Fii un ambasador pentru țară (I)

Un ambasador, definit în termeni simpli pe înțelesul tuturor, poate fi acea persoană care reprezintă o țară în timp ce trăiește în altă țară. 

Majoritatea românilor au părăsit granițele țării noastre. Unii dintre noi ne-am întors, alții au rămas acolo. Cu toții ați văzut lucruri mai frumoase decât acasă, ați văzut și lucruri care vă erau cunoscute, dar sigur sigur ați văzut și părți care nu v-au plăcut, gândindu-vă în momentul respectiv cât de norocoși suntem că, noi, românii, nu le avem.

Nu neg faptul că avem o evoluție înceată, că avem țigani, că suntem leneși, că se formează cozi, că se închide la ora fixă ghișeul, că e birocrație multă, că e corupție, hoție, demagogie etc. 

Întrebarea mea e următoarea: ești conștient că toate astea de mai sus există pretutindeni, adică cam în fiecare țară, într-o anumită pondere?

Eu te-nțeleg că ești sătul, obosit, stresat, îngrijorat, sărac, nedreptățit pentru că și eu sunt, dar nu uita locul de unde ai plecat. Zic asta pentru că astăzi citeam pe facebook descrierea unei poze care ilustra pe bunicul cuiva. Cuvintele respective m-au mișcat într-atât încât să scriu despre asta. Zicea așa:

"Copile, ți-aduci aminte când te plimbai desculț prin țărână, alergai cât era ulița de mare, vă jucați cu rațele, cu oile și cu cățăii toată ziua, mâncai mămăligă cu lapte, te împărtășam duminecă la liturghie, mergeam la nunți și la înmormântări la neamuri, băteai cuie cu tataia, coseai și învățai să fluieri de la vecinul Marin? Prostiile astea te-au făcut mare și apoi director, maică. Să nu uiti niciodată asta!"(A.Dejica)

Aparent, pentru toți România repezintă acasă, deși nu toți vorbesc despre România ca fiind acasă în momentul în care ajung după graniță. Când ajung acolo vorbesc despre ea ca și cum ar fi un mare rahat. Citez o bună prietenă, mi se pare nașpa să pleci de undeva pentru faptul că nu te-ai descurcat în țara ta ș-apoi s-o caci și să mai convingi și pe alții sau să-i enervezi că România nu e nu știu ce. Cu alte cuvinte să-l faci să se simtă nașpa că mai stă în țara lui.

Așadar, nu contează ce funcție ai, de ești director sau șomer, de ai plecat sau ai rămas, adu-ți aminte de vorbele lui Dejica, eu tind să cred că-s foarte bune de ținut minte. Oriunde ai călători, devii automat un ambasador pentru țara ta. Știu că te vei simți liber să te porți și să acționezi așa cum îți place, că vei vrea să experimentezi libertatea și multe altele. Gândește-te totuși că acțiunile pe care tu le consideri normale, pentru oamenii în țara în care ai ajuns lasă o impresie despre tine și despre cei rămași în locul tău de baștină. Dacă tu crezi că acest lucru nu te afectează în mod direct, vei descoperi mai târziu că felul de percepere al lor va afecta modul în care te tratează. Nu puțini au fost luați drept țigani în străinătate, nu? Sau nu puțini au fost străinii surprinși să vadă că nu aveți pielea neagră și sunteți blonzi, nu-i așa?

Dacă tu te plângi de lucrurile rele de acasă față de cei din străinătate, asta nu îți va aduce compasiune din partea lor, mie una nu-mi inspiră decât respingere persoana care vorbește pe cineva de rău sau cea care se lamentează. Altfel spus, îți vei crea cu mâna ta o imagine proastă. Răul cel mai mare e că nu ai numai tu de suferit, cum ar fi normal, ci au toți de suferit și cei care sunt acolo, dar și cei care au rămas acasă. De ce? Pentru că cei care rămân sunt priviți prin prisma publicității făcute de tine.

Poate ar fi cazul să vorbești doar de lucrurile faine de acasă căci avem multe lucruri faine. Raportat la o scală mai mică, un lucru asemănător se petrece și-ntr-o familie, nu-i așa? Doar naivii, își spun problemele pe la diverși, cei mai mulți preferă să le țină discrete, căci altfel ar dăuna imaginii lor. 

Nu știi care sunt lucrurile faine? Voi încerca să fac o enumerare în postul următor.

Până atunci, fii ambasadorul țării tale, ai o răspundere în privința asta! De ce? pentru că ai prietenii și familia care ți-au rămas în România și ar fi păcat să-i vorbești de rău.

Posted in: ambasador,Dejica,romani,Romania

Stau bine cu banii !!!

Având în vedere că eu colaborez destul de mult cu instituțiile bancare, în ultima vreme tot mai mulți omuleți din partea băncilor îmi propun să discutăm 30 de secunde despre noua super mega ofertă cu linie de credit fără acte, cu dobândă mică bla bla and shit.
Azi a fost rândul duduii de la ING să-mi spună că are nu știu ce ofertă super șmecheră.
Sunt câteva lucruri care pe mine mă enervează când cineva vrea să-mi bage pe gât o datorie.
De exemplu, mă deranjează când discuția pornește cu replica ”- Pot sa vă rețin 30 de secunde?” și niciodată nu stau mai puțin de 1 minut și 30 de secunde să o ascult. Apoi, îmi prezintă totul ca și cum ei ar fi cei mai buni oameni de pe planetă care aproape îmi dau pe degeaba banii ăia, dar cu o dobândă de 45% care e mică mică mică, de nici nu o simți. Așa niște oameni de faini sunt că se gândesc la nevoile mele!!!

Eh, sufocată de atât de multă grijă din partea băncilor, duduii de la ING i-am tăiat-o scurt. ”Stau bine cu banii, n-am nevoie de alții, mulțumesc frumos”. Pentru câteva secunde am blocat-o, dar doar pentru câteva, căci imediat și-a revenit și mi-a propus să le spun și prietenilor mei, poate sunt nevoiași.

Să fim înțeleși că n-am nimic cu oamenii ăștia, n-au nicio vină că încearcă să câștige o pâine fiind sâcâietori și enervanți. Ăsta le este jobul, așa scrie în fișa postului, așa îi instruiește pe ei, doar că eu momentan n-am probleme care nu pot fi rezolvate cu economii de câteva luni. Iar de voi avea nevoie, voi ști să prospectez piața în așa fel încât să aleg cel mai avantajos credit.

Vă doresc bani mulți, dar mai ales o săptămână faină!!!

Utopia zilei de miercuri

Am ajuns la concluzia misogina ca blondele sunt alta categorie de femei. Stii ca este vorba aia a barbatilor ca femeile nu trebuie intelese. Eh, pe blonde este interzis sa le intelegi daca tii la neuronii tai inteligenti.
Stateam langa o domnisoara oxigenata si o vad ca-si scoate capacul de la telefon. Pentru baterie sau sim a facut gestul asta, ma gandeam eu, santena. Ei, nu! Ci ca sa-si puna biletul de ratp la loc sigur.
Acum, ma-ntreb, de ce-ai face asta cand ai un sac numit geanta pe care-l tii in brate si cu siguranta ai si un portofel prin fundul sacului???? I-am interzis mintii mele sa priceapa, am luat-o ca pe o curiozitate.
Am continuat sa ma holbez pe geam, pana s-a urcat un nene rrom care face infact si a cazut cat e el de lung in autobuz. Cu fata-n jos!

Eh, a fost o zi obisnuita de miercuri!

J.O. în România: utopic sau ironic?

România nu merită să fie gazdă a Jocurilor Olimpice în următorii ani. De ce? Pentru că neuronii pe care îi are sunt pe jumate adormiți și nu-s capabili să organizeze un asemenea eveniment. România e o țară care dacă se vede cu bani, nu știe ce să facă cu ei, dacă n-are bani și vrea ceva se duce și se împrumută. 

Am să fac o comparație destul de urâtă, dar am să vă rog pe voi să extrageți miezul și să nu luați cuvintele mot-a-mot. 

Am cunoscut la un moment dat o domnișoară (gen pitzi) care s-a văzut într-un final cu salar, bani siguri, veniți lunar. În prima lună i-a cheltuit pe haine, a doua lună a ieșit în club, a treia lună și-a luat iar haine și după vreo jumate de an a realizat că salariul nu-i poate menține fizicul la adevărata valoare. Așa că, stimabila a apelat la un împrumut, pe care firește l-a cheltuit în același mod. Era foarte populară și apreciată în grupul ei. Și atât.

România, care nu mai e demult domnișoară, procedează relativ la fel, face împrumuturi ca să-i investească total aiurea în trotuare pe drumuri comunale care traversează lanuri de porumb, în parcuri pentru copii în sate de batrâni și în alte astfel de exemple.

Dacă ar fi să organizăm Eurovisionul sau Jocurile Olimpice, am mai ieși din datorie? Planul cincinal al lui Ceaușescu de acoperire a datoriilor s-a zis că a fost drastic, e drept că a avut finalitate, dar totuși s-a lăsat cu revoluție. Pesimismul meu, mă face să cred că nu mai pupăm noi datorie externă zero, cel puțin atât timp cât țara noastră apare pe hartă.

La extrema cealaltă, non-financiară, suntem oameni talentați. Din 1976 și până acum, la J.O. de vară, la gimnastică n-am căzut niciodată sub locul 3 și ocupăm locul 2 în lume ca medalii câștigate printre țările care nu au organizat evenimentul. Sunt cifre impresionante, sunt lucruri palpabile și abia acesta este un brand de țară. Sportivii români au strâns un total de 292 de medalii. Anul cu cele mai multe medalii câștigate, a fost cel din 1984, când performanța a fost recompensată cu 53 de medalii. 

Iată mai jos dovada talentului românesc în sport, de la începutul participării țării noastre la Jocurile Olimpice și până acum:

Jocuri Olimpice	Aur	Argint	Bronz	Total
Gimnasticã	24	20	25	69
Canotaj	19	10	8	37
Atletism	11	14	9	34
Caiac-canoe	10	10	14	34
Lupte	7	8	17	32
Tir	5	4	5	14
Scrimã	3	4	7	14
Natatie	3	2	4	9
Haltere	2	6	3	11
Box	1	9	15	25
Judo	1	0	3	4
Handbal	0	1	3	4
Cãlãrie	0	1	1	2
Bob	0	0	1	1
Rugby	0	0	1	1
Volei	0	0	1	1
Total	86	89	117	292

Sursa: www.onlinesport.ro

Personal, atunci când aud imnul României și văd drapelul ridicându-se pentru locul 1, am o senzație de furnicături prin corp și cel puțin pentru 30 de secunde cât este intonat imnul mă simt mândră de români, așa prostuți și infantili cum suntem. Ca-n povestea aia cu cioara care-i spune bufniței: unde va vedea cei mai frumoși pui să ocolească acel cuib, căci e cuibul ei.

Să avem zile răcoroase și fără nervi!!!

Posted in: datorie,gimnastica,Jocurile Olimpice,Romania

Google commercial

Cei de la Google sunt extrem de creativi și au niște oameni tare faini. Am mai zis-o și încă îmi mențin părerea.
Iată o reclamă simpăticuță care creează o poveste de dragoste la nivel de căutare de informații. Mi se pare cu atât mai interesantă cu cât tocmai am terminat un mic curs organizat de ei despre cum să facem căutarea pe Google mai ușoară și mai promptă.
Super ideea! Enjoy !

Revenind la 15 ianuarie 2011

Memorabilă ziua aceea!
Mi-am făcut o promisiune către mine, pe care nu mi-am promis-o pe deplin. Mai frumos, nici cei de la mug.ro nu și-au ținut partea lor de angajament.

Să detaliem ideea scrisă mai sus. Pe 15 ianuarie anul trecut, mi-am propus să scriu 1000 de posturi despre lucrurile care mă influențează. Am început chiar bine, aveam câteva idei puse pe o pagină distinctă și anume pe mug.ro, la recomandarea lui Cezar. Astăzi, când am vrut să mai scriu un post (din mai anul trecut n-am mai scris nici unul) am aflat că pagina mea de pe mug nu mai există. Tare, nu? Mai ciudat e că nu am mai găsit nici blogul lui Cezar de pe domeniul cu pricina. Deci, chestia era dublu de ciudată.

Ce-mi rămâne de făcut e să mă apuc din nou de scris. Preferabil și cinstit ar fi să scriu mai des de o dată pe an.
În cazul acesta, rămâne să vă doresc spor la citit și mie spor la scris. A, și bineînțeles, replica mea de sezon, preferată: să avem nopți răcoroase!!!

Posted in: 1000 chestii mișto