Și a trecut și Let's do it

A fost săptămâna voluntariatului, a fost 12 mai, a fost și Let's do it Romania. Dar, n-or să mai fie până la anul. Și vă asigur că la anul nu vă mai vorbesc despre ele. Și haideți că vă spun și de ce.

Anul ăsta, m-am gândit să fiu un bun cetățean, firește că nu mi-a venit ideea de la mine citire, nu că nu m-ar duce capul să fac ceva "voluntar". Andra, o bună prietenă îmi spune să ne înscriem la strâns de gunoaie pe 12mai. Ok, zis și făcut. 

Sâmbătă dimineața, vesele ne-am dus să ne găsim echipă, morman de gunoi, să ne luăm saci și mănuși și să purcedem. Toată lumea happy pe acolo, multe poze, s-au schimbat și ceva adrese de mail, cinstit până acum.

Echipa din care făceam parte, a strâns gunoaie prin pădurea de la Bucium, cam pe unde se împușcă ăia cu bile de vopsea (dacă nu știți vorbim în private). Noi două cu mult simț de aventură, dar și cu intenții de protejare a mediului, am înaintat muuult în pădure, așa de mult încât eram doar noi două și vreo două ciori, cu doi saci mari și plini de gunoi care trebuiau duși înapoi până la stradă.

Cam pe la 11 trecut de fix, ajungem la drumul principal, unde erau o groază de saci adunați, însetate și obosite de la urcat. Eram tot singurele. Ne așezăm pe o țeavă de gaz metan să ne tragem sufletele urcate-n gât și când colo ce văd pe mine: .... O CĂPUȘĂĂĂĂ. 

Poate dacă nu-mi făcea Andra un mic instructaj înainte povestindu-mi despre nu știu ce actor, mort pe jumate și nu știu ce femei bolnave rău de la o mușcătură de căpușă, nu deveneam așa isterică. 

Bineînteles, că n-am avut timp să redevin rațională și să gândesc situația în care eram, am pus direct mâna pe ea, am scos-o și am strivit-o. N-a curs prea mult sânge, dar am omorât-o.

I-am anunțat pe omuleții cu care eram că eu nu mai stau, că nu-mi mai trebuie să umblu prin păduri și am plecat stresată toată și cu gândul să ma duc la Urgențe. Sincer, nu prea știu cu ce mă puteam prezenta la Urgențe. Mușcătura nu prea se vedea, ziceai că e mușcătură de furnică, căpușa nu o mai aveam ... deci, nu m-am mai dus. Totuși, i-am stresat pe toți din jurul, inclusiv google-ul să văd dacă mor sau ceva de genul.

Scurt pe doi, anul viitor nu mă mai duc la strâns nădragi și cizme de prin nicio pădure, nu doar din cauza căpușelor, dar parcă mi s-a tăiat cheful de făcut fapte bune.

Și ajunsesem să gândesc (mi se mai întâmplă uneori) că de când cu isteria asta, parcă ți-e frică să te duci și la un grătar. În anii din urmă, mergeam fără nicio grijă prin toate pădurile și prin toate buruienile fără să mă gândesc că s-ar urca căpușe pe mine, mai frică îmi era de purici. Acum, nu te duci nicăieri că se urcă animalele astea pe tine. Zi dacă-i drept așa ceva?

Plus, că îmi pusesem speranțe că anul ăsta merg pe Ceahlău, că-mi doresc cam de multișor să-l urc până sus, azi mi se spune că e cam nașpa de mers undeva la munte și de hălăduit din cauza căpușelor. Asta da veste proastă.

Dar mai vedem, nu-mi pierd speranța că poate se uită până când începe perioada de concedii și tragem o fugă și prin munți :d

Să avem o zi veselă și însorită!