Superstitia .... mama intalnirii

Heiiii oameni buni!

Intotdeauna am gasit ghicitul, vrajitoria si alte asemenea, povesti de adormit oamenii naivi. Nu m-a tentat nici macar o data sa-mi doresc sa-mi vad viitorul. Poate din cauza ca nu vreau sa stiu ce-mi rezerva sau pur si simplu din cauza religiei crestine care e reticenta cu aceasta practica.

Astazi, in schimb, am avut o experienta uluitoare. Atat de marcanta a fost, incat, dupa cum bine vedeti, m-am varat si-am scris despre ea.

Eram vis-a-vis de Moldova Mall, cand o tiganca se iteste in fata mea. “Hai sa-ti ghicesc frumoasa tantii ... “

Eu n-as fi stat sa o ascult, dar ghinionul facea ca fix acolo sa fie si statia de autobuz. Iar ghinionul al’ mai mare facea ca de acolo sa iau autobuzul ce-mi trebuia. Si va reproduc si voua cateva din replicele ei, in caz ca va intalniti cu ea.

Mi-a spus ca am fost mereu foarte norocoasa si ca voi avea noroc si pe viitor. Ca am varsat multe lacrimi si am avut o viata trista (normal c-am suferit, pe cand aveam 10 ani mi-au murit cei mai dragi catei pe care i-as putea avea vreodata) ....

Ca voi avea doi copii (aici da, s-a nimerit, doi vreau sa am :P )

Ca acum cineva de tare de departe, se gandeste la mine (probabil mama, ca nu i-am spus ca plec in oras .. si vorba ceea eu stau la 10km de mall) ...

Ca voi pleca intr-o calatorie lunga ( .... daca am concediu cum n-as pleca, asa ma rezum la calatoria ezareni – copou, zilnic:-< )

Ca este o bruneta care ma uraste de moarte si vede foc in fata ochilor cand ma priveste si sa ma pazesc de dansa (mda, bruneta, bruneta, bruneta ... searching not found :p)

Ca uneori am curaj, alteori n-am curaj, am curaj si n-am curaj (.... normal ca n-am curaj cand e sa ma arunc de la etajul 3)

Ca intr-o zi cand am sa zic un adevar, am sa am multe de pierdut si sa nu mai spun intotdeauna adevarul ( ..mda, aici cred ca a avut dreptate, imi sta mai bine cu fata ceea de mincinoasa. Adjudecat, vara asta o scot de la naftalina! )

Pare-mi-se ca a mai spus ceva, dar n-am bagat-o prea mult in seama, nu de alta dar se credea artista iar eu as fi fost naiva sa o cred pe ea, vorba ceea, povestile ei sunt pentru oameni naivi. Dar a fost o experienta unica, a doua oara ar trebui sa ghiceasca viata unei matze sau ceva, ca pe a mea a ghicit-o deja.

No, da' sa avem o saptamana optimista fara prea multe ghinioane.

Necesitatea de a fi prost

Sunt momente în viaţă, când nu vrem nimic altceva decât să fim lăsaţi în pace. Te ajută să te regăseşti. La fel de bine cum, câteodată în viaţă trebuie să ştii să fii prost sau să rămâi inteligent dar să o faci pe-a prostu’. Te ajută să depăşeşti lucrurile ce te deprimă. Fă-o pe-a prostul când vrei să nu-ţi pese. Când n-are sens să lupţi. Când nu vrei să fii afectat. Fă-o pe-a prostul când îţi e lene sau chiar pur şi simplu n-are sens să-ţi faci sânge rău. Fă-o pe-a prostul ca să treci cu vederea.
Poate e mai uşor să-i laşi şi pe alţii să greşească, condiţtionat de faptul că ei trebuie să-şi dea seama mai devreme sau mai târziu de greşeală. Important e că viaţa, ne dă şansa să reparăm ce e de reparat, doar trebuie să lăsăm din orgoliu.
P.s. Mai ales, fă-o pe-a prostul când şi ăla de lângă tine e tot prost. E inutil să-ţi baţti capul fără reuşită.

Proiect de fericire - partea V

Negasireo, in seara asta te voi ruga sa-ti ridici ochii spre cer. De ce? Pentru ca atat timp cat privim acelasi cer, suntem impreuna. Poate daca ai sti, n-ai mai ridica ochii-n veci spre el. Te-as intelege. Nu e de condamnat. Totusi e un senin martor la iubirea stelelor. Priveste intensitatea luminii lor, scanteierea lor. Soaptele unor stele care-si marturisesc sentimentele. Asa-ti sopteam si eu in serile senine, indepartand suvita micuta de par ce-ti gadila nasul. Sunt gelos pe ea. Cu siguranta, rebela suvita iti mai atinge chipul angelic si acum.

... si imi zic ca pentru mine ca iubirea triumfa chiar si pe norul de sus, iar vantul ce poarta acest dulce senin ma face sa scriu chiar si pe intuneric.

Si … cum poate cineva scrie asemenea versuri, de parca le-ar fi scos din ungherele inimii mele triste.

La noapte ne certam definitiv,
Ne despartim in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.

Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.

Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.

La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.

Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.

Posted in: Proiect de fericire

Il recunosti ?

Ce-i drept, m-am indepartat mult de Iasi. Dar na, ma apucase melancolia si dorul de duca si trebuia sa va fac impartasite durerile mele. Cand am ajuns aici, in locul unde e statuia, am ratat sa vizitez o cetate in care neastamparatul Vladut, pesemne ca mai tragea vreun logofat in teapa, aia care are vreo 1480 trepte. S-am mai ratat si un apus demential.

Va dau un indiciu, desi sunt convinsa ca il veti recunoaste pe gagiul asta. E paznicul, zeul, bodyguardul ... ceva in genul, al unui lac de acumulare de cateva sute de hectare din Romania.

Mult succes!

P.s.: Imi puteti spune si povesti despre el. Pare masculin :p

Vis de primavara

O camera micuta dar de prieteni plina
Ce-aveau si foc in suflet si-n ochi aveau lumina
Idei musteau in aer sa stai si sa tot stai
Si asta a fost totul in acea zi de mai
…………………………………………
S-au dus ai mei prieteni, s-a dus si acea clipa
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa
Traiesc, mai rad, fac glume, sunt sanatosi, dar vai
Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai


Tare mult imi place mie cantecul asta. E un cantec destept. Am mai pomenit eu odata, ca atunci cand ai intrebari, e suficient sa ai rabdare, caci raspunsurile vin in timp, fara a face sapaturi. Am mai vorbit, candva cu voi si despre prietenie.
Dar n-am vorbit niciodata cu voi, de pierderea unui prieten, de transformarea lui sau a noastra. Cum din prieten devii adversar.

Prietenii sunt cei pe care te poti baza in vremurile in care iti merge bine, in cele in care ai nevoie sa te asculte cineva sau pur si simplu sa fie prezent ... sa stii ca ai prieteni. Sa stii ca ei sunt cei mai buni prieteni.

Consider ca oamenii nu sosesc intamplator in viata noastra. Si mereu, am avut un soi de regret dupa cei de care m-am indepartat si de la care am avut multe de invatat, dupa cei carora le-am incredintat o particica din inima mea. Regretul a fost si mai mare, cand increderea a fost pusa la indoiala.
Dar, sa ne bucuram de primavara, sa o lasam sa ne intre in suflet si-n minte, sa fie soare frumos, sa fim prieteni si sa vedem lumea-n culori.

Posted in: Pasarea Colibri Vis de primavara