Ce sa va povestesc ...
Mda, am sa va povestesc partea aia in care cred ca nu am suficienta vointa. Nu vreau sa scriu ceva neinspirat, dar cum ideea e lipsita de stralucire ...probabil si postul va fi la fel.
Cum spuneam. Nu am vointa. Pentru ca nu am timp. Nu am vointa sa am timp. Nu orice timp. Stai asaaaa ...E vorba de timp liber.
Cand sunt intrebata ce fac ...de regula raspund " la munca/ muncesc/ la facultate / la sala/ invat/ ma duc acasa". Timpul meu liber este atat de tiny-mini incat ar incapea intr-ooooooo ...nuca?!?! Nu de cocos, clar!! Si cum spuneam, la raspunsul meu, feedback-ul este clar "Nashpaaaaa fataaaa!!!".
Tristetea cea mai mare e, ca de o vreme mi-o zic tot mai des. Acum cand vad ca mai am atat de putin pana la reusita, cand vad ca sfarsitul e atat de aproape de parca-l si vad ...acum simt ca nu mai rezist si parca m-ar lasa puterile. Unii ma judeca, altii ma compatimesc, dar iata ca am aproape 3 ani de cand fac servici si facultate in acelasi timp. NU sunt singura, asta sa ne fie de inteles!!!
Cine stie intelege de ce ma plang.
Am nevoie de vointa sa am timp. Am multaaaa vointa, dar cred ca am pus-o undeva sa stea de straja. Si am cam neglijat partile astea, cu timpul ... In ultima vreme, vointa mea a stat in slujba facultatii. Am avut ambitia de a ramane macar printre primii 30, si iata ca daca perseverezi reusesti sa culegi ceea ce iti propui, ba am ajuns si mai sus de atat.
Asadar, da, am o vointa extraordinara de a face cat mai multe, de a merge, de a cunoaste, de a petrece, de a fi printre cei mai buni. Si astfel nu mai am timp liber .... Si sufar. Sufar enorm ca nu am timp liber ... ca sunt obosita mai mereu ... ca nu pot sa-mi iau pantofi ca nu am timp sa caut ... ca nu pot sa-mi colorez viata pentru ca nu am timp sa gasesc un creion colorat ...
Si caut idei. Daca ma trezesc la 5:50, muncesc de la 7:30 la 16:00 si de cele mai multe ori pana la 20:00, caci merg zilnic sa lucrez pentru licenta, cum sa fac sa am timp si de altele. Si puneti in calcul (matematic) si drumul cu autobuzul.
Si dati-mi idei, va rog ... cum sa am timp? Sa nu se inteleaga gresit, sufar ... dar nu regret nici o secunda toate eforturile mele. Poate nu am avut timp sa fiu deplin fericita, nu am avut timp sa ies, sa ma distrez, sa am o viata de student cum o au cei din camin ....dar cred daca ar fi sa o iau de la capat as lua-o pe acelasi drum ...
Deci????
Istoria unei zile de 10
Cum pot vedea doi ochi căprui simplitatea unei zile și cât de mult înseamnă să fii înconjurat de oameni faini. Concertul lui Bon Jovi din 10 iulie.

Mâini înzestrate
Film, carte, realitate. Este vorba despre povestea unui om la fel la ca noi, cu grijile și problemele lui cotidiene. Un foarte bun exemplu de motivare și determinare.

Dealul mănăstirii Galata
Galata este una dintre cele 7 coline ale Iașiului, unde aici pe deal,veghează de mai bine de 400 de ani asupra orașului, ctitoria lui Petru Șchiopu.

miercuri, februarie 25
Dati-mi idei!!!
joi, februarie 19
Poate ca da ... poate ca nu
Sufar de singuratate??
Sufar de a fi neluata in seama??
Poate ca da!
Atunci sufar degeaba.
Poate ...
Ca nu ar trebui sa mai sufar de singuratate.
Oricum ajungi sa fii mereu singura
Atunci pentru ce sa te minti?
Sau poate ca nu!
Poate ca da ... poate ca nu ...
E asa cum vad eu?
E asa cum vreau eu?
Prima impresie inseala.
Nu ar trebui sa mai stau in drumul nimanui, nici macar intamplator.
Poate ca da!
Poate ca da ... poate ca nu ...
Viata e o piesa de teatru?
Sunt oamenii niste actori grabiti??
Urasc sa vad ceea ce nu vreau sa vad?
... e un poate in toate. Multe lucruri depind de acest banal ”poate” ...
Asa ca .. voi sta de-o parte !! trebuie sa pot, daca nu ma vor eu de ce sa-i vreau ?? Am un gust usor amar, caci mi-am pierdut creioanele colorate. Asadar, papadie invata sa nu fii dezamagita !!!

marți, februarie 17
Festivalul filmului portughez
Iata si o mica descriere a lor:


In regia lui: Marco Martins
In rolurile principale: Beatrice Batarda, Ivo Canelas
Gen: Drama
A primit in 2005 premiul pentru viziunea tinereasca in cadrul Festivalului de Film de la Cannes si premiul “Fipresci” pentru cel mai bun regizor la Festivalul “Mar del Plata”.
Au trecut 193 de zile de cand Alice a fost vazuta ultima oara. In fiecare zi, Mario, tatal fetitei, reface acelasi drum pe care il facuse in ziua in care Alice a disparut. Obsedat sa o gaseasca, instaleaza o serie de camere video care inregistreaza zi de zi trecatorii de pe strada. In mijlocul acelor nenumarate chipuri, acelei multimi de anonimi, Mario cauta un indiciu, un ajutor, un semn... Durerea sfasietoare cauzata de absenta lui Alice l-a transformat pe Mario in alt om, dar aceasta cautare persistenta si tragica este poate singura cale pentru a pastra speranta ca intr-o zi Alice va reaparea.
Sursa: cinemagia.ro

duminică, februarie 8
Traim in Romania si ...e suficient
Mira-m-as de atatea minti luminate din dulcea Romanie !
Dar ce vorbesc eu, te pui cu durerea omului, cu acele "Momente triste din viata mea" . Mi se pare firesc si la ordinea zilei sa ii faci poze lu' bunicu' intins pe laita cu lumanarea in mana, ca doar na, macar in sicriu sa fie vedeta.
Acum, sa fiu sincera cat de bolnav la minte trebuie sa fii ca sa faci asa ceva?! Poza in sine, evident nu e amuzanta, dar locul unde a fost ea postata (initial) te face sa te minunezi. In a vedea un om mort, nu e nimic sadic, poate doar trist. Dovada vie cate face un copil ca sa atraga atentia !!!

Despre culmi
- Culmea vitezei: Sa alergi in jurul unui stalp pana iti vezi spatele.
- Culmea cutremurului: Sa urci cu liftul si sa cobori cu apartamentul.
- Culmea înotului: Cu o mâna sa înoti si cu cealalta sa dai din picioare.
- Culmea atletismului: Sa alergi de unul singur si sa iesi pe locul 2.
- Culmea fizicii: Sa pasti un cal putere pe un camp magnetic
- Culmea ceasului desteptator: Sa sune ocupat...
- Culmea inghesuielii: Sa circule soferul pe scara de la autobuz.
- Culmea fotbalului: Sa dai gol pe bune si sa ratezi la reluare.
- Culmea electricitatii: Sa gadili un bec si sa rada aia de la RENEL.
- Culmea melancoliei: Sa cazi pe ganduri de sa-ti rupi mana.
- Culmea politetei: Sa impingi o baba pe scari si apoi sa o intrebi de ce se grabeste.
- Culmea economisirii energiei electrice: Sa pui la usa o tablita pe care sa scrie: "Nu sunati mai ies eu din cand in cand".
- Culmea geografiei: Sa bagi "Varful Omu" in "Pestera Muierii";
- Culmea matematicii: Sa te culci cu doua necunoscute si sa nu o rezolvi pe nici una.
- Culmea matematicii II: Sa te culci cu doua necunoscute si sa apara o a treia.

sâmbătă, februarie 7
Plimbare pe Ezareni
Am dat un telefon, am luat aparatul de fotografiat si eram gata de plecare. Destinatia era aproape. Pe Ezareni.
Am reusit sa facem cateva poze, sa alergam nitel, dar cel mai important am stat la soare. Aveam mare mare nevoie sa respiram aer curat dupa o asa de lunga si grea sesiune.
