Proiect de fericire - partea I

Candva. Am fost.

Ma-ntreb daca a uitat c-am fost. Ma-ntreb cum eram cand imi era candva. Pe cand ma privea fara sa oboseasca. Candva, inainte sa o las sa plece. Sunt clipe care merita amintite si povestite. Sunt clipe care merita aduse inapoi. Apropierea mea ... asa-i spuneam, te-am indepartat.

Orologiu vechi, prieten drag, parasit de vremuri, atat mi-as fi dorit, sa-i fiu macar o data, un adevar, un sens al vietii ei. Sa-i fiu umbra intr-o zi torida, sa-i fiu soare intr-o iarna cu nameti, sa-i fiu viu, sa nu o mai gadil in talpa-i ca matasea.

Era fata aceea, care stia sa viseze, care stia sa cerceteze visele si realitatea. Era fata dintre putinele, era aceea care avea o logica. Dar, ce mai conta? Nu mai conta, cand ma adanceam asa de mult intr-o floare careia mi se parea ca ii seman ...

Nu-mi esti nici ploaie, nu-mi esti nici vant, imi esti adiere si izvor, imi esti infinit si apus, esti poate, nebunia cea mai corecta. Dar, am mai vorbit despre asta ...

Senina, te miscai incet, dar repede. Trebuia sa-mi tin ochii inchisi ca sa te vad continuu. Si te-am vazut o data, o singura data, si-ai lasat inauntru-mi potop, incendiu si cele mai cumplite boli. S-a fost nevoie sa te caut, negasireo ....

Posted in: Proiect de fericire