De aceea, la recomandarea lui am rasfoit o carte. Subtire. Continutul ... e altfel. Si e asa, deopotriva pentru femei si pentru barbati. Eu, ca si femeie, nu mi-am pus niciodata intrebarea "Cine m-a facut femeie?" Ce reprezint, sunt ori nu constienta de magnetismul ce se afla in mine? Atatea intrebari si atatea raspunsuri.
Iata ce zice autorul cartii: "Tu, femeie, esti o bijuterie, o cetate si un mister. Esti o bijuterie pentru ca ai o sensibilitate aparte si o alcatuire deosebit de complexa. Cu toate ca este atat de sensibil, corpul tau este rezistent ca o cetate. De ce esti un mister? Pentru ca nimeni nu stie cum de ghicesti atatea lucruri si unde gasesti atata putere sa lupti cand esti disperata...
Pentru ca forma ta de femeie poate fi desenata cu mainile in aer de catre acela care te-a mangaiat macar o data. Te multumeste faptul ca esti femeie? Simti feminitatea ta? Unde simti asta si cand? Cele mai multe femei isi percep feminitatea cand sunt privite intr-un fel anume: cu admiratie, cu dorinta, cu invidie chiar. Eu iti pot spune ce anume ma face sa cred ca esti femeie: liniile si miscarile tale sunt fine si line, pielea e fragila si miroase intotdeauna a flori, genele clipesc in ritmul emotiilor, genunchii se strang in fata unui strain, copiii mici te fac sa zambesti... Traind intr-o lume a barbatilor, spui uneori ca acestea sunt mai degraba slabiciuni, dar, nu uita, tocmai ele au putere asupra celor ce conduc lumea!"
La intrebarea mea, vor raspunde, cu siguranta, doua tipuri de femei . Asadar ...
Oare cine m-a facut femeie? Si la ce imi trebuie sa stiu, se vor intreba cele pentru care astfel de lucruri inseamna pierdere de timp … renuntand, din start la gasirea unui posibil raspuns. Altele vor spune, cu certitudine, fara o analiza launtrica si cu o gandire simplista: intaiul barbat, prima atingere.
Oare sa fie asa? Oare nu atingerea ultimului barbat conteaza cel mai mult, nu e el cel mai important? Acel barbat pe care il vei gasi atat de curajos, incat sa-l lasi sa-ti miroase pielea parfumata de anii trecuti, cel pe care il vei lasa sa te vada asa cum poate tie ti-e greu sa te vezi si sa te accepti, cel pe care privirea ta il poate ridica din cel mai greu de urnit loc…?
Vor fi altii care vor gasi intrebarea extrem de profunda si plina de intelesuri.
Eu ti-as raspunde in felul urmator: pentru ca sa stii cui datorezi astazi suspinele si plansetul de femeie. Cui trebuie sa-i multumesti pentru ridurile de expresie, cui ar trebui sa-i zambesti pentru ca ti-a aratat ca esti frumoasa, cui sa-i spui ca adori florile, parfumurile si magazinele, pe cine sa te supari ca te-a invatat sa mergi pe tocuri si sa simti atingerea tivului care iti mangaie piciorul, pe cine sa iubesti pentru ca ti-a fost batista in care ti-ai plans slabiciunile si cu care ti-ai fluturat reusitele. Pentru toate astea si pentru multe altele trebuie sa gasesti raspunsul singura!
Cartea asta m-a facut sa ma simt mandra ca sunt femeie. Sau ca voi deveni. Pentru ca mai mult decat “cine m-a facut femeie”, m-am intrebat: “sunt femeie?”. Sunt mandra ca am cromozomii XX, ca am coapse rotunde, sani rotunzi, umeri rotunzi, buze rotunde, ca nu imi creste barba si par pe piept, ca am nasul micut, ca port cercei eleganti, tocuri, materiale fine, esarfe si haine colorate, de eleganta ce mi-o confera statutul de femeie. Ma bucur ca trebuie sa fac lucruri ciudate poate si cateodata dureroase ca sa fiu frumoasa, ca nu mi se permite sa ma scarpin prin locuri delicate sau sa fiu leoarca de transpiratie. Intr-un cuvant, sunt o femeie in sensul asta! Dar sunt o femeie puternica?
Zambesc. :)
Nu mi-ar fi suficient sa fiu femeie si atat! Trebuie sa fiu si puternica, sigura, luptatoare. Tind sa cred ca am cate putin din toate aceste atribute. Si cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mai sigura sunt pe mine.
Cati barbati nu v-au zis :"Am crezut ca esti altfel!"? Au fost cativa probabil. Ei au atat de putin timp sa te observe in esenta si atat de mult timp sa te vad pe exterior, incat te incadreaza intr-un tipic. Si e trist. Dar barbatii sunt si vor ramane niste insensibili. Nu ne ramane decat sa-i educam.
Barbatii au miscari ofensive, femeile fac mai mult gesturi evazive. Asta inseamna ca femeia este dispusa catre compromisuri mai mult decat barbatul. El va avea pozitia coatelor departate de corp in semn ca vrea sa ocupe cat mai mult loc, va arata mai des cu aratatorul catre interlocutor si va pune un picior in fata, ca si cum ar fi la start. Tu, iti legeni bazinul in lateral cand mergi si iti apleci capul intr-o parte pentru a comunica o invitatie catre tine.
Cel mai mare regret al meu e constatarea ca exista tot mai multe femei care se poarta in mare parte ca un barbat. Parul mai scurt, hainele mai sport, gesturile mai hotarate. Scuza lor e ca se simt mai bine in compania barbatilor si dispretuiesc femeile, considerandu-le mai putin inteligente si fitoase. Ele au fost candva acele fete care au observat ca este mai eficient sa foloseasca atributele masculinitatii, ale unui barbat pe care l-au admirat si nu au reusit sa deprinda cu placere feminitatea de la o femeie-model.
Tocmai ma gandeam, cat de numultumite putem fi de trupul nostru. Nu te ocupa de defectele trupului tau, nu-l dusmani. Cunoaste-ti-l, mai degraba. Ati fost vreodata uimite cand ati stat goale in apa, simtindu-va sanii liberi, usori? Sunt atat de multe lucruri subtile de aflat despre noi, despre anatomia noastra, cat si despre diversele noastre manifestari ...
Inteligenta emotionala face parte din capacitatea de a comunica emotiile pe care le traim prin plans, ras, mimica, gesturi, maniere, privire. Faptul ca noi, femeile, plangem mai usor este un dar la care n-ar trebui sa renuntam, pentru ca plansul transmite oriunde si oricand acelasi mesaj concludent. Nu e cazul sa ne stapanim emotiile precum barbatii pentru a fi puternice ori pentru a stapani lumea. Cred, ca mama ce voi fi va trebui sa-mi invat fiul sa zica ce-l doare, ce-l supara, ce-l intristeaza, ce-l bucura, ce-l sperie, pentru a face lumea barbatilor mai inteligenta emotional.
De obicei nu sunt contra barbatilor. Azi le-am adus injurii, stimulata fiind de acest amic. Iar ca si epilog catre mine ... nu sunt femeie, sunt o fata ce-si propune sa devina femeie. Deoarece a fi femeie inseamna sa treci prin diverse pierderi si dureri (si nu ma refer la deceptii din dragoste, sunt altele mai grave decat asta) si sa le infrunti zambitoare, fara a sti lumea ca tu suferi.
Din lipsa de cuvinte, va propun sa ne bucuram ca suntem femei si sa apreciem barbatul in prezenta caruia putem fi femei.
0 au avut ceva de zis:
Trimiteți un comentariu