Povestea unei zile de luni

Azi am invatat cateva lucruri esentiale mie:

1. Niciodata, noi tinerii nu suntem multumiti cu ce avem, intotdeauna credem ca suntem privati de anumite drepturi doar pentru ca suntem tineri si neinitiati, dar nu realizam ca fiecare sansa, oricat de infima ni se pare ca e, de fapt este un punct de plecare spre ascensiunea noastra ... si tot ce facem e sa ne lamentam. Abia astazi, am realizat acest adevar si imi e necaz pe mine ca n-am deschis ochii mai devreme.

2. Am inteles ca oamenii nu apreciaza calmul, rabdarea si intelegerea mea pentru ei. Asta impune o schimbare fata de cei care merita asta. O sa pun punct pentru ei.

3. Sunt mult mai obosita decat credeam si recunosteam ca sunt. Trebuie sa ma regasesc pe mine insami, din nou. Nu-mi va fi usor ...

Mi-ar trebui mai des un astfel de exercitiu, in care realizezi ca nu esti nici cel mai corect, nici cel mai frumos, nici cel mai intelept, dar mai ales ca nu esti de neinlocuit. Ca poti sa nu mai fii, acolo unde credeai ca reprezinti ceva. De precizat ca "acolo", poate insemna un loc sau o persoana. Il pot numi un exercitiu de sinceritate pura.