Proiect de fericire - partea VII

"Stii? Esti poate cea mai ciudata femeie ce-am intalnit-o! Privesti afara de cand te-ai asezat?! Ce vezi dincolo? Ba chiar, uneori imi pari pierduta, privind in gol. Ti-am urmarit de atatea ori miscarea genelor, felul cum iti incruntai sprancenele de parca impartaseai suferinta celor de afara. Esti mereu trista, dar minunata. Te asezi mereu pe acelasi scaun si te uiti mereu pe acelasi geam. La mine nu te-ai uitat niciodata ...

Timid, dar si orgolios, marturisesc ca imi doresc sa iti fiu, macar acolo, sub genele tale. Conturul negru sau o lacrima, o asteptare, un ceva de pe undeva. E aproape un basm chemarea mea, cu timpuri si locuri care duc spre odata, spre niciodata si spre acum. Care, fara voia ta, deseneaza un unde sau chinuitul incotro. Ma simt al tau.

Ca o statuie, atata tot, nevinovata....

Nu stiu cum as putea sa-ti adresez un orisice cuvant, asa ca ma-nchipui vorbind fetei acesteia pierduta in fereastra, care zambeste nu stiu cui. Fetei care ascunde mistere in ochii ei mari, umezi si tristi. Fetei .. care-mi doresc sa o vad si maine pe acelasi scaun, in acelasi tramvai. "

Sunt randuri dintr-o epistola aproape ingalbenita, ce nu ti-au atins pana acum ochii, negasireo ...

Posted in: Proiect de fericire

Proiect de fericire - partea VI

In alte vremuri, ma gandeam ca viata ar putea fi pur si simplu frumoasa. Plina, optimista. Era un gand imediat, pornit din multumirea ca eram viu, ca ma simteam viu, ca-ti daruisem existenta mea.
Pas-pas, atat stiu sa spuna talpile-ti marunte ca albul laptelui. Jucausele degete isi treceau mireasma de-a lungul urechii mele stangi, in serile cand ma doreai adormit.
Esti libera sa ma iubesti oricum. Sunt liber sa te iubesc, desi diagnosticul e fatal : indragostirea definitiva. Ne leaga pe amandoi regulile simple ale unui ritm precedat de respiratiile noastre. Desi ar trebui sa stii, atat cat ne lasi sa fim noi, suntem maruntisul unui univers coerent. Solo-urile nu vor fi in veci solitudini. O melodie nu se asculta-n singuratate, ea e complicata tocmai cand pare simpla. Asemeni tie, negasireo ....

Posted in: Proiect de fericire

Proiect de fericire - partea V

Negasireo, in seara asta te voi ruga sa-ti ridici ochii spre cer. De ce? Pentru ca atat timp cat privim acelasi cer, suntem impreuna. Poate daca ai sti, n-ai mai ridica ochii-n veci spre el. Te-as intelege. Nu e de condamnat. Totusi e un senin martor la iubirea stelelor. Priveste intensitatea luminii lor, scanteierea lor. Soaptele unor stele care-si marturisesc sentimentele. Asa-ti sopteam si eu in serile senine, indepartand suvita micuta de par ce-ti gadila nasul. Sunt gelos pe ea. Cu siguranta, rebela suvita iti mai atinge chipul angelic si acum.

... si imi zic ca pentru mine ca iubirea triumfa chiar si pe norul de sus, iar vantul ce poarta acest dulce senin ma face sa scriu chiar si pe intuneric.

Si … cum poate cineva scrie asemenea versuri, de parca le-ar fi scos din ungherele inimii mele triste.

La noapte ne certam definitiv,
Ne despartim in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.

Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.

Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.

La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.

Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.

Posted in: Proiect de fericire

Proiect de fericire - partea IV

Departarea e multa, eu sunt putin. Tu esti tu. Eu sunt eu. Noi suntem ... noi. Asa am fost mereu. Dar, unele propozitii se alatura rar in viata, mai ales daca sintaxa se opune vremii. In locul lor, apar spatii. Apare dorul. Apar regrete. Regretul cuvintelor nespuse, al timpului trecut. Pana si un surd ar auzi durerea mea, pana si un orb te-ar putea descrie. Numai eu, am fost si mut si surd si orb, iar acum raman condamnat pe veci la frigul singuratatii. Merit renegarea ta. Indepartareo ...

Nu ma mira ca multul poate fi adapostit in atat de putin. Pastrez multele amintiri in putina mea inima. Dar, de vei vrea sa le revezi ti le daruiesc bucuros. Trebuie sa recunosc ce-am vazut, dar mai ales ce-am strans in brate. O femeie nu e decat o femeie, a mea. Toate celelalte aparitii sunt iele, purtatoare de deochi. Dar, spune-mi, nu ti se pare frumos sa-ti spuna cineva “te iubesc!”, in noapte, in zi, devreme, tarziu si tot timpul?

Faptul cel mai limpede, cel mai adevarat este ca imi lipsesti, ca lumina ochilor mei. S-ar putea sa nu-ti pese de mine, dar te simt aproape. Poate din cauza ca, pe nestiute, te-am furat. Ti-am furat parfumul, si-l pastrez in nari. Ti-am furat atingerea precum si caldura pielii. Acum le tin strans la piept. Te simt aproape, precum aidoma noptilor care acum devin reverie, prin respiratia ta mica, pe care o ascultam ca pe un adaos bine cuvenit trupului tau.

Eram nesomn veghind la crestetul tau ...

Posted in: Proiect de fericire

Proiect de fericire - partea III

Alt gand, un gand, inca un gand. Cand durere, cand placere, nu le mai tin minte nici socoteala.

Un singur gand nu-l pot uita. Tu, in capul scarilor, cu mana alungand soarele din ochi iar eu insetat de tine, de partea cealalta a strazii. Pe tine, zambindu-mi intr-un anume fel, in acel fel pentru care si florile se deschid dimineata, in acel fel datator de viata. Un singur zambet nu-l pot uita, acel zambet al tau nascut din ochi, nascut pentru a ma face pe mine unic barbat, unicul iubit. Imi lipseste zambetul tau. Imi lipseste sa fac pe cineva zambind cum te faceam pe tine odinioara. Sunt ganduri ale unei vieti care deja imi lipseste. Dar, infantil, ma bucur la existenta unei ipoteze neverosimile ca as putea-o reincepe modificand curgerea timpului.

.........

De la tine am invatat ce-nseamna sufletul. De s-ar despica acum pamantul pe care odata pasii nostri calcau, de m-as prabusi acum impreuna cu aceasta piatra, pe care candva stateam iar tu timid ti-ai asezat capul pe umaru-mi, de m-as prabusi in aceasta vaiuga ... sunt un vinovat si-un criminal c-am ignorat un suflet ... al tau suflet.

S-ar putea sa vin sa-ti multumesc pentru faptele tale, pentru ca te-ai nascut. S-ar putea sa vin candva. Va fi o zi cu inceput, cuprins si cu o incheiere. Oricum ma vei primi, va fi o incheiere glorioasa. E multa vreme de cand stiu ca iti sunt datornic cu un azi meritat. Tu ai fost cel mai bun profesor pentru mine, de la tine am invatat sa zbor altfel.

Tot de la tine, voi invata ce mai ramane de invatat ....

Posted in: Proiect de fericire

Proiect de fericire - partea II

Iubitele vin pentru a pleca, m-am gandit eu. Aceasta e singura certitudine deprinsa din jocul asta, ce-l fac eu, uneori plicticos, alteori incitant, cu viata. Doar ele, singure, stiu sa te faulteze intr-atat incat si cerul ar geme de rusine cumva. Atat de subtil, alteori atat de evident incat si soarele s-ar inneca in apus, pentru totdeauna. Gasesc parasirea ca pe-o greseala. Ca pe-un rateu. Arbitrul m-a faultat si m-a penalizat, port cu mine durere, durerea nu rateaza niciodata. Fii fericita, m-ai marcat, draga mea ...

Iti amintesti, campul si cei patru plopi ? Mi te ascundeai, iara eu te chemam prin versuri. Obosita, imi cadeai pe brat. Apropierea pielii tale purtatoare de parfumuri, imi e fior purtator de viata. Si nu-ntelegeam cum. Acum insa, inteleg. Ai si tu secretele tale in care eu nu am loc decat pentru a ma mira si atat. Doreai sa ma gadili, eu imi doream sa-ti arat cerul, sa-mi stai intinsa-mi brate si sa-ti arat cerul.

Acum, e liniste si e pustietate, dar parca iti aud rasul in surdina. Un manunchi de flori, zac uscate langa-o radacina. E o poza trista, e doar alb si negru, ba e chiar mult gri, e o poza proasta, fara de lumina.

Amintirea ta, surasul tau ce descanta luna, ochii tai umezi ca florile plouate, mi-au inspirat cantecul. Si totusi, poetul spune ca un cantec are un parfum ce dureaza foarte mult, doar versurile sunt putine. Eu, as spune, ca esti binele precum esti raul meu si nu stiu de ce-mi esti sortita asa putin, asa precum un cantec.

Posted in: Proiect de fericire

Proiect de fericire - partea I

Candva. Am fost.

Ma-ntreb daca a uitat c-am fost. Ma-ntreb cum eram cand imi era candva. Pe cand ma privea fara sa oboseasca. Candva, inainte sa o las sa plece. Sunt clipe care merita amintite si povestite. Sunt clipe care merita aduse inapoi. Apropierea mea ... asa-i spuneam, te-am indepartat.

Orologiu vechi, prieten drag, parasit de vremuri, atat mi-as fi dorit, sa-i fiu macar o data, un adevar, un sens al vietii ei. Sa-i fiu umbra intr-o zi torida, sa-i fiu soare intr-o iarna cu nameti, sa-i fiu viu, sa nu o mai gadil in talpa-i ca matasea.

Era fata aceea, care stia sa viseze, care stia sa cerceteze visele si realitatea. Era fata dintre putinele, era aceea care avea o logica. Dar, ce mai conta? Nu mai conta, cand ma adanceam asa de mult intr-o floare careia mi se parea ca ii seman ...

Nu-mi esti nici ploaie, nu-mi esti nici vant, imi esti adiere si izvor, imi esti infinit si apus, esti poate, nebunia cea mai corecta. Dar, am mai vorbit despre asta ...

Senina, te miscai incet, dar repede. Trebuia sa-mi tin ochii inchisi ca sa te vad continuu. Si te-am vazut o data, o singura data, si-ai lasat inauntru-mi potop, incendiu si cele mai cumplite boli. S-a fost nevoie sa te caut, negasireo ....

Posted in: Proiect de fericire