Planuri de weekend

Weekendul acesta vreau:
1. să revăd Pirații din Caraibe. M-a apucat pe mine așa dorul de Jack Spparow și farmecul lui aparte de pirat rău.  Cred că cel mai mult m-au amuzat momentele din Dead Man's Chest. M-au luat melancoliile legate de ocean, de Caraibe, de nisip, soare, umbreluțe .. concediu.
2. să merg la shopping și să-mi găsesc lucruri drăguțe fără să-mi pierd răbdarea.
3. să merg la dansuri și să-mi calc partenerul pe picioare.
4. să ies cu prietenii și să depănăm amintiri.
5 .. și eterna mea dorință, vreau să dorm o noapte-ntreagă!

Un weekend superb să avem!

Proiect de fericire - partea IX

Hai să vorbim astăzi...

Să vorbim unul cu celălalt, să mă cunoști, să mă vezi și dulce și amară. Să mă vezi și femeie și copil. Să-mi dai șansa să fiu sinceră cu mine. Să-ți dai șansa să fii sincer cu tine. Să fim sinceri unul cu celălalt. Azi nu vreau să mă privești și atât. Nu vreau să mai gândim prin prisma vorbei "ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se întâmple". Nu vreau să fim la fel, pentru că știu că nu suntem la fel. Nu mă pot privi în oglindă și să văd o "eu", că-mi e frică.

E frumos începutul, îmi dă gâdilici în stomac. Glasul tău e altfel, e dulce și liniștit. Dar, de ce mi-e frică? N-ar trebui, nu-i așa? Atunci, hai să vorbim! Mult, despre noi, despre trecut, despre prezent, poate și despre viitor, dar nu tot azi. Să vorbim despre oameni, despre culorile zilei...

Vreau să mă cunoști? Tu vrei?

.... sunt gânduri obositoare pe care nu le mai pot ține. Le dau drumul să curgă, să le poarte vântul în depărtări.

Experiențe de șofer

De mai bine de doi ani am condus-o doar pe UCA. Și-mi place lucrul ăsta. Îmi place că e supărată și micuță, nu trebuie să-mi fac prea multe griji cu privire la locul de parcare, încape oriunde. Și n-am nicio emoție și nici un stress cât sunt la volanul mașinii mele, probabil pentru că e a mea, o cunosc și știu ce poate.

Totuși zilele acestea am avut ocazia să testez șofatul pe alte mașini.

Prima experiență de genul a fost pe noul model Auris. Ideea e în felul următor. M-am înscris pentru un drive test din pură curiozitate, dar mai ales pentru că vreau să-mi găsesc activități noi. Traseul a fost de circa 25 de km, pe un benzinar de 1.6L cu un tip foarte frumușel în dreapta. Emoțiile șofatului au fost destule, dar experiența a fost beton. Poate de aceea în momentul în care m-am urcat în mașina mea, nu-mi mai plăcea nimic la ea. Nici scaunul, nici ambreiajul, nici volanul, nici schimbătorul de viteze și nici portierele. Detalii tehnice, impresii, preț și altele găsiți pe google la o simplă căutare. Un test drive nu vă costă nimic, poate doar câteva telefoane după, din partea dealerului, încercând să vă convingă să cumpărați mașina.

A doua experiență a fost în weekend, când am condus un Logănel. Am condus o bună bucată spre Gura Humorului și dinspre Gura Humorului spre Iași. Mă enerva maxim accelerația, deoarece era mult mai rigidă decât cea de la Polo și condițiile meteo. Am mers pe o ceață de nu vedeai nimic la 40 m în față. Culmea e că de aceeași ceață am dat și duminică seara când am testat Logănelul pe Bucium. Chestia e că mie-mi place maxim ceața, dar când stau în dreapta nu când sunt șofer. 

Ambele experiențe m-au făcut să fiu crispată și super încordată. Iar pe unii îi amuză teribil când mă văd astfel.

Cum ne despărțim?

... am putea învăța de la Pink :)

Azi pe drum am ascultat Pink la greu. Mi-au plăcut mereu melodiile ei, deși mereu am negat asta. Acum m-am gândit că ar fi matur din partea mea să o recunosc :). Poate din cauză că ea are o formă inedită de a vorbi despre despărțiri, despre lupta pentru iubire, despre curaj, despre dragoste, despre sentimentul ăsta grozav de a fi iubit și de a iubi ...

Ascult Just give me a reason și mă gândesc la iubirile acelea puternice dar care te mistuie pe interior. Iubirea aceea care știi că va învinge orice problemă atât timp cât That we're not broken just bent and we can learn to love again. 

Mai sunt iubirile în care ne umilim, în care fără demnitate am implorat să nu fim părăsite. Am cerșit ... dragoste. Please, don't leave me .. apoi ne-am azvârlit în brațele unui necunoscut și pentru câteva clipe de plăcere am crezut că redescoperim sensul oricăror lucruri Have you ever looked fear in the face and said, I just don't care it's only half past the point of no return ... 

Sunt și iubirile în care simți că nu e gata, că e o pauză de o zi, că e imposibil ca dragostea voastră să nu mai existe și ne-am complăcut într-o minciună, în așteptare sau în lacrimi ... No, I don't believe you when you say you don't need me anymore ...urmând ca mai apoi să te ridici și să fii cea care lovește The one that wins will be the one that hits the hardest , devenind mai apoi cea care spune Leave me alone.

Și sunt și acele iubiri când declari cu inima, cu ochii, cu zâmbetul și cu orice por al tău că I dreamed of someone like you before But I never thought I'd get the chance To romance someone as sweet as you I hope you fell the same as I do. 

Când dorul se vindecă, când ochii se uită începi să-ți spui că This used to be a funhouse But now it's full of evil clowns It' time to start the countdown I'm gonna burn it down down down.

Nu știu care e rețeta fabuloasă de a iubi fără margini, nu știu care e rețeta de a fi puternică într-o relație pe cale să eșueze, nu știu nici cum trebuie să procedezi atunci când dragostea nu poate trece de interesele unuia, nu știu nici cum poți să uiți dragostea dacă asta vrei, deși în toate cântecele lui Pink, se regășește una din situațiile enunțate mai sus. Oare ea să fi trecut prin toate?

Cu puncte de suspensie ...

Azi, de la serviciu în drum spre casă, am trecut pe lângă un tomberon. Lângă tomberon erau doi oameni care căutau ... de mâncare. Am oftat, un of din adâncu inimii, le-am dat cele 2 mere pe care nu apucasem să le mănânc și apoi m-am întrebat: "Cât de sărac trebuie să fii ca să ajungi să cauți în gunoi mâncare?"
În seara asta am fost să cumpăr mere și am dat 7 lei pe DOUĂ kg de mere, DOUĂ kg de mere!!!
... nu mă mai întreb ...

Să fii acolo și să nu poți face nimic

.. deși ți-ai dori lucrul acesta.

 

În fiecare dimineață, atât cât îmi permite timpul, răsfoiesc o serie de bloguri. La fel cum unii citesc can-can și alte tabloide suculente. În dimineața asta citeam pe blogul lui Cabral o peripeție de-a lui scrisă în două părți, partea I și partea II, continuarea.

Cetățean fiind am o obligație față de ceilalți oameni să dau o mână de ajutor. Să-i spunem obligație civică. Genul acela de impuls pe care toți ar trebui să-l aibă, după părerea mea atât timp cât trăiesc într-o societate, deși nu toți îl consideră necesar.

Ca șofer și participant la trafic, am alte obligații. Unele dintre ele sunt impuse prin lege, altele de bun simț, iar altele sunt pur și simplu din moderație. Nu pot să vin cu exemple, pentru că nu asta era ideea de la care m-am pornit să scriu.

După ce-am terminat de citit cele două articole, la care am făcut trimitere mai sus, m-am decis să mă înscriu la cursurile de prim ajutor organizate de Crucea Roșie. Cursuri de genul am făcut și-n școala generală și la școala de șoferi, dar deși le-am amintit pe alea nu le-aș pune la socoteală, întrucât mi-au părut explicate fugitiv.

Eu am completat formularul de înscriere, pentru că n-aș vrea să fiu unul din acei oameni care încetinesc mașina, fac poză și pleacă. Vreau să fiu omul care e acolo și poate face ceva.

 

O zi minunată vă doresc!