Bilant pe 2008

Era de asteptat. Nu-i asa?
Fireste, doar in fiecare zi fac contabilitate, fir-ar ea sa fie. Asadar, iata-ne maine in 2009.

Si uite asa, a mai trecut o zi....o saptamana ..... o luna ..... UN AN.....
Acum este momentul sa ne uitam inapoi si sa vedem ce am facut anul asta. Suntem demni sa ne ridicam barbia si sa privim in fata cu mandrie sau sa bagam capul in pamant si sa ne promitem noua ca la anul vom indrepta greselile...
A mai trecut un an si viata merge inainte ( asa se spune ), dar ce se intampla daca ai cazut in groapa? Unde poti inainta .... nu poti, cazi si mai mult ....
Dar de aceea avem prieteni, o familie ca sa ne scoata din acea groapa si sa ne arate drumul inainte, desi, suntem cu totii constienti, ca nu o sa ascultam si o sa alegem "scurtaturi", "dealuri", "munti", "vai", in loc sa mergem pe calea cea dreapta, cu toate acestea intodeauna cineva va fi langa tine sa te indrepte, sa te ridice de la pamant, sa te scuture de mizeria in care ai intrat.
Stiu cu singuranta ca in anul acesta desi ni se pare ca a trecut repede am facut multe, am facut toti bune si rele si incercam sa invatam din greseli, dar chestia este ca intotdeuna gresim altceva ..... si gresim pana la sfarsitul zilelor noastre, pana cand spunem ultimul cuvant si ultima rasuflare ne va fi luata ...gresim.
Pentru ca asa este omul, chiar daca invata din greseli continua sa greseasca. Totusi trebuie sa privim partea buna a lucrurilor. Fiecare din noi am facut cel putin un lucru bun anul acesta, un lucru de care suntem mandri, un lucru care vom incerca sa il repetam si la anul ce vine, un lucru care o sa il povestim cu zambetul pe buze......

Ne gandim ca incepe un nou an, o alta foaie in viata noastra. O foaie curata pe care putem asterne ce ne dorim, chiar daca am mazgalit celelalte pagini, pe aceasta avem sansa sa o pastram frumos aranjata demna de aratat tuturor. Nu putem din prima sa avem un an plin de succese, plin de bucurii, la urma urmelor nici Leonardo Da vinci nu a pictat Mona Lisa din prima, a avut si el schite, greseli pana cand a reusit sa picteze perfectiunea...
Nu putem sa ajungem niciodata la perfectiune dar nici nu trebuie sa fii perfecta in ochii unora .... in ochii familiei esti perfecta.
Desi unii nu o sa citeasca tot ce am scris o sa spun ....
ca totul se rezuma la familie, la prieteni....se rezuma la voi...se rezuma la noi....

Ce ii multumesc lui Dumnezeu este ca in anul acesta nu am avut nimic de pierdut, am avut doar de castigat. Da!! Nu va vine sa credeti nu? Iata ca atat timp cat vezi de sus paharul, il vezi plin, indiferent de situatiile limita, de stres, de lipsa timpului...de de de de etc. am intalnit persoane care m-au privit o secunda in ochi, mi-au zis un singur cuvant, mi-au daruit un singur zambet, mi-au strans mana o singura data, mi-au sters o singura lacrima...
Nu uitati sa priviti in urma, in stanga si in dreapta voastra, cu siguranta cand optimismul vostru va fi terminat, atunci daca privesti dincolo de aparente ai sa gasesti puterea de a continua. Tot ce trebuie sa faci e sa privesti cu atentie!

Dar, mai ales nu uita sa privesti inainte. Inainte ai numai speranta, nimic altceva. Da? Imi promiti?
NU ai deznadejde, nu ai frica, nu ai lacrimi, nu exista singuratate....te ai pe tine si intregul univers. Si mai presus de asta, nu uita ca intodeauna exista cineva sa iti dea o mana de ajutor si nu o lasa sa treaca pe langa tine, nu refuza, accepta si lumea, de ce nu, va lua o alta infatisare, vei privi oameni altcumva in ochi si vei avea acea sclipire minunata si acel zambet incredibil......

Va doresc un AN nou plin de reusite si succese atat pe plan profesional cat si pe cel sentimental ( suntem la varsta cand intalnim persoane care ne vor marca viata atat pozitiv cat si negativ, asa ca mult succes si sper sa gasiti numai persoane care va vor marca pozitiv si vor lasa o urma in viata voastra pe care vreti sa va vi-o amintiti nu sa o tineti ascunsa, departe...in intuneric)
Va doresc sa ocoliti ghinionele si ele sa va ocoleasca pe voi si norocul sa fie la fiecare pas, viata sa fie cat mai dulce, si sa fiti iubiti de toata lumea.

Aveti grija de voi si imi doresc ca in anul ce vine sa ne intalnim sanatosi si veseli...

LA MULTI ANI si un An Nou mult mai bun, incomparabil mai bun decat 2008!

2008, cu o secunda in plus pentru unii

Nu ştiu cu ce mă ajută această informaţie, însă pentru a potrivi incetinirea rotatiei pamantului specialistii care vegheaza precizia ceasului atomic vor prelungi viata in 2008 cu o secunda…ha!! vei spune…ce inseamna o secunda fata de un an intreg de secunde…?

Ziua de 31 decembrie 2008 va avea tot 24 de ore, intr-un fel sau altul. Astfel, la ora 23:59:59 ora meridianului Greenwhich, ceasul va mai face un TIC ...înapoi. În România va fi deja 1 ianuarie 2009, ora 1:59:59. Deci, se poate spune ca pentru romani anul 2009 va fi mai lung cu o secunda…

Este a 24-a oara din 1972 pana in prezent cand ajustarea este facuta de cercetatori, la un interval ce variaza de la sase luni pana la sapte ani, ultima avand loc in 2005. Din punct de vedere istoric, timpul se bazeaza pe rotatia Pamantului fata de corpurile ceresti. O rotatie completa a Terrei in jurul Soarelui dureaza 365,2422 zile, mai exact 365 de zile. O data la patru ani, inexactitatea este corectata adaugand o zi lunii februarie.

Secunda adaugata anului 2008, care deja are in plus ziua de 29 februarie, il va face cel mai lung an din 1992 incoace.

Ai o secunda in plus…gandeste-te cum o folosesti?

Posted in: Noutati

By the way...

"Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii."

MICUL PRINT - Antoine de Saint Exupery

Antoine de Saint Exupery facea o descriere dulce a discrepantei de intelegere dintre o persoana "matura" si un copil. El spune in "Micul print" ca persoanele mature isi pierd o anumita capacitate de a percepe lucrurile. La o varsta frageda a facut un desen cu un sarpe boa care inghitea un elefant.
Trecut de adolescenta povesteste cum incerca inca, atunci cand credea ca a intalnit persoane lucide, sa le arate desenul facut in tinerete, insa nici una nu reusea sa ghiceasca adevarata intentie a desenului. Astfel renunta sa mai vobeasca despre visurile copilariei ("serpii boa", "paduriile virgine" si "stelele de pe cer" sunt de fapt, in opinia mea, idealurile tineretii) si continua o discutie banala, simpla despre bridge, fotbal, golf, politica si cravate.
Maturii si-au pierdut o anumita inocenta, puritate sufleteasca si pentru ei este mai greu sa inteleaga lucruri care nu au nimic de a face cu ratiunea seaca.
Cum se intampla asta?
Exista un moment in viata fiecaruia dintre noi in care incepem sa ne dorim mai mult decat este necesar. Sustin ca in acel moment piere puterea inocentei.

Micul Print aminteste multe adevaruri simple, pe care noi adultii le-am uitat. Prin ochii acestuia, adultilor li se aduce aminte cum sunt privite lucrurile din punctul de vedere al unui copil, ceea ce reprezinta idei fundamentale ale conceptului de fiinta.

O poveste minunata, cu elemente de fantezie pentru copii si filosofie a omului. Copiii citesc aceasta carte ca pe o poveste. Adultii citesc printre randuri.

Am gasit aici cartea completa, cu tot cu desenele autorului. E o placere sa o citesti ori de cate ori simti nevoia sa vezi undeva mai departe de lungimea propriului nas. Si da, asa cum se spune, de fiecare data intelegi altceva si ti se pare mai frumos.

Posted in: Micul print

Prietenia...

Modele de prietenie avem peste tot...
In sens generic, de fapt conform DEX, prietenia este un sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug.
Asa ca, lumea e plina de prieteni care mai de care.

Fie ca nu vrem sa bagam in seama, fie ca suntem prea grabiti ca sa mai analizam.La urma urmei, poti extrage ceva frumos din orice, trebuie doar sa ai bunavointa de a deschide ochii larg si a privi in esenta.

„Vorbele care nu le spui, se pierd”
Prietenia. Un cuvant atat de simplu, dar care, la fel ca majoritatea care ar trebui sa aiba parte de o incarcatura sentimentala aparte, si-a pierdut din semnificatie. Din nefericire, prietenia adevarata e rara, dar nu imposibil de gasit. Mi-ar placea sa ne putem accepta unii pe altii, asa cum suntem. Diferiti in aparenta, asemanatori in esenta.
Cine nu isi doreste sa fie ascultat? Sa aiba un umar disponibil, sa poata sa fie EL insusi, sa poata sa rada sau sa planga atunci cand simte, fara prejudecati, fara critici. Suntem atat de reci si nepasatori. Ne izolam din ce in ce mai mult, avand impresia ca ceilalti nu ne pot intelege.
Dar, va spun : SE POATE, se poate daca vrem. Trebuie doar sa dam frau liber sentimentelor, gandurilor, propriilor simtiri, fara limite, fara orgolii, fara ambitii.

Suntem atat de multi, si totusi atat de singuri.
Ce ar fi daca am lasa deoparte prejudecatile si pur si simplu sa zambim. Ce ar fi daca am accepta sa ne iubim asa cum suntem? Micile bucurii sunt mai importante decat ORICE altceva. Ce fericire poate fi mai presus decat atunci cand primesti un semn din partea cuiva, caruia chiar ii era dor de tine fara a avea nevoie de nimic altceva, decat de un prieten?!

Putem sa fim mai buni?
Eu cred ca da, pentru ca in fiecare dintre noi se ascunde ceva special. Fiecare, poate fi parte din solutie si nu din problema. Trebuie doar sa crezi !

Le multumesc din suflet prietenilor mei, celor ce stiu ca ii port in inima mea, pentru ceea ce sunt, pentru toate clipele astea frumoase pe care mi le-au daruit si pe care nu le pot uita, pentru toate nebuniile pe care le-am facut, pentru fiecare lacrima pe care mi-au sters-o, pentru fiecare zambet ce mi l-au oferit, pentru fiecare imbratisare.Va iubesc, va respect si nu va voi uita.

Frumusetea inimii

Acum cateva zile mi-am adus aminte de o povestioara, recunosc, in imprejurari nu prea placute.....dar pentru ca atunci nu mi-o amintisem prea bine si acum am citit-o din nou, doresc sa o postez aici, pentru lecturari ulterioare :P

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.

Cand deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

"- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele."

Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande.

"- Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", isi sopteau uimiti oamenii. Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:

" - Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere."

" - Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc.
Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii?", a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a dat inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete... Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?!?

Asta e mica si draga mea poveste. Sa daruiti, e cel mai minunat sentiment ....fireste pana la cel de a fi indragostit

Wishes for Christmas...

Va doresc ca frumusetea iernii, de care am avut norocul sa ne bucuram in seara de Ajun, cu dulcele ecou al colindelor si cu imaginea celor dragi in suflet sa va aduca implinire, iubire si fericire! Sper ca Mosul v-a adus ceea ce ati asteptat un an intreg si nu uitati sa va bucurati de cele primite aseara sau zilele trecute, sa apreciati cadourile si pe cei de langa voi. Sarbatori fericite pline de magie. Va imbratisez cu drag....

Despre...?

A renunţa la ambiţie din ambiţie:

iţi trebuie ambiţie ca să renunţi la ambiţie.

Pledoaria fericirii

Fericirea nu depinde de context, ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs. Sau, in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el.

Ferice de cei ce privesc paharul “din perspectiva cerului”, adica de sus, de unde pare vesnic plin si nu din lateral, unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta. Ferice de cei ce canta, chiar daca suna fals, de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii, de cei care cad, iar apoi se ridica.

Ferice de cei ce nu invata pentru note, de cei ce sufera zambind, de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotuarului, de cei ce plang gratie dragostei si nu singuratatii, de cel ce descopera o carte buna, de cei ce fac cadouri, de cei carora le place compania propriei lor persoane, de cei ce mananca fara sa numere caloriile sau sa privesca la ceas.

Ferice de cei ce nu uita ca viata e una singura, ca modul in care o traiesti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus si ca acesta e umplut de DUMNEZEU.

Morala: Poate ca ar trebui sa invatam cu totii ca viata este un cadou pe care trebuie sa-l apreciem si nu doar sa-l privim ca pe un bun ce ni se cuvine. Poate ca nu e prea tarziu sa invatam sa nu mai fim atat de egoisti. Poate ca ar trebui cu totii sa incetam sa ne mai plangem de mila, pentru ca nici nu ne dam seama de ceea ce pierdem cu adevarat atunci cand ne dedicam viata acestui rol.

Asa ca tuturor va spun: Fiti fericiti! Secretul fericirii e in fiecare dintre noi.

Sa aveti o zi frumoasa si un Craciun fericit!

To myself...

Am înţeles aseară, printr-un proces greu de relatat, ce înseamnă frica de singurătate. Înseamnă iubire. Ataşament. Legătură. Emoţie împărtăşită.

Înseamnă că în absenţa ei suntem liberi. Să iubim. Să împărţim. Să legăm. Să împărtăşim.

Cadoul de Craciun

Povestea spune că, în urmă cu un număr de ani, un om şi-a pedepsit fetiţa în vârstă de 5 ani pentru că a risipit o hârtie aurie de împachetat foarte scumpă. Omul stătea rău cu banii şi deveni şi mai supărat când a văzut că fetiţa a folosit hârtia respectivă ca să decoreze o cutie şi să o pună sub bradul de Crăciun.

Cu toate acestea, fetiţa a adus tatălui ei cadoul în dimineaţa următoare spunând:

- "Acesta este pentru tine, tăticule".

Tatăl a fost ruşinat de reacţia lui furioasă de cu o zi în urmă, dar supărarea lui se arătă din nou când a văzut că, de fapt, cutia era goală. El i-a spus pe un ton răspicat:

- "Nu ştiai, domnişoară, că atunci când dai un cadou cuiva, trebuie să pui ceva în el?"

Fetiţa s-a uitat în sus spre tatăl său, cu lacrimi în ochi şi a zis:

- "Tăticule, cutia nu este goală. Am suflat în ea atâtea săruturi până când s-a umplut."

Tatăl a rămas perplex. S-a pus în genunchi şi şi-a îmbrăţişat fetiţa şi a rugat-o să-l ierte pentru supărarea lui fără rost. La scurt timp după aceasta, printr-o împrejurare neelucidată micuţa fetiţă a dispărut şi nu a mai fost găsită niciodată.

Se spune că tatăl ei a ţinut acea cutie aurie alături de patul său tot restul vieţii sale. Şi de câte ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situaţii dificile, deschidea cutia şi lua un sărut imaginar şi işi amintea de dragostea care a pus-o fetiţa acolo.

Morala: Fiecare dintre noi, ca şi oameni, primim o cutie aurie cu dragoste necondiţionată şi săruturi de la partenerul nostru, copiii noştrii, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai preţios decât asta. Dar oare ştim să apreciem ceea ce primim?

~ Autor necunoscut ~

O sansa...

Nu am somn. E 0.00 Si m-am decis sa mai scriu ceva.

Stateam in pat, pe partea stanga, cu mana sub perna....asa dorm de obicei. Si ma gandeam, la ziua de azi, la ce va fi maine. Sincer, ma gandeam mai mult la ce va fi maine.

Pun ramasag ca va trebui sa lupt pentru a ma face inteleasa. Asta e cea mai frecventa lupta a mea. Si ma doare sufletul in mine...chiar ma doare. Macar de ar avea motiv.



Vorbesc aiurea, am reluat frazele de mai sus si nici eu nu-mi gasesc inteles in ce-am zis.

Chestiunea se pune in felul urmator. Eu maine trebuie sa explic cuiva cine sunt, cum vad lumea si mai ales cum il vad pe omul de langa mine.

Cred ca nici eu nu stiu de multe ori cine sunt. Am fost mereu ocrotita si protejata, niciodata nu m-am agitat, nu am protestat. Am zis oki, de foarte multe, rabdarea mea are margini infinite. Dar iata ca rabdarea mea nu e o calitate.



Mi s-a zis de multe ori, de ce esti atat de calma? De ce nu te agiti? Nu te-am vazut niciodata nervoasa? Tu ai tipat in viata ta? Mda, e o situatie destul de grava. Cum sa ma justific...

Imi ia mult pana cunosc omul, nu pot sa-mi arat sufletul oricui iar procesul asta poate dura si 2 luni sau mai mult, depinde cat interes depunde si celalalt.

Sufletul meu e inchis intr-o carapace, stavilit de turturi de gheata....si nu ma refer la faptul ca nu stiu sa ofer iubire sau sa primesc, nu stiu sa fiu vorbareata, sa-mi deschid inima, sa comunic usor cu partenerul...asta e lipsa mea.

In momentul asta am un off pe inima. Discutam o data cu cineva ca sufletul nu e el cel care ia decizii, ci tot creierul e cel care coordoneaza tot. Pe de o parte asa e. Ratiunea vs sentiment. Inclin spre sentiment. Nu sunt de parere ca inima are rolul doar de a pompa sange catre toate celulele din corp, daca e asa, atunci acum de ce simt o durere in partea stanga...de ce simt tristetea acolo? de ce ma simt iar dezamgita de mine si de felul meu de a fi?



De ce nu ma ajuta nimeni sa ma schimb? Stiu ca sunt si altfel, stiu ca pot fi altfel, cei apropiati mie ma cunosc in toate felurile posibile. Oki, firea mea e rabdatoare si calma, sunt perfect de acord, dar am momente si momente. Sunt si funny, sunt nervoasa, stiu sa pun piciorul in prag, ce-i drept nu am recurs de multe ori la a tipa la cineva, am preferat sa vorbesc calm.

Am defecte, mai multe decat calitati. Stiu, sunt constienta si de asta. Daca e sa ma puna, din nou, cineva sa zic 3 calitati si 3 defecte ale mele, eu i-as gasi 5 defecte si o calitate, care mizeaza a fi defect.

Gata, ma simt pustie pe dinauntru. Nu sunt facuta pentru a fi inteleasa sau poate nu dau eu voie! Nu stiu! Am o stare deplorabila! M-am saturat de starea asta, pe bune ca m-am saturat! E o frustrare, daa...stii cand ai de facut un puzzle si nu gasesti o piesa, cam asa patesc si eu...am pierdut undeva, candva, o piesa din mine, si nu reusesc sa o pun la loc, nu se mai potriveste sau poate am gasit o alta piesa ce nu-mi apartine...

VREAU.....sa ma intelegi, sa-mi dai sansa asta, sa ma astepti, sa ma descoperi...tu, cel ce nu ai sa citesti aceste randuri...Iar cedez si totusi nu!! am sa pun piciorul in prag orice ar fi, macar sa-mi spun si eu parerea! Cel mai probabil am sa vad la fata locului ce si cum!



Cu toate astea nu am optimism pentru ziua de maine. Chiar deloc. Cunosc sfarsitul si il simt.... e asemeni acestei fotografii
....noapte buna tuturor

1989 ROMANIA

Aveam 2 ani si un pic, cand a inceput revolutia. Eram un strumf de om, cand romanii duceau lupte de strada pentru sfârşitul regimului comunist din România şi la căderea lui Ceausescu.

Despre Revolutia din Decembrie '89 s-au scris si s-au spus multe, probabil in egala masura adevaruri si neadevaruri. Cert este ca a avut de toate: momente sublime, eroi, calai, dintre care unii s-au transformat mai apoi in eroi, iar adevaratii eroi au fost uitati. A fost un lucru 100% romanesc, de altfel ca toate lucrurile ce se petrec in tara noastra.

Cati sunt romanii care atunci il dadeau jos, iar acum il vor inapoi?! Cu siguranta destui. Pana si eu, care nu fac politica si nici nu ma intereseaza aceasta scena a vietii sociale, tind sa le dau dreptate. Inainte de a fi dat jos de la conducere, Ceausescu reusise sa achite datoria externa estimata la 11 miliarde de dolari. Sunt bani! Inseamna mult si acum, daramite atunci. Cum a reusit sa faca un asemenea lucru?!

Cea mai mare parte a produselor agricole si industriale erau exportate, vandute la preturi scazute. In tara erau pastrate numai produse de calitate inferioara. Cine prindea un obiect refuzat la export se putea considera norocos...
S-a trecut la sistemul de vanzare pe baza de cartela. Au fost impuse ratii lunare. O persoana putea obtine pana la un kilogram de zahar, un kilogram de faina, doua de malai, jumatate de pachet de unt si 5 oua. Curentul electric era intrerupt sistematic in toata tara, chiar si in institutiile publice. Distributia de gaze naturale era oprita in timpul zilei.

Si iata ca printr-un tratament dus la limita suportabilului, in primavara lui '89, eram curati, fara nici o datorie. Se poate spune acelasi lucru si acum? Nu cred, nu se poate vorbi despre asta imediat din anul urmator caderii neamului Ceausescu. In 2008 datoria externa se ridica la circa 26 miliarde de euro !!!!! Lui Ceausescu i-au trebuit 6 ani ca sa o achite, Guvernului Boc cati ani i-ar lua?

Uite asa se face ca pe 24 decembrie 2008 se vor implini 19 ani de cand este proclamata victoria Revolutiei si uite asa, daca intrebi oameni simpli, fara studii, de pe strada daca ar vrea inapoi sistemul comunist raspunsul n-ar fi deloc suprinzator.

Sinceritate prin mimare

Din pura intamplare am dat peste blogul lui Tudor Chirila si mi-am propus sa raman pentru a citi cateva din posturile lui. Ce m-a impresionat cel mai tare si mi-a dat ocazia sa sed si sa cuget, a fost o trimitere de genul "Exercitiu de sinceritate tehnica". Ce vrea sa insemne asta?!

Pai, Tudor a spus in felul urmator "Vreau sa-mi scrieti in doua (2) propozitii CE va emotioneaza pana la lacrimi. Nu vreau sa folositi metafore, nu incercati sa fiti speciali. Scrieti din suflet aproape tehnic incercand sa comunicati un adevar simplu: ce va emotioneaza pana la lacrimi."

Okay! Incep direct!

Toti cei care au dat commenturi au vorbit in principal de lacrimile de durere, si foarte putini si-au adus aminte de momentele cand le-au curs involuntar lacrimi de fericire. De ce? Oare sa nu li se fi intamplat asa ceva niciodata? Hmm, prea putin posibil!

Atunci sa fie prea multa durere si prea putina fericire pe pamantul asta? Toamna asta s-au scris hectare intregi de copaci despre problematica si urmarile provocate de criza financiara care a afectat pana si Romania. Ce are Romania de am zis "pana si" am sa explic ulterior. Reiau, exista tot felul de crize, criza laptelui, criza sociala, criza financiara etc etc, iata ca exista am observat eu, si criza fericirii. Avand in vedere ca mai toti uitam sa impartasim si momentele noastre frumoase, inseamna ca ne confruntam cu o criza.

Voi incerca sa vorbesc despre adevarul din inima mea, din creierul meu, ceea ce ma emotioneaza, dar fiind un simplu si banal om, cu siguranta o sa-mi aduc aminte doar de ce e trist...

Mi s-a intamplat de cateva ori, sa-mi dea lacrimile la concertele de colinde, de colinde ortodoxe, de ce? Pentru ca imi imaginam atmosfera magica pe care o are doar Craciunul, frumusetea lui, albul zapezii, caldura din casa, mirosul placut de portocala, mama , tata, noi toti la masa. Asemenea momente imi trec intr-o secunda prin fata cand ascult colinde si ma emotionez. Nu pot spune ca am trait toate aceste momente in fiecare an, de fapt, sa fiu sincera nu le-am mai trait de cand eram mica si credeam in Mos Craciun. Acum imi dau seama, ca acesta e motivul pentru care imi si dau lacrimile: am crescut iar momentele acelea nu s-au mai repetat si imi e dor de ele.

Mereu ma intristeaza cand o vad pe mama in genunchi la mormantul fiului ei. Ce soarta poti avea ca sa ti se intample o asemenea tragedie?! Sa-ti cresti copilul 21 de ani, ca mai apoi, intunericul sa ti-l ia cu cel mai scump pret. De fapt, nu se poate pune pret pe asa ceva. Nu va pot descrie sentimentul, dar va pot reda imaginea mamei care inghenuncheaza in fata crucii si ii aprinde lumanarea la capatai, apoi saruta, pe piatra rece, o fotografie ce il pastreaza inca tanar si plin de viata si incepe sa-i vorbeasca ca si cum ar asculta-o. Il mangaie prin vorba si il mustra ca a lasat-o la batranete fara nepoti....e fiul ei...dar, nu-l mai are....

Alte momente care m-au emotionat au fost filmele, finalurile lor fericite sau nu. Acum mi-am amintit de 2 dintre ele : primul ar fi "The Lake House (2006)" dragostea invinge pana si barierele timpului si totusi am realizat pe parcurs, ca asemenea dragoste nu mi se poate intampla mie oricat as visa si oricat as plange la astfel de filme, al doilea " The pursuit of happyness (2006)" este un film tandru, un film despre viata pur si simplu, mesajul e miscator, te face sa intelegi ca oricat de greu ar fi sa-ti urmezi visul, trebuie sa ai puterea sa treci peste toate momentele de deznadejde, astfel eforturile si iti vor fi rasplatite.

Acestea sunt cateva, depinde de sensibilitatea fiecaruia, altii sunt usor impresionati de o situatie pe cand altii nu.

Voi reveni...

De-a copilaria

Heiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.....ador cuvantul asta
Va veti mira de postul acesta, cu siguranta. Dar lasati-ma sa va explic de unde ideea inainte de a va face orice alte ganduri. Fratilor, nu am uitat de unde am plecat!!!!! Asta e. Asta e adevarul ! Imi amintesc mereu si mereu ca am fost copil, o fetita mica, cu bucle si ochii mari. Asta am fost si imi e dor de mine. Recunosc imi e dor si de momentele acelea, cand ti se parea firesc sa te joci in nisip, sau sa te dai in leagan sau sa alergi dupa un fluture, era firesc sa fii copil. Si uite mi-am adus aminte de jocurile pe care le faceam pe vremea aia. Nu-mi pot sterge amintirile, sunt poate cele mai frumoase si cele mai inocente traite in viata asta. Cu toti am fost copii, de aceea nu ma judecati gresit cand va zic sincer ca vreau sa mai fiu copil. Viata de om mare e cam plictisitoare si in plus obosesti fara sa faci nimic util pentru tine. Oamenii mari sunt tare tare seriosi, au servieta, laptop, telefon mobil, hartoage, masini, trafic, claxoane, aglomeratie, stres, cearta, ulalala..mamma mia cate mai au. Numai zambet nu. Ce trist.
Va propun sa fim copii in inima noastra, in preajma copiilor nostri si de ce nu, cu iubitul sau iubita. Pun pariu ca oricat de grea a fost viata unui om, tot mai usoara si frumoasa a fost copilaria.



Copilarie

Sanziana badea

As vrea sa raman copil
Pentru totdeauna!
As vrea sa ma joc ,
Sa alerg desculta,
Sa construiesc castele de nisip ,
Si sa prind fluturi
Sa-mi pun cirese la urechi
Si sa fiu alintata.
Daca s-ar putea ,
As ridica ruga Lui Dumnezeu
Sa ramana mama mama,
Tata tata
Si sa nu devina bunic,bunica.
Si eu ,Printesa lor iubita
Ce pacat ca nu se poate
Ca eu sa fiu copil mereu!
Legea firii este ca toti copiii
Sa devina parinti de copii
Si sa retraiasca copilaria
Cu ochi si suflet de parinti!