Conform surselor stiintifice, aflam ca inima este un organ al aparatului circulator, situat in partea stanga a toracelui, care asigura vehicularea sangelui in organism. Dupa studii amanuntite in domeniu, concluzia este ca ea are un rol important in mentinerea vietii.
Dar, daca stam si analizam mai atent trairile noastre interioare, ceea ce ni se intampla, deciziile pe care le luam in functie de impulsurile de moment si multe alte aspecte, inima reprezinta fara indoiala, centrul si simbolul vietii sufletesti.
Creierul omului, cu kilogramul sau si jumatate de celule si neuroni, cu cele aproximativ 2000litri de sange ce tranziteaza vasele capilare pe parcursul unei zile, reprezinta, deasemenea centrul si partea rationala a intregului uman. Cineva zicea ca cel mai infricosator lucru de pe acest pamant, nu sunt nici reptilele, nici arahnidele (paianjenii), nici fantomele, nimic altceva decat creierul. Expresia suna in felul urmator (mi-a placut prea mult, ca sa n-o citez) : "Bineinteles ca ma tem mai mult de creierul omului, cu un lob in rai si celalat in iad".
Sa ne bucuram, sa fim indragostiti, nehotarati, voiosi, zambareti, alintati, amabili ... sa fim oameni, suflet si minte. In orice imprejurare!
P.s. Toata filosofia a pornit de la vorbele lui Liviu Rebreanu spuse, in tineretea lui, pe cand , absolut, era indragostit ... de viata :p „Inima omului in primele saptamani ale vietii embrionare nu se afla in piept ci in mijlocul creierilor si de-abia pe urma coboara mai jos despartindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi daca inima omului si creierul ar fi ramas impreuna, ingemanate, sa nu faca niciodată inima ce nu vrea creierul si mai cu seama creierul sa nu faca ce sfasie inima.”
0 au avut ceva de zis:
Trimiteți un comentariu