Epopee feminista

Candva, am descoperit cu multa mahnire ca traim intr-o lume murdara si nesigura. Libertatea femeilor apartine barbatilor, nu mai e a ta, uneori nu e nici a prietenului, logodnicului sau sotului tau. Strazile sunt nesigure. Pericolul umbla cu pasi marunti, in urma ta. Si poate mergi cu frica, desi mersul ti-e in pas normal. Oamenii sunt dezinteresati, nu vei gasi nicaieri ajutor, de vei avea vreodata nevoie. Iar tu, femeie, trebuie sa lupti de una singura, sa-ti masori puterea ta cu cea a unui barbat pentru fi in siguranta sau a-ti pastra integritatea ori pentru a nu fi pangarita. Ti-ai putea inchipui, ce simte o femeie si ce coplesitor e atunci cand este silita de un barbat? Dar, ti-ai putea inchipui, ca in cateva minute, trebuie sa-si revina pentru a-si continua viata? Si ce ma surprinde e faptul, ca toate aceste femei, care au fost macar o data silite, nu zic nimic nimanui. Li se pare o rusine si tac. De ce faci asta, draga mea? Misoginii, ne considera slabe si poate de aceea apelam la orgolii ... si totusi de ce?

Repet, traim intr-o lume a barbatilor, unde suprematia lor nu ne lasa dreptul la propria exprimare si libertate.

Am gasit aceste randuri, scrise probabil in vreun moment in care imi auzeam gandurile tipand de vreo nemultumire. Astazi, le-am pus aici, sa le impartasesc cu voi.