Să fii acolo și să nu poți face nimic

.. deși ți-ai dori lucrul acesta.

 

În fiecare dimineață, atât cât îmi permite timpul, răsfoiesc o serie de bloguri. La fel cum unii citesc can-can și alte tabloide suculente. În dimineața asta citeam pe blogul lui Cabral o peripeție de-a lui scrisă în două părți, partea I și partea II, continuarea.

Cetățean fiind am o obligație față de ceilalți oameni să dau o mână de ajutor. Să-i spunem obligație civică. Genul acela de impuls pe care toți ar trebui să-l aibă, după părerea mea atât timp cât trăiesc într-o societate, deși nu toți îl consideră necesar.

Ca șofer și participant la trafic, am alte obligații. Unele dintre ele sunt impuse prin lege, altele de bun simț, iar altele sunt pur și simplu din moderație. Nu pot să vin cu exemple, pentru că nu asta era ideea de la care m-am pornit să scriu.

După ce-am terminat de citit cele două articole, la care am făcut trimitere mai sus, m-am decis să mă înscriu la cursurile de prim ajutor organizate de Crucea Roșie. Cursuri de genul am făcut și-n școala generală și la școala de șoferi, dar deși le-am amintit pe alea nu le-aș pune la socoteală, întrucât mi-au părut explicate fugitiv.

Eu am completat formularul de înscriere, pentru că n-aș vrea să fiu unul din acei oameni care încetinesc mașina, fac poză și pleacă. Vreau să fiu omul care e acolo și poate face ceva.

 

O zi minunată vă doresc!