Cum pot vedea doi ochi căprui simplitatea unei zile și cât de mult înseamnă să fii înconjurat de oameni faini. Concertul lui Bon Jovi din 10 iulie.
Mâini înzestrate
Film, carte, realitate. Este vorba despre povestea unui om la fel la ca noi, cu grijile și problemele lui cotidiene. Un foarte bun exemplu de motivare și determinare.
Dealul mănăstirii Galata
Galata este una dintre cele 7 coline ale Iașiului, unde aici pe deal,veghează de mai bine de 400 de ani asupra orașului, ctitoria lui Petru Șchiopu.
Moment de sinceritate feminină
Un amalgam de sentimente, frustrări și păreri personale ale unei tipe de 23 din societatea românească.
The Gods Must Been Crazy
O familie de boşimani descoperă pentru prima dată tehnologia sub forma unei sticle de Coca+Cola.
Cum, aseara, nu am fost in masura sa adresez nicio intrebare celor 2 tipi prezentabili dornici de a da raspunsuri, despre scurt metrajele realizate de ei, asadar , nici astazi nu voi putea aduce vreo remarca filmelor. In schimb, pot face o ierarhie a acestora, alta decat cea existenta
Locul 7. Orlando
Locul 6. Liftofilii
Locul 5. La masa lui Gheorghe
Locul 4. Operatiunea x
Locul 3. Dumitru
Locul 2. Moartea in vacanta
Locul 1. Acasa
Unele dintre aceste filme au fost foarte reusite si ma gandesc , ca prin perfectionare si alte proiecte de genul, pot avea parte de o recunoastere internationala. Facand o comparatie intre Igor Cobileanski si ei, mi-am dat seama ca diferenta e data doar de anii de experienta in plus, pe care ii are primul.
Seara s-a terminat apoteotic, printr-un film regizat de o femeie. A fost curiozitatea care m-a indemnat sa-l vad, dar surpriza ( sper sa nu par misogina) a fost cand am aflat ca Bigelow a fost prima femeie care a primit distinctia de cel mai bun regizor cu ajutorul acestui film . The hurt locker, este mai degraba povestea unei lumi actuale, despre care, fiecare dintre noi ar trebui sa aiba cunostinta si sa se considere norocos, ca astazi are fericirea de a sta ferit de eventuale bombardamente. Ma simt foarte linistita si bucuroasa ca traiesc intr-o tara lipsita de razboaie.
Sunt un “eu” la fel ca şi tine, cu grijile şi problemele cotidiene, fericită că respir şi că iubesc, tristă când plouă (nu-i bai, îmi trece când apare soarele), ascult ce-mi place iar dacă nu îmi eşti pe plac, nu-i o problemă. Cred în destin şi în mine, citesc Jane Austen căci vorbeşte despre suflet şi sentiment, merg cu trenul foarte rar, deşi mi se pare extraordinar, ador să ies pe înserat să privesc lacul, mi-e frică de înălţime şi de răutatea oamenilor. Vreau să cred că înteleg oamenii şi că îi pot face să mă înţeleagă, iubesc liniştea pădurilor şi a munţilor, visez mereu altceva şi cred în ceea ce simt. Îmi e dor de locul natal. Ador să privesc luminile oraşului noaptea, din cel mai înalt loc posibil şi le mulţumesc prietenilor mei fără de care nu aş vedea lumea în culori, iar restul e poveste.