Proiect de fericire - partea VIII

Negăsireo ...





Tulburul ochilor tăi îmi săgeată inima, deoarece sunt singurul vinovat al acestei furtuni. Drept urmare, o lacrimă îşi găseşte cale spre bărbie. Aproape involuntară, oarecum eliberată din căpruiul ochilor tăi. Şi mi-am dat seama că nu ştiu cum se simte o lacrimă când o săruţi, atunci când îţi ajunge pe buze şi moare în roşeaţa lor. Şi precum ştii, nu există stropi amari, dincolo de sărut.

În antiteză, îmi săgeată fragmente ale zâmbetului tău. Sunt aproape sigur că nu-şi mai aminteşte că e iubit de mine, tocmai de mine. Nu vei şti vreodată, dar eşti cuvântul cel mai de neuitat, pentru că ai sfârşit în mine .. pentru că te aştept.

Și aş muri, așa precum o lacrimă, pe bărbia ta ... pentru că număr timp, timp pentru tine.