Dorul de a fi ... un om

Sunt zile cand efectiv ti-e dor ... orice fel de dor. Ca si dorul asta e de mai multe feluri, dupa cum citeam candva intr-o carte. Dor de necunoscut, dor dureros, dor de iubirea vietii tale, dor de copilarie, dor de clarificare, dor fara tinta, dor mincinos, dor fizic, dor mocnit, dor marunt ... dor de dor.

Avem atatea feluri de dor in sufletul nostru, momente pe care le numim melancolii ... de ce? Poate din impresionism. Pare banal sa zici ca ti-e dor, nu? Ai fi luat la intrebari si ai fi sicanat la o asemenea vorba. Raspunzi platonic, sunt melancolic sau am astenie, de orice fel (de vara, de primavara, de iarna sau de toamna). Scapi mai ieftin.

Ma-ntreb ... adesea imi pun intrebari si cu cat imi pun mai multe cu atat ma ambitionez sa-mi gasesc raspunsuri ... de cate ori ne este dor sa ajutam, sa fim ingaduitori sau sa facem un bine?

Dadusem in seara asta un search dupa Mile Carpenisan, jurnalist urcat printre ingeri, ce poate ca va cobora asemeni dorintei lui pe pamant, sub forma de fulgi de zapada. Printre altele, am descoperit in el un om temerar. De ce? Cum? Simplu. A incercat sa ne ceara un lucru colosal : "Va provoc sa fiti oameni" . Desi suna cat de cat ciudat, caci oameni suntem, esenta rugamintii lui e profunda si greu de combatut.

Mile Carpenisan marturisea pe blogul sau ca "As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure, sa se balaceasca si bunicii si da, si parintii ce odata au fost si ei copii…."

Regasesc atatea tipuri de doruri in citatul lui. Doruri personale, ce-mi umezesc coltul ochilor. Iar asemeni lui Mile si lui Diogene, caut un om. Intai il caut in persoana mea si incep sa lucrez la mine, ca am mult de lucu. M-as bucura daca as sti ca nu-s singura care are de cautat. Astfel, ne-am putea ajuta reciproc.

Zile optimiste oameni buni !

Posted in: caut un om,diogene,doruri,mile carpenisan,va provoc sa fiti oameni