10:01 p.m.
Mariana Ichim
Negasireo, in seara asta te voi ruga sa-ti ridici ochii spre cer. De ce? Pentru ca atat timp cat privim acelasi cer, suntem impreuna. Poate daca ai sti, n-ai mai ridica ochii-n veci spre el. Te-as intelege. Nu e de condamnat. Totusi e un senin martor la iubirea stelelor. Priveste intensitatea luminii lor, scanteierea lor. Soaptele unor stele care-si marturisesc sentimentele. Asa-ti sopteam si eu in serile senine, indepartand suvita micuta de par ce-ti gadila nasul. Sunt gelos pe ea. Cu siguranta, rebela suvita iti mai atinge chipul angelic si acum.
... si imi zic ca pentru mine ca iubirea triumfa chiar si pe norul de sus, iar vantul ce poarta acest dulce senin ma face sa scriu chiar si pe intuneric.
Si … cum poate cineva scrie asemenea versuri, de parca le-ar fi scos din ungherele inimii mele triste.
La noapte ne certam definitiv,
Ne despartim in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.
Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.
Ma calci pe nervi si ma innebunesti,Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.
La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.
Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.
Posted in: Proiect de fericire
