Aia cu luna plină

Trebuie să recunosc că-mi plac dulcegăriile, florile, complimentele și multe altele din această gamă că deh, doar sunt femeie. La fel de mult îmi plac serile cu lună plină petrecute într-un mod cât mai romantic, de exemplu cu un pahar de vin roșu, pe o pătură cu un om deosebit.

În seara asta, mi-a sunat clopoțelul. Luna mea, aia dragă, se chinuie de câteva săptămâni să devină plină. Și abia în seara asta am văzut că e ditamai roata de cașcaval, mândră toată pe cer. Nu știu dacă voi știți ce știu eu, dar de obicei la creșteri ale lunii, unii oameni au de-a face cu insomnia așa cum mările și oceanele au de-a face cu fluxuri și refluxuri puternice în astfel de momente.

Ei bine, în săptămânile astea în care ea se străduia să devină dodoloață eu pe partea ailălaltă mă chinuiam să dorm. Și nu știu cum să zic, dar am ajuns într-o fază a lunii, în care printre altele nesomnul e cauza tuturor nervilor mei. 

Clar, am nevoie strigentă de un mini-concediu! Și de somn! Și de încă o groază de chestii care-s pe lista de așteptare!

Seară cu lună și cu somn să avem!