8:53 p.m.
Mariana Ichim
Sunt zile cand efectiv ti-e dor ... orice fel de dor. Ca si dorul asta e
de mai multe feluri, dupa cum citeam candva intr-o carte. Dor de necunoscut, dor dureros, dor de iubirea vietii tale, dor de copilarie, dor de clarificare, dor fara tinta, dor mincinos, dor fizic, dor mocnit, dor marunt ... dor de dor.
Avem atatea feluri de dor in sufletul nostru, momente pe care le numim melancolii ... de ce? Poate din impresionism. Pare banal sa zici ca ti-e dor, nu? Ai fi luat la intrebari si ai fi sicanat la o asemenea vorba. Raspunzi platonic, sunt melancolic sau am astenie, de orice fel (de vara, de primavara, de iarna sau de toamna). Scapi mai ieftin.
Ma-ntreb ... adesea imi pun intrebari si cu cat imi pun mai multe cu atat ma ambitionez sa-mi gasesc raspunsuri ... de cate ori ne este dor sa ajutam, sa fim ingaduitori sau sa facem un bine?
Dadusem in seara asta un search dupa Mile Carpenisan, jurnalist urcat printre ingeri, ce poate ca va cobora asemeni dorintei lui pe pamant, sub forma de fulgi de zapada. Printre altele, am descoperit in el un om temerar. De ce? Cum? Simplu. A incercat sa ne ceara un lucru colosal : "Va provoc sa fiti oameni" . Desi suna cat de cat ciudat, caci oameni suntem, esenta rugamintii lui e profunda si greu de combatut.
Mile Carpenisan marturisea pe blogul sau ca "As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure, sa se balaceasca si bunicii si da, si parintii ce odata au fost si ei copii…."
Regasesc atatea tipuri de doruri in citatul lui. Doruri personale, ce-mi umezesc coltul ochilor. Iar asemeni lui Mile si lui Diogene, caut un om. Intai il caut in persoana mea si incep sa lucrez la mine, ca am mult de lucu. M-as bucura daca as sti ca nu-s singura care are de cautat. Astfel, ne-am putea ajuta reciproc.
Zile optimiste oameni buni !
miercuri, aprilie 7
Dorul de a fi ... un om
Posted in: 
2 au avut ceva de zis:
Omul, prin natura sa, este un hibrid ce incearca sa impace doua lumi: cea materiala si cea spiritula. Nu este greu de inteles de ce unii oameni par lipsiti de orice dorinta de a se gandi macar la cei din jur si de a-i intelege. Eu, personal, nu-i condamn pentru ca poate viata (sau alti factori) i-a determinat sa gandeasca intr-un anume fel; dar stiu ca oricat de rau si decazut ar fi un om, totusi exista in el acel strop de lumina pe care nu si l-a descoperit inca, dar care are puterea sa-l transforme si sa-l aduca la calitatea sa de om, fiinta spirituala in primul rand. Fiecare, bun sau mai putin bun, este intr-o perpetua cautare. Ne implinim un vis si la orizont se nasc altele. Viata nu ar avea nici un sens altfel. Daca nu ai un scop, nu urmaresti un ideal, atunci cazi in rutina si dintr-o data viata devine monocroma, traita in nuantele gri ale zilelor ce par a fi iesite din acelasi sablon. Frumusetea vietii consta in libertatea pe care o ai. Orizontul nu este niciodata limitat. Depinde de tine unde te vei gasi la apus. Dar odata cu libertatea vine si responsabilitatea. Asa ca trebuie sa incercam sa fim mai buni. Adica sa avem prilej sa fim rai si sa nu fim. Doar astfel, cred eu, poti sa te apropii, putin cate putin, de perfectiune. Follow your dreams!
Numai bine!
Radu
Iti multumesc Radu, ca ai trecut din nou pe la mine. Raspund cam tarziu la feedback-ul tau. Parerea mea e ca oamenii sunt atat de coplesiti de griji incat se complac cu ceea ce au, incetand sa spere. Si eu ma regasesc adesea in starea asta. E o stare bolnavicoasa, nu te doare nimic, dar de fapt te dor toate.
S-avem zile optimiste si te mai astept pe aici!
Trimiteți un comentariu