joi, decembrie 22

De prin lume adunate


Îmi eram datoare cu acest post. Înainte de toate, luaţi în considerare că de pe această pagină îşi iau zborul multe păsărele şi altele nu şi-au părăsit încă cuibul, ceea ce înseamnă că ceea ce va urma, nu intenţionează a jigni pe cineva.
Motorul meu de urmărire al traficului pe blog îmi sugerează cine (adică de pe unde e respectivul) şi în ce circumstanțe a ajuns cu vizita la mine. E foarte amuzant cum ajung să dea unii de blogul meu. Zic, să ne delectăm.
  • Doarme unde in iasi în mijlocul intersecţiei am văzut eu pe cineva dormind astăzi când semaforul era pe verde. Dar se mai întâmplă să te opresti fix în mijlocul intersectiei şi să te întrebi pe unde să o iei
  • Tin in mana – esti un norocos dacă ţii ce mă gândesc eu că ţii ;)
  • Groapa din tg.cucu – nu mai e groapă de mult, e crater
  • Mariana ichim – prezent!!!!
  • The gods must be crazy istorie economica – eşti sigur că zeii ştiu economie???
  • Lucrari tg cucu 2011 – au fost şi-n 2010
  • As vrea sa raman copil pentru totdeauna! As vrea sa ma joc , sa alerg desculta, sa construiesc castele de nisip , is a prind fluturi sa-mi pun cirese la – mda şi eu mă întreb ce căutai la mine pe blog, ultima dată când am verificat nu dădeam doze de iluzionism???!!
  • “traian basescu” satanic abuser – au zis-o şi alţii, sub diverse forme
  • Fete bune fete rele versuri – rasa manelistă nu are ce căuta la mine pe blog. Îmi cer scuze pentru eventualele neplăceri cauzate retinei.
  • de ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe harta. – mă întrebam şi eu cândva, până mi-am dat seama că e utopic.
  • Se tin de mana – ţi-e ciudă???
  • Poze cu indragostiti care se tin de mana – mă, da’ ţie chiar ţi-e ciudă??!!
  • Fa-o pe prostul – he, he, da da ştiu şi eu o fac
  • Imagini triste de singuratate – eşti sigur sigur că singurătatea nu-i veselă? Zic şi eu aşșa ….
  • Ichim e prost – Ce să vorbim, bine că eşti tu capabil
  • Ma mandresc ca am cu cine – ferice de tine
  • De ce nu se accepta oamenii – te-ai gândit că poate suntem prea mulţi şi având fundul mare nu mai încăpem unul de altul?!
  • Evadare din romania socialista – când, cum, unde, cu cine, la ce oră? Vreau şi euuuu!!!!
  • Ce lucruri fac indragostitii – e secret. Nu se spune-n public.
  • Imi vine sa te-njur de dumnezeu -  niciodată să nu fie pe faţă, crede-mă!
  • barbatii sunt incapabili de progres – aici am mari dubii, te refereai la bărbaţi sau la cocalari?
  • Cum apar copii – ia un manual de anatomie, iţi explică de toate

Rememorări juvenile


Aveam o vreme când îmi analizam stările. Probabil aveam prea mult timp liber. Ori poate că-mi păsa de mine. De o vreme, nu mi le mai analizez. Nu-mi mai pasă de multe lucruri. Nu-mi pasă că am ochii roșii, că somnul nu reușește să-mi îndepărteze oboseala, că vorbesc calm și primesc vorbe răspicate, nu-mi pasă prea mult nici când eu fac complimente și primesc în loc răutăcisme, că am devenit comodă. Din nefericre pentru eul meu, nu e starea care mă caracterizează. Am fost mereu o plângăcioasă, aveam mereu nevoie de încurajări cu cât mai multe și mai dese cu atât mai bine, îmi plăcea chiar să fiu compătimită. De asemenea, mă știam ca fiind o persoană energică, somnul nefiind problema cea mai strigentă, ceva machiaj și eram ok. De o vreme am început să mă plâng mai puțin, să fiu apatică, să par relaxată când de fapt sunt nervoasă, să fiu veselă când mi-ar veni să urlu, și să nu uit, să fiu indolentă. Încă nu am ajuns la performanța de a încuraja pe altul. Nici cu mine nu mă descurc prea bine. Și de o vreme, nu găsesc motivare .. în nimic.

Când sunt într-o astfel de stare, de analizare a stărilor, stau în amorțeală și încerc să înțeleg de unde îmi vin lacrimile. De ce nu le pot opri atunci când mă enervez, de ce când mă gândesc la un ceva” îmi vine să plâng și mai tare. Plâng din orice, plâng la orice și nu știu să răspund la întrebarea de ce plâng. Asta-mi pasă. Îmi pasă că nu am răspuns la întrebările mele, nu-mi pasă că n-am răspuns la întrebările altora, dar la ale mele mă întristez. Când mă întristez mă închid în mine, sunt mută. 

Acum mi-am amintit de o dorință mai veche de-a mea. De a fi în două locuri deodată. Nu-i așa că ar fi mișto? Până una alta, poate reușesc să-mi îndeplinesc o altă dorință, să ajung pe vârful unui munte și să mă simt un om mare și puternic.

Seară optimă și veselă să avem!

luni, decembrie 5

Cum să rămâi gură-cască

Din seria mărunt cât bobul de orez, vorbim azi despre chinezul hominis. Ei, turbulentul ăsta a mai făcut o năstrușnicie. Vă atenționez că nu trebuie citit postul dacă vă știți cu inima-n gât la privitu-n jos (a nu se înțelege: privit în josul decolteului).

La vreo 1430 metri înălțime chinezul nostru face-un pod. Mare, lung, frumos, cristalin cu încă vreo 10 adjective temă pentru acasă. Te gândești că-i folosește pentru a fluidiza traficul, că poate-i intens circulată zona aia ... de corbi. Ce-i drept e că podul ăla e pentru oameni. Doar că-i de sticlă și aici vine partea cu uitatu-n jos. În mod normal, când te uiți în jos stând pe mijlocul podului, îți vezi picioarele. Ei bine, când stai pe podul ăsta aș putea să bag mâna-n foc că numai la picioare nu te uiți.
Dar, să las imaginile să grăiască pentru podul cu nr.1 .












Cică are doar vreo 60metri lungime, îți cam trebuie încălțări sigure (fără pantofi cu platformă), ai o vedere superbă către parcul natural Tianmen (printre picioare și nu numai) și cel mai sigur îți mai trebuie și niște pastile.




Podul cu numărul doi, dar nu cel din urmă, este la fel de ingenios în a testa calitatea inimii. Pod pietonal, din sticlă, îl poți traversa semi-liniștit, într-o după-amiază plăcută deoacere priveliștea e superbă.














Acum mă întreb: cu ce-or spăla ca să rămână curată sticla?

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons