• 
  
  
  

Posted in: capusa,spital

Yahoo vs. virusi

Anunt oficial pe toti cei interesati ca ma vor gasi incepand de astazi, pe adresa de mail si de messenger sub forma: mariuca.ichim@yahoo.com. 

Am avut o intamplarea nefericita care m-a fortat sa nu mai pot folosi adresa anemona_005. O serie de virusi care mi-au blocat accesul, 2 intrebari de securitate la care n-am raspuns, o adresa de mail alternativa nefunctionala si lipsa unui numar de telefon au facut sa nu existe o posibilitate de a-mi recupera acest user.

Recuperarea tuturor adreselor de mail din lista, imi e aproape imposibila, cu toate ca daca m-as intrebuinta nitel, as face rost de o parte din ele. Zilele astea voi continua sa fac publica schimbarea si sper sa ma contactati.

Ne vedem pe mariuca.ichim! :)

Zile fericite!

Prima zi de dupa weekend

Vineri mi-am propus anumite lucruri pentru weekend, poti vedea aici ce anume povesteam. N-au fost multe propuneri si nici activtiati care sa ma solicite exagerat, ci mai mult dorinte pentru sufletul meu. Corect e sa amintesc cate din ele le-am putut face si cate nu.
1. sa revad Piratii din Caraibe. Din pacate doar The Curse of the Black Pearl, dar chiar si asa a fost delicios.
2. sa merg la shopping . Am mers la shopping, timpul nu a fost tocmai un aliat de nadejde, am cumparat diverse si chiar am mai pus ochii si pe ceva dragutel.
3. sa merg la dansuri si sa-mi calc partenerul pe picioare. N-as fi crezut ca voi reusi, dar mi-a iesit!!! :D Weekendul acesta am facut passo doble, superb dans, dar destul de rapid. Nu putea sa scape nimeni necalcat.
4. sa ies cu prietenii si sa depanam amintiri. O daaa, am ras weekendul asta, cum nu-mi mai amintesc sa o mai fi facut de ceva vreme.
5. sa dorm o noapte-ntreaga. Da, se pun 6 ore dormite linistit, fara nicio trezire ca fiind un somn de-o noapte-ntreaga. Singura problema e ca azi am fost daramata fizic din cauza oboselii.

Cu alte cuvinte, a fost un weekend perfect. Va urma ... :)
O zi perfecta s-avem maine, cu soare si bucurii!