11:33 p.m.
Mariana Ichim
În seara asta scriam un mail unei bune prietene stabilită recent în Canada. Și dintr-o povestire într-alta îmi pun întrebarea "Pentru ce trăiesc????"
Știți și voi chestia aia cu culmi uneori deloc amuzantă, nu? Eh, am ajuns la concluzia că și eu am o culme.
Culmea trezirii: neuronu meu pe jumate senil punându-și întrebări.
Așadar Focă, pentru ce trăiesc?
Ar fi trist să vin cu răspunsul imbecil că trăiesc pentru a merge la școală ca să-nvăț să citesc, la facultate ca să-mi găsesc o slujbă cât de cât ok, la serviciu ca să nu mai cer bani de la ai mei și apoi la pensie ca să facă mișto statul de mine și să mor mai repede că nu-mi ajung banii lor. N-am scris de grădiniță nu pentru că nu mi-a fost dragă ci doar pentru că n-am mers. Ok, deci clar nu-i ăsta răspunsul, chiar și eu pot mai mult de atât.
Atunci? Trăiesc ca să fac bani? Să am haine frumoase, extravagante, mașină, casă la stradă cu lac în spate, gadget de ultim moment, unghii porțelanate? Imbecil răspuns și ăsta. E imbecil din simplul fapt că dacă adun 30de oameni și îi întreb cine a fost cel mai bogat om acum 10 ani, nu toți vor ști să-mi răspundă. Nici dacă-i întreb ce era la modă acum 10 ani. Deci, cu toată faima de moment și cu toată bogăția, astăzi e un anonim.
La o concluzie e sigur că am ajuns. Nu trăiesc ca să fac bani, nu trăiesc nici doar pentru a-i cheltui, nu trăiesc pentru a mânca și pentru a bea.
Dar totuși, de dimineață până seara alerg pe ici-colo ca un titirez așteptând momentul când ajung acasă, epuizată psihic și fizic. Fac serviciu câte 9-10-11-12 ore pe zi (mai rar 8 ore în anul 2012), vin acasă visând patul încă din Copou, de aceea într-o zi obișnuită, activitățile principale sunt: mănânc, dorm, muncesc, mănânc, dorm, mănânc. E un ciclu care se închide cu verbul a mânca. Culmea, nu-s chiar așa de grasă. Cu alte cuvinte, trăiesc ca să-mi fie bine?? Cam clișeic.
Da, trăiesc pentru că am o viață. Trăiesc fără instrucțiunile de folosire. Viața mea poate și a voastră e un serviciu care mi-a fost oferit, fără să fiu întrebată. L-am primit și atât, m-am bucurat că l-am primit, mă mai bucur din când în când că l-am primit, dar nu știu ce să fac să funcționeze în starea lui optimă. De aceea ajung să-mi pun astfel de întrebări în momentul în care vreau schimbări.
Aș vrea să-mi fac propriul manual de utilizare al vieții, un manual de care să-și aducă aminte și alții. Parcă n-aș vrea să trăiesc doar pentru mine.
Răspunsul e mai mult amplu decât simplu. Trăiesc într-o lume complicată care uită pentru ce trăiește, deoarece nicio școală nu-ți găsește răspuns la întrebarea care începe cu prepoziția "pentru" ci doar la cea care-ncepe cu "cum?" și uneori nici la asta nu dă răspunsul potrivit.
O seară frumoasă prieteni! Să auzim de grade cât mai calde în termometre!
4 au avut ceva de zis:
traim pentru ca TREBUIE!
.....si mai traim cu sperante,vise, amagiri....traim sperand ca va fi mai bine....
sunt oameni la care singurul lor scop in viata parca e sa treaca timpul,
asteptand ca altcineva sa vina si sa-l scoata din monotonie, sa-i dea un scop
in viata.
cand incepi sa-ti pui aceasta intrebare sigur ceva te nemultumeste, ceva in
interiorul tau striga dupa ajutor. stii cum se zice, si este adevarat,
raspunsul il gasim tot in noi insine, atunci cand suntem in armonie cu noi,
cu ceilalti si cu universul, iar schimbarea nu va intarzia sa apara.
se pare ca banii, mancarea, luxul, onorurile (lucruri efemere) nu rezolva
problema rostului vietii ....si ce trist e cand realizezi ca majoritatea
celora din jurul tau, a celor apropiati in special, pentru asta traiesc,
pentru acest scop lumesc.
si astfel nu mai avem timp pentru sufletul nostru si al celorlalti ....
se pare ca trebui sa ne indreptam atentia spre a agonisi in aceasta viata
lucruri binecuvantate si vesnice pentru sufletul nostru, eu vad ca adevart
scop al vietii dobandirea Duhului Sfant a lui Dzeu (care transforma totul),
deci dobandirea bunurilor ceresti cu ajutorul lucrurilor pamantesti
(lucrurile lumesti fiind doar mijloc nu scop).
viata pe care o ai o putem reprezenta metaforic ca o "piata" unde faptele
vietii noastre reprezinta diverse negoturi pentru dobandirea bunurilor
ceresti si sa urmaresti sa castigi cat mai mult si sa scoti cel mai mare
folos. deci e bine sa nu irosim timpul pretios pe care il avem pe lucruri
care nu ajuta la zidirea noastra sufleteasca.
considerandu-ne oameni foarte invatati, nu ? , ca doar am facut scoli inalte,
orgoliul nostru e la cote alarmante, am intrat astfel intr-un intuneric de
necunoastere de unde nu mai putem recunoaste adevaratul sens al vietii si
legile simple si de bunsimt ale universului (ale lui Dzeu) dupa care trebuie
sa ne ghidam in aceasta viata, si care sunt inscrise in sufletul nostru. de
fapt ne lipseste atentia fata de lucrurile cu adevarat necesare sufletului
nostru si de aceea suntem parca debusolati si nu intelegem adevaratul sens al
vietii. fara Duhul Sfant suntem in intuneric si orbecaim.
viata lumeasca insasi este o scoala unde fiecare avem liber arbitru, unde
fiecare luam decizii bune sau mai putin bune, unde fiecare experiem diverse
situatii si tercem sau picam anumite examene, care ajuta la evolutia noastra
spitrituala pentru viata adevarata ce va urma ...
mi s-a parut simpatic citatul "De ani de zile caut raspunsul, il caut pe
fundul fiecarei sticle. Si nu-l gasesc… Se vede ca nu nimeresc sticla
potrivita. Dar nu-ti fie teama! Vine si randul ei… Am s-o gasesc si in ultima
inghititura voi afla adevarul…” , dar sincer nu agreez alcoolicii (stiu ca a
judeca nu e ok, dar ...)
toate cele bune
sunt oameni la care singurul lor scop in viata parca e sa treaca timpul,
asteptand ca altcineva sa vina si sa-l scoata din monotonie, sa-i dea un scop
in viata.
cand incepi sa-ti pui aceasta intrebare sigur ceva te nemultumeste, ceva in
interiorul tau striga dupa ajutor. stii cum se zice, si este adevarat,
raspunsul il gasim tot in noi insine, atunci cand suntem in armonie cu noi,
cu ceilalti si cu universul, iar schimbarea nu va intarzia sa apara.
se pare ca banii, mancarea, luxul, onorurile (lucruri efemere) nu rezolva
problema rostului vietii ....si ce trist e cand realizezi ca majoritatea
celora din jurul tau, a celor apropiati in special, pentru asta traiesc,
pentru acest scop lumesc.
si astfel nu mai avem timp pentru sufletul nostru si al celorlalti ....
se pare ca trebui sa ne indreptam atentia spre a agonisi in aceasta viata
lucruri binecuvantate si vesnice pentru sufletul nostru, eu vad ca adevart
scop al vietii dobandirea Duhului Sfant a lui Dzeu (care transforma totul),
deci dobandirea bunurilor ceresti cu ajutorul lucrurilor pamantesti
(lucrurile lumesti fiind doar mijloc nu scop).
viata pe care o ai o putem reprezenta metaforic ca o "piata" unde faptele
vietii noastre reprezinta diverse negoturi pentru dobandirea bunurilor
ceresti si sa urmaresti sa castigi cat mai mult si sa scoti cel mai mare
folos. deci e bine sa nu irosim timpul pretios pe care il avem pe lucruri
care nu ajuta la zidirea noastra sufleteasca.
considerandu-ne oameni foarte invatati, nu ? , ca doar am facut scoli inalte,
orgoliul nostru e la cote alarmante, am intrat astfel intr-un intuneric de
necunoastere de unde nu mai putem recunoaste adevaratul sens al vietii si
legile simple si de bunsimt ale universului (ale lui Dzeu) dupa care trebuie
sa ne ghidam in aceasta viata, si care sunt inscrise in sufletul nostru. de
fapt ne lipseste atentia fata de lucrurile cu adevarat necesare sufletului
nostru si de aceea suntem parca debusolati si nu intelegem adevaratul sens al
vietii. fara Duhul Sfant suntem in intuneric si orbecaim.
viata lumeasca insasi este o scoala unde fiecare avem liber arbitru, unde
fiecare luam decizii bune sau mai putin bune, unde fiecare experiem diverse
situatii si tercem sau picam anumite examene, care ajuta la evolutia noastra
spitrituala pentru viata adevarata ce va urma ...
mi s-a parut simpatic citatul "De ani de zile caut raspunsul, il caut pe
fundul fiecarei sticle. Si nu-l gasesc… Se vede ca nu nimeresc sticla
potrivita. Dar nu-ti fie teama! Vine si randul ei… Am s-o gasesc si in ultima
inghititura voi afla adevarul…” , dar sincer nu agreez alcoolicii (stiu ca a
judeca nu e ok, dar ...)
toate cele bune
Buburuza draga, la ce visai cand erai mica, atunci cand portile lumii iti erau deschise,
atunci cand nu puteai intrevedea nici un obstacol, cand nu puteai concepe decat ca toti oamenii sunt buni si corecti?
Eu cred ca traim pt visele de atunci, insa am ratacit copilul din noi si nu mai stim sa credem ca orice e posibil!
(De fapt suntem ferm convinsi ca toate merg spre rau, ca nimic nu e posibil si, chiar daca ar fi, efortul ce trebuie
depus e mult prea mare...asta in cazul meu ).
Lumea asta mare si intortocheata este si tare frumoasa, iar in lumea asta frumoasa sunt atat de multi oameni buni.
Nu ii mai vedem, nu ne mai intereseaza soarta lor. Crima este mai apreciata si infinit mai atragatoare
(de fapt asa a fost mereu).
Insa ei sunt acolo,spera si cred in schimbare.
Tu esti unul din oamenii acestia frumosi fara de care lumea asta ar fi si mai intunecata (cel putin lumea noatra, a celor
care te cunosc!).
Timpul trece asa de repede, nici nu stii cand se duc anii! Si te intrebi: sper ce tot gonesc, ce vreau sa gasesc si
oare am sa fiu multumita cand am sa ajung acolo sau am sa fug in continuare? Insa, tragand linie, sunt sigura ca viata ta
nu e doar servici-casa-mancare-somn. Chiar daca toate astea iti consuma mult prea mult din timpul acesta atat de pretios,
sunt sigura ca viata ta inseamna de fapt prieteni-iubire-o excursie unde ai cunoscut oameni noi-un concert unde ti-ai facut
de cap-o carte de Jane Austen care ti-a facut sufleteul sa tresara. Pana la urma viata e o calatorie si o cautare continua,
deci esti pe drumul cel bun.:D
Un raspuns la intrebarea ta banui ca nu are nimeni, asa ca in loc sa-l cauti in afara, cauta-l in tine! Bucura-te de faptul
ca esti un om minunat, demn de a fi iubit si apreciat. Nu uita ca suntem atatia care avem nevoie de tine chiar daca de
multe ori parem o corvoada. In plus nu uita ca ai deja o mare realizare care, chiar daca nu a schimbat lumea, a adus multe
schimbari minunate in viata noastra: ESTI O ADEVARATA PRIETENA CARE A FOST MEREU ACOLO CAND AM AVUT NEVOIE!
Sa fii vesela ca o papadie zglobie :D si sa lasi deoparte gandurile negre iti doresc! :*
Trimiteți un comentariu