Descantec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...

Descantec de ploaie - Ana Blandiana

Un suflet obosit visand culoare

"Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,
Optezeci de ani imi pare in lume c-am trait,
Ca sunt batran ca iarna, ca tu vei fi murit."

Mihai Eminescu - Departe sunt de tine

Vis sau realitate: Memorialul durerii

“Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate sa fie o forma de justitie” (Ana Blandiana despre Memorialul Durerii)

Oras inconjurat de raurile Tisei, Izei si Ronisoarei, Sighetu Marmatiei este locul de rezistenta al victimelor comunismului, acolo unde este astazi Memorialul Durerii. Muzeu ridicat in amintirea a ceea ce a fost Stalinism romanesc, evoca un trecut dureros pentru parintii, bunicii si rudele noastre ce au fost incarcerate in aceste locuri de tortura ale securitatii. Ridicat prin bunavointa Anei Blandiana si al lui Romulus Rusan, locul este marturia vie a celor 45 de ani de comunism.

Cand e sa ma gandesc la Memorialul Durerii, imi aduc aminte de documentarul difuzat in episoade la TVR si realizat de dna Lucia Hossu Longin in care ne erau prezentate marturii, evocari si reevocari ale acelor ani. Tot dumneaei, a scris o carte foarte sugestiva si relevanta: “Memorialul Durerii: o istorie care nu se invata in scoala”. Istoria, ramane scrisa in carti si se invata in salile de clase. O carte despre care citez : " Nu vrem sa umezim ochi, sa smulgem compasiuni sau sa devenim negustori de orori. Noi, cei care am fost acolo, nu vrem nimic, nu cerem nimic, nu pretindem nimic, decat numai sa ne acceptati ca martori."

Pe zidurile din curtea interioara a inchisorii stau marturie mii de nume, victime ale regimului comunist din Romania. Personalitati ale vremii, ministri, profesori, doctori, presedinti de partid, deputati, senatori, secretari de stat, istorici, comandanti, episcopi, preoti au fost jertfiti fara nicio mila.

Exista cate o celula de pedeapsa in fiecare inchisoare, iar detinutii erau izolati in bezna absoluta, legati de un inel din mijlocul celulei, tintuiti de picioare de o bila neagra de otel. Detinutul era incarcerat, dezbracat si descultat, infometat, legat si infrigurat. Lasat sa hiberneze in intuneric si-n aceste conditii zile in sir. Unii, cei mai puternici din punct de vedere mental, ieseau constienti, altii, mai slabi dadeau in delir si nebunie.

Erau supusi si tinuti in conditii barbare de trai, dusi in camera de carcera, in lagarele de exterminare li se aplicau metode de tortura precum: smulgerea unghiiilor de la maini si de la picioare, ancheta insotita de socuri electrice, arderea talpilor anchetatului cu flacara oxiacetilenica, ancheta cu tigara aprinsa, aplicata de preferinta pe scrot sau pe abdomen, bataia la testicule cu un creion negru, violarea femeilor si fetelor si multe alte metode barbare.

Sugestive sunt, poeziile ce le-am gasit in camerele-muzeu. Dintre toate am retinut-o pe aceasta:

“Un coridor ingust si nu prea lung
in care sase pasi ori sapte ajung
ca sa-l strabati pana la cap si este
rece si gol, cavou fara ferestre
din care poti sa iesi nevatamat
daca te misti mereu neincetat.
Pornesc cu pas marunt, incetisor
si dornic ca sa ies invingator,
las sufletul sa plece-n lumea mare
si evadez astfel din izolare.
Doar trupul meu ca un automat
se misca, du-te vino neincetat
si zile-ntregi in bezna si in frig
eu trec de gratii si de orice dig
ma regasesc afara-n libertate
si retraiesc momente minunate
fara calai si fara turnatori,
pana cand suna clopotul in zori
si la vizeta-apare un bandit
si ma intreaba: "inca n-ai murit?"
Ma intorc din lumea mea sihastra
si ii raspund: "Nu! Dupa dumneavoastra."

In sala hartilor sunt prezentate pe sase harti, prin crucile de pe ele, locurile de detentie, azilele psihiatrice cu caracter politic, locurile unde au avut loc executii si gropile comune.

Posted in: comunism,inchisoare,injustitie,lagar,Memorialul Durerii,metode de exterminare,pedepse,Sighetu Marmatiei

Controverse picante

" Nu cred in iubirile in care nu exista dorinta, si patima, si atractie. Mi se par ori artificiale, ori chinuite si pe duca relatiile in care cei doi nu simt nevoia sa se atinga niciodata, sau se ating doar din obligatie, fie in virtutea politetii de cuplu, fie pentru ca, din cand in cand, ii oropseste si-i ajunge din urma fiziologia.
Multa vreme mi-a fost rusine sa cred una ca asta.
Eu mi-am dorit dintotdeauna o iubire mare, in care sa fim un singur trup, acelasi suflet. Sa simtim ca ne atingem inimile atunci cand ne privim in ochi, si ca ne atingem sufletul atunci cand ne imbratisam. Sa nu mai stim unde se termina trupul unuia si incepe al celuilalt, sa ne ghicim gandurile, sa ne fie sete unul de celalalt, sa ne pese de aceleasi lucruri pe pamant, sa adormim sarutandu-ne si sa ne visam imbratisati in timp ce dormim imbratisati. Eu am stiut dintotdeauna ca nu exista iubire fara sex, suflet fara trup, fericire cu ganduri comune si dorinte una hais, alta cea. Doar ca, la un moment dat, obosisem sa caut.
Doar ca, dupa insingurari care-mi ranisera demnitatea, renuntasem sa sper ca-mi va fi dat mie sa traiesc o iubire mare, implinita, intreaga. Dar nu am abdicat niciodata de la credinta mea. Undeva, intr-un strafund de gand optimist, am stiut, dintotdeauna, ca nu exista dragoste fara sex, gand fara vis, suflet fara trup, intr-o iubire inalta si definitiva. Intr-o iubire completa, asa cum ne dorim cu totii, dar, uneori, nu mai avem puterea sa cautam sau macar sa asteptam. Si-atunci ne multumim cu jumatati de masura, cu sferturi de viata, cu resturi de orgasm, cu firimituri de bucurie in doi. Si atunci se face trist si se face zadarnic, in jur, si in noi. Si-atunci se face pacat, ce pacat… "

Alice Nastase

Nu stiu ce ar mai putea fi adaugat. Sunt momente cand pur si simplu te regasesti in experienta altuia de viata. Si stai de te minunezi, ce drum sa alegi. Esti constient ca trebuie sa alegi unul, dar pur si simplu nu stii ce sa alegi pentru ca niste masini virtuale ti-au luat toate resursele de care crezi ca ai nevoie, ba chiar, ti-au dat altele in loc ... si nu mai ai rabdare. Nu mai ai timp. Serios?

Si azi, aceeasi nebuloasa va saluta!

Posted in: alice nastase,dorinta si sex,fericire cu ganduri comune,iubire,nebuloasa,optimism,patima,sarut,suflet si trup

Singur sub dusul lui Chisu

"Parcă sînt un cartier în pană de lumină, care stă nemişcat în întuneric, aşteptînd să vină curentul. Totul ar putea funcţiona, dar nu funcţionează, pentru că nu-i curent. Sau totul va funcţiona cînd sau dacă va veni curentul.

Aşa sînt şi eu. Aştept să îmi vină curentul. Curentul meu, care să mă .pună în mişcare. Şi dacă am, de fapt, curent şi nu vreau să apăs pe comutator? Dar dacă nu pot să apăs pe comutator? Sau poate îmi trebuie curent şi ca să apăs pe comutator, să văd dacă am curent sau nu, ca să mă mişc de pe canapea spre baie. Curent în casă am, tocmai ţi-am spus că am aprins lumina în living. Sau poate că stau pe întuneric şi am doar senzaţia că stau pe lumină, pe canapea, cu telecomanda în mînă, gata să mă uit la televizor sau nu, gata să mă duc La duş."

" [...] Atunci am înţeles că nu orice chiloţi daţi jos înseamnă neapărat un futut şi că nu tot ce-ţi spun fetele e adevărat. Jurămintele şi promisiunile sînt foarte ieftine, le cumperi pe doi lei, cu două mîngîieri pe o bancă în parc şi le vinzi la primul colţ, pe un zîmbet mai frumos. Cuvinte ticluite, ce să mai vorbim, le găseşti la orice supermarket de sentimente second-hand."

Dan Chisu - Singur sub dus

Daca te-ai regasit, macar o data in ce zice gagiu' asta mai sus, atunci crede-ma, cartea are si altfel de momente. Ai sa razi, ai sa cazi in melancolie, poate iti va fi mila de el ori poate ai sa-l injuri ca ti-ai pierdut timpul citindu-l, poate tu ca femeie vei intelege cum judeca un barbat burlac, dar, cert si cu siguranta vei cunoaste un om.

Si ai sa te intrebi, ce castigi daca-i citesti cartea. Nimic. Daca mergi in librarie si o cumperi, pierzi vreo 25 lei, daca o downloadezi de pe net, iti strici frumusete de ochi (pe care oricum ii strici pe mess) fortandu-te sa citesti de pe un canal incapabil sa-ti transmita sentimente. Si atunci?

Alegerea e a ta. Gandeste-te doar ca in viata ai momente cand esti gugu si dai cu sutu-n ceva, fara sa te gandesti ... asa ca un bleg. Dupa ce nu mai ai acel ceva, iti dai seama ce minte creata ai avut. Totusi, poate nu a fost atat de creata, daca realizezi, in timp util, ca poti invata sa pierzi, sa lupti si sa obtii un altceva. De obicei, litera nescrisa nicaieri, pe acel ceva, nu-l mai obtii niciodata.

Asa e si cu cartea asta. Poate merita. Poate obtii totusi un altceva.

Posted in: burlacie,carte,chisu,citit,fete,in bezna,sentimente la second-hand,singur sub dus

Cu sufletul la gura

Cu sufletul la gura

Respiratie taiata ...
Cinste cui te-a descris.

Draga mea, ce vreau eu de la tine?
Probabil ai auzit barbatii intrebandu-te: “Ce vrei tu de la mine?” si drept urmare, la randul tau te-ai intrebat: “Ce vor astia de la mine?”

In afara de, hai sa-i spunem, satisfactie, placere imediata, implinire momentana, eu vreau de la tine sa ma lasi fara de respiratie si stii mai ce? Mai vreau sa faci si chestia asta si zilnic, in fiecare secunda, minut, ora, saptamana, an, zi a vietii noastre. Trebuie sa ma surprinzi, minunezi, sperii, incanti la nesfarsit. Vreau sa ma faci sa dansez, vreau sa ma faci sa zambesc, vreau sa ma faci sa rad, vreau sa-ti fiu erou unic, singur, nemaivazut, nemaiintalnit. Vreau ca mine sa nu mai fie, si ca tine, de asemenea. Vreau sa te vad si sa fac … ohhh, genul ala de respiratie scurta, uluita, cand trag aer brusc in piept si iti oxigenezi violent plamanii, dupa aia faci ochii mari si incepi sa te uiti ca prostul cumva pierdut. Ce frumoasa e expresia asta: “ca vitelul la poarta noua”. De fapt asta vreau, crede-ma, sa ma lasi sa ma uit la tine ca un vitel, sa te impung cu botu-n uger. Hai ca ma apuca rasul. Si sa te clefai in priviri pierdut. Sa mugesc cand te vad si sa devin taur, mielul se face berbec, purcelul un mistret, puţoiul barbat.

Atata vreau, adu-mi sufletul la gura.

Andrei Gheorghe " Banalitatea s-a nascut la oras"