3:27 p.m.
Mariana Ichim
"Mereu am spus, că poţi face tot ce fac ceilalţi. Doar că tu o poţi face mai bine. "
De ce este nevoie atunci când crezi că nu vei reuşi niciodată să termini ce-ai început? Atunci când îţi spun alţii că nu poţi ori, mai grav, când îţi spui singur acest lucru? Trebuie să crezi în Dumnezeu, să ai un talisman, să ştii o vrajă? Sau să ai o motivaţie puternică bazată pe determinare?
Până azi nu am ştiut cine este Ben Carson. Tot până azi, nu am ştiut că Gifted Hands este de fapt, o adaptare după o poveste reală. Şi n-am ştiut nici despre cele 3 cărţi ale sale. Când eram copii ne căutam eroi în diverse personaje de desen animat, în cărţi, în bunici, în fratele mai mare sau în părinţi. Dar adevărul e că noi suntem eroii fiecărei zile. Ne trezim eroi şi adormim eroi.
Cuvintele citate mai sus le-am regăsit în film. Sunt cuvintele unei mame. Nu e prima dată când consider că mama e o fiinţă unică, cu însuşiri divine. Acele cuvinte au sădit în inima unui băieţel puterea de a alege. Apoi cuvintele au crescut şi au scris o poveste. Povestea unui succes. Acele cuvinte, spuse de o mamă către fiul ei, au făcut din Ben Carson, primul medic neurochirurg care a separat în 1987, o pereche de gemeni siamezi uniţi în partea superioară a capului. Acele cuvinte, au dat şansa unei noi vieţi unor copii condamnaţi.
Iată ce poate face o mamă şi un copil!
Recomandarea mea e să urmăriţi filmul şi apoi episodul din Conversation from Penn state găsit aici.
P.s. Bogdan, iată ce zice tipul ăsta într-un interviu: "Au fost obstacole în ceea ce am făcut? Desigur! Au fost oameni care mi-au spus că nu pot face ceva anume?Desigur că au fost! I-am ascultat? Desigur că nu!" Ce zici?
Istoria unei zile de 10
Cum pot vedea doi ochi căprui simplitatea unei zile și cât de mult înseamnă să fii înconjurat de oameni faini. Concertul lui Bon Jovi din 10 iulie.
Mâini înzestrate
Film, carte, realitate. Este vorba despre povestea unui om la fel la ca noi, cu grijile și problemele lui cotidiene. Un foarte bun exemplu de motivare și determinare.
Dealul mănăstirii Galata
Galata este una dintre cele 7 coline ale Iașiului, unde aici pe deal,veghează de mai bine de 400 de ani asupra orașului, ctitoria lui Petru Șchiopu.
vineri, iunie 10
Mâini înzestrate
marți, iunie 7
My wish list
Pentru prima oară vede lumina paginii word, pentru prima dată suferă publicare şi pentru prima oară va fi accesibilă publicului larg. Doamnelor şi doamnelor .. my wish list!!!!
Poare am părut ironică, dar în mai puţin de o lună, prind un an de experienţă ... în plus:D. Şi negreşit, au apărut şi întrebările de genul "ce-ţi doreşti, te-ai gândit la ceva anume, ţi-ar plăcea cutare lucru, un eveniment precum acesta trebuie sărbătorit întocmai şi eţetera, eţetera, eţetera ..." am zis să o scurtez cum de obicei fac. Nu mă-nţelegeţi greşit, sunt foarte fericită că au remarcat mai mulţi că-ntineresc şi că sunt a lor.
Aşadar, cu mai puţine cuvinte, aş vrea, fără ordine de preferinţă:
1. un breloc pentru cheia maşinii (btw, am un polo 1.4, băieţii ştiu ce s-ar potrivi); - până în 20lei.
2. cărţile lui Ion Mitican, Închisoarea noastră cea de toate zilele, în 5 volume - din care citite, doar 2 (pe unele le-am găsit la Humanitas, iar pe toate le-am găsit în diverse anticare online) - ar putea să ajungă la 30lei/buc aici
3. husă pentru aparat foto sony hx1, dimensiunile lui (DxHxW) sunt: 91.8x1.8x114.5 - 70lei;
4. card reader (neapărat să citească memory stick produo) - 70 lei aici 87lei aici
5. brațară cod b12 - 12 lei
6. cercei, modelul c33 sau c36 sau c29 - câte 10lei/buc
7. un pui de iepure (căţel mi-am găsit)
8. carcasă nokia 2730c neagră (am spart ecranul azi 7iunie a.c.) - 42lei
9. vreau câte un sugar cubes de la toți cei care îmi vor citi postul. Promit că același lucru îl voi face și eu la rându-mi. (Sugar cubes este o mică bucățică de hârtie, ori atât de mare cât vă lasă inima, pe care oricine poate să-și scrie impresia despre respectivul, adică despre mine. Bilețelul poate fi anonim sau semnat, e în funcție de preferință, se înmânează musai cu o îmbrățișare și se introduce în buzunarul din spate al destinatarului, adică al meu)
10. revin cu update pentru numărul 10, încă nu știu la ce număr mă voi opri. În orice caz, încerc să vă dau cele mai la îndemână idei de cadouri pentru prietenii voștri.
p.s. pentru revendicare lăsaţi un comment, nu de alta, dar parcă n-aş avea nevoie de mai multe bucăţi din fiecare.
Hai să ne găsim veseli, oameni frumoşi şi aceiaşi prieteni în fiecare zi.
miercuri, mai 11
The Gods must been crazy
O familie de boșimani (engl. bushmen) care trăiesc în deșertul Kalahari, descoperă tehnologia sub forma unei sticle de Coca-Cola.
Cum poate un „nu” să însemne de fapt un ”da”, cum facocerul nu suportă focul și-l stinge cu picioarele, cum de fapt societatea și noi oamenii cosmopoliți suntem mult mai înapoiați și total dependenți de mașinăriile noastre ... despre mândrie, prietenie, familie, supraviețuire într-o lecție de viață în 5 episoade.
Filmul spune povestea unei societăți unde nu există nici noțiunea și nici cuvântul ”rău” sau ”bine” . Unde acei oameni sunt de fapt mai oameni decât noi, pentru că adevaratele valori nu se măsoară în bancnote, pentru că au respect față de mediul în care trăiesc și nu-l distrug și pentru că sunt un mic popor care crede că sunt binecuvântați pe pământul în care trăiesc. Impresionant!
Vizionare plăcută!
duminică, mai 1
De ce bărbații nu ascultă și femeile nu știu să se uite pe hartă
"În termeni simpli, femeile sunt mari oratoare, bărbații nu. Nu este un șoc. Din cele 42000 de gesturi, expresii și mișcări, dacă le adunați, aveți 20, 25000 de semne comunicative pe zi ce ies de la o femeie tipică, fără efort. Bărbatul tipic rostește de la 7 la 10000 pe zi. Diferența se observă la masa de seară pentru că el a terminat cele 10000."
Posted in: Allan Pease
sâmbătă, aprilie 30
People's car
O reclamă reușită. Subtilă, bine făcută, care-ți merge la inimă ... și care-ți lasă ș-un ușor zâmbet la sfârșit.
Posted in: volkswagen ad
marți, aprilie 26
Dealul Mănăstirii Galata
Urcând strada pe lângă Catedrala Catolică și Belvedere, urci și dealul Galatei. Ieșean fiind, poate nu acorzi atenție faptului că te afli pe una dintre cele 7 coline și că astfel ai prilejul la o panoramă deosebită asupra reședinței de județ.
Altitudinea maximă este atinsă în apropiere de Miroslava, 186m, dar, mănăstirea este amplasată astfel încât să permită comunicarea cu alte coline ale Iașiului. Spre est, avem deschidere spre dealul Cetățuia, urmărind astfel curgerea Nicolinei și vărsarea acesteia în albia Bahluiului, chiar mai jos de mănăstire, mai precis, în partea nordică.
În trecut râurile Bahlui şi Nicolina formau în zona de la poalele dealului Galata o mlaştină, care se întindea până la Mănăstirea Frumoasa.
În prezent, cartierul Galata, reprezintă oarecum o zonă periferică datorită faptului că râul Bahlui și calea ferată, izolează zona de centrul orașului. Periferică sau nu, are tendința de a deveni un cartier de vile, locuințe boierești cum ar spune unii.
“Galata” este un cuvânt de origine turcă care înseamnă – poartă. Se spune că în vechiul Constantinopol, exista un cartier sinonim, unde locuiau domnitorii care mergeau la Înalta Poartă pentru a primi firmanul de domnie. De aici, ctitorul locașului, Petru Șchiopul îi dă numele.
Mergând strada ce tocmai am început a o urca observăm un indicador spre dreapta, care ne conduce spre Mănăstire.
Casele sunt curate, dispuse paralele cu străduța care ne indică edificiul. Turnul clopotniță se vede de la intrare. Lateral se întinde Iașiul, cu soldățeii lui de ciment pe post de blocuri.
Biserica, care a primit hramul "Înălţarea Domnului" , cunoscută sub numele de "Galata din deal", a fost construită de către domnitorul vremii, Petru Șchiopu, între anii 1582-1584, și sfinţită în anul 1584.
Astăzi, am găsit-o ca pe o oază de liniște, unde locuitorii orașului pot veni să se închine sau pur și simplu să citească o carte, în foișor sau pe una din băncile din curte.
Deși, am lăsat la intrare clopotnița, fără a da detalii despre statornicia ei, în momentul întoarcerii cu fața spre ieșire, peisajul e poetic, iar momentul rămâne închis spre veșnicie.
Timpul în Galata pare să se oprească, parcă și verdele e mai verde, parcă și brazii sunt mai înalți și parcă și Iașiul e mai colorat.
Zidul bisericii este asemănător cu cel al altor mănăstiri din oraș, are același aspect de fortăreață, la intrare oservându-se încă urmele stemei Moldovei din vremea lui Mihail Sturdza.
Pe partea estică, există o potecă, cu scări de acces care dau spre Calea Galata. Strada în care am dat, coboară în serpentine până în cartier, doar că de sus, de pe dealul mănăstirii, prin frunziș și flori de vișin se ițește un monument.
Mausoleul eroilor căzuți în primul război mondial, a fost construit între anii 1928-1930, după un proiect al lui Henri Coandă, pentru păstrarea osemintelor celor aproximativ 6000 de soldați-eroi din 15 comune ale județului.
Astăzi, pământul de sub el, este puternic dorit, pe rol in tribunale, ca și când morții ar trebui să iasă din morminte. Dacă înainte existau 6 cruci mari și 600 de cruci mici, acum am regăsit crucile mari, dar mult mai puține cruci mici. Ș-am rămas, de partea cealaltă a străzii îndrebându-mă: "dacă nu avem respect pentru cei vii, ce respect ar putea să aibă unii pentru eroii căzuți?"
Voi reveni!
Voi reveni!
