12:25 a.m.
Mariana Ichim
Nu am somn. E 0.00 Si m-am decis sa mai scriu ceva.
Stateam in pat, pe partea stanga, cu mana sub perna....asa dorm de obicei. Si ma gandeam, la ziua de azi, la ce va fi maine. Sincer, ma gandeam mai mult la ce va fi maine.
Pun ramasag ca va trebui sa lupt pentru a ma face inteleasa. Asta e cea mai frecventa lupta a mea. Si ma doare sufletul in mine...chiar ma doare. Macar de ar avea motiv.
Vorbesc aiurea, am reluat frazele de mai sus si nici eu nu-mi gasesc inteles in ce-am zis.
Chestiunea se pune in felul urmator. Eu maine trebuie sa explic cuiva cine sunt, cum vad lumea si mai ales cum il vad pe omul de langa mine.
Cred ca nici eu nu stiu de multe ori cine sunt. Am fost mereu ocrotita si protejata, niciodata nu m-am agitat, nu am protestat. Am zis oki, de foarte multe, rabdarea mea are margini infinite. Dar iata ca rabdarea mea nu e o calitate.
Mi s-a zis de multe ori, de ce esti atat de calma? De ce nu te agiti? Nu te-am vazut niciodata nervoasa? Tu ai tipat in viata ta? Mda, e o situatie destul de grava. Cum sa ma justific...
Imi ia mult pana cunosc omul, nu pot sa-mi arat sufletul oricui iar procesul asta poate dura si 2 luni sau mai mult, depinde cat interes depunde si celalalt.
Sufletul meu e inchis intr-o carapace, stavilit de turturi de gheata....si nu ma refer la faptul ca nu stiu sa ofer iubire sau sa primesc, nu stiu sa fiu vorbareata, sa-mi deschid inima, sa comunic usor cu partenerul...asta e lipsa mea.
In momentul asta am un off pe inima. Discutam o data cu cineva ca sufletul nu e el cel care ia decizii, ci tot creierul e cel care coordoneaza tot. Pe de o parte asa e. Ratiunea vs sentiment. Inclin spre sentiment. Nu sunt de parere ca inima are rolul doar de a pompa sange catre toate celulele din corp, daca e asa, atunci acum de ce simt o durere in partea stanga...de ce simt tristetea acolo? de ce ma simt iar dezamgita de mine si de felul meu de a fi?
De ce nu ma ajuta nimeni sa ma schimb? Stiu ca sunt si altfel, stiu ca pot fi altfel, cei apropiati mie ma cunosc in toate felurile posibile. Oki, firea mea e rabdatoare si calma, sunt perfect de acord, dar am momente si momente. Sunt si funny, sunt nervoasa, stiu sa pun piciorul in prag, ce-i drept nu am recurs de multe ori la a tipa la cineva, am preferat sa vorbesc calm.
Am defecte, mai multe decat calitati. Stiu, sunt constienta si de asta. Daca e sa m
a puna, din nou, cineva sa zic 3 calitati si 3 defecte ale mele, eu i-as gasi 5 defecte si o calitate, care mizeaza a fi defect.
Gata, ma simt pustie pe dinauntru. Nu sunt facuta pentru a fi inteleasa sau poate nu dau eu voie! Nu stiu! Am o stare deplorabila! M-am saturat de starea asta, pe bune ca m-am saturat! E o frustrare, daa...stii cand ai de facut un puzzle si nu gasesti o piesa, cam asa patesc si eu...am pierdut undeva, candva, o piesa din mine, si nu reusesc sa o pun la loc, nu se mai potriveste sau poate am gasit o alta piesa ce nu-mi apartine...
VREAU.....sa ma intelegi, sa-mi dai sansa asta, sa ma astepti, sa ma descoperi...tu, cel ce nu ai sa citesti aceste randuri...Iar cedez si totusi nu!! am sa pun piciorul in prag orice ar fi, macar sa-mi spun si eu parerea! Cel mai probabil am sa vad la fata locului ce si cum!
Cu toate astea nu am optimism pentru ziua de maine. Chiar deloc. Cunosc sfarsitul si il simt.... e asemeni acestei fotografii
....noapte buna tuturor
Stateam in pat, pe partea stanga, cu mana sub perna....asa dorm de obicei. Si ma gandeam, la ziua de azi, la ce va fi maine. Sincer, ma gandeam mai mult la ce va fi maine.
Pun ramasag ca va trebui sa lupt pentru a ma face inteleasa. Asta e cea mai frecventa lupta a mea. Si ma doare sufletul in mine...chiar ma doare. Macar de ar avea motiv.
Vorbesc aiurea, am reluat frazele de mai sus si nici eu nu-mi gasesc inteles in ce-am zis.
Chestiunea se pune in felul urmator. Eu maine trebuie sa explic cuiva cine sunt, cum vad lumea si mai ales cum il vad pe omul de langa mine.
Cred ca nici eu nu stiu de multe ori cine sunt. Am fost mereu ocrotita si protejata, niciodata nu m-am agitat, nu am protestat. Am zis oki, de foarte multe, rabdarea mea are margini infinite. Dar iata ca rabdarea mea nu e o calitate.
Mi s-a zis de multe ori, de ce esti atat de calma? De ce nu te agiti? Nu te-am vazut niciodata nervoasa? Tu ai tipat in viata ta? Mda, e o situatie destul de grava. Cum sa ma justific...
Imi ia mult pana cunosc omul, nu pot sa-mi arat sufletul oricui iar procesul asta poate dura si 2 luni sau mai mult, depinde cat interes depunde si celalalt.
Sufletul meu e inchis intr-o carapace, stavilit de turturi de gheata....si nu ma refer la faptul ca nu stiu sa ofer iubire sau sa primesc, nu stiu sa fiu vorbareata, sa-mi deschid inima, sa comunic usor cu partenerul...asta e lipsa mea.
In momentul asta am un off pe inima. Discutam o data cu cineva ca sufletul nu e el cel care ia decizii, ci tot creierul e cel care coordoneaza tot. Pe de o parte asa e. Ratiunea vs sentiment. Inclin spre sentiment. Nu sunt de parere ca inima are rolul doar de a pompa sange catre toate celulele din corp, daca e asa, atunci acum de ce simt o durere in partea stanga...de ce simt tristetea acolo? de ce ma simt iar dezamgita de mine si de felul meu de a fi?
De ce nu ma ajuta nimeni sa ma schimb? Stiu ca sunt si altfel, stiu ca pot fi altfel, cei apropiati mie ma cunosc in toate felurile posibile. Oki, firea mea e rabdatoare si calma, sunt perfect de acord, dar am momente si momente. Sunt si funny, sunt nervoasa, stiu sa pun piciorul in prag, ce-i drept nu am recurs de multe ori la a tipa la cineva, am preferat sa vorbesc calm.
Am defecte, mai multe decat calitati. Stiu, sunt constienta si de asta. Daca e sa m
a puna, din nou, cineva sa zic 3 calitati si 3 defecte ale mele, eu i-as gasi 5 defecte si o calitate, care mizeaza a fi defect.Gata, ma simt pustie pe dinauntru. Nu sunt facuta pentru a fi inteleasa sau poate nu dau eu voie! Nu stiu! Am o stare deplorabila! M-am saturat de starea asta, pe bune ca m-am saturat! E o frustrare, daa...stii cand ai de facut un puzzle si nu gasesti o piesa, cam asa patesc si eu...am pierdut undeva, candva, o piesa din mine, si nu reusesc sa o pun la loc, nu se mai potriveste sau poate am gasit o alta piesa ce nu-mi apartine...
VREAU.....sa ma intelegi, sa-mi dai sansa asta, sa ma astepti, sa ma descoperi...tu, cel ce nu ai sa citesti aceste randuri...Iar cedez si totusi nu!! am sa pun piciorul in prag orice ar fi, macar sa-mi spun si eu parerea! Cel mai probabil am sa vad la fata locului ce si cum!
Cu toate astea nu am optimism pentru ziua de maine. Chiar deloc. Cunosc sfarsitul si il simt.... e asemeni acestei fotografii
....noapte buna tuturor
0 au avut ceva de zis:
Trimiteți un comentariu