UCA, femeia din viața mea

UCA îmi e simpatică rău. E fix ca o femeie, de aceea uneori îmi e greu să mă înteleg cu ea și o mai las pe mâna bărbaților.
Acum vreo doi anișori, am venit acasă cu UCA din târgul de mașini, de atunci și până acum avem o istorie de trei ierni petrecute împreună. Iarna e anotimpul când iubesc mașina, dar urăsc șoferul pe motiv că e fricos. La început eram un șofer extraordinar de îngrozitor, îmi era până și mie frică să merg cu mine-n stânga. Și ca orice începător, iarna îmi părea a fi chinul suprem. Prima iarnă a venit cam după 2 luni de la achiziționarea mașinii, în anul acela am plătit asigurare ca să o țin mai mult în curte. Iarna următoare am mișcat-o ceva mai mult. Iarna asta am mișcat-o destul de multicel. Și tot iarna asta am învățat să urăsc pietonii.
În ultimele săptămâni a nins consistent prin partea asta a Moldovei, deși în oraș părerea mea e că nu a nins mai mult ca-n alți ani. Totuși, spre deosebire de alți ani, începând cu 10 decembrie autoritățile locale și județene par să-și întrețină somnul de frumusețe. Cel mai probabil și-au consumat resursele frumuseții în lupta pentru alegerile parlamentare, de aceea străzile și trotuarele arată cum arată.
Revenind la Uca, de când o am, am învățat să schimb roți, să măsor uleiul, să schimb siguranțe, ștergătoare, să mă târguiesc cu mecanicul, să mă plimb cu bateria prin portbagaj, cu filtre, uleiuri, maneta de semnalizare și cu multe altele.
Iarna asta am dat-o din nou pe mâna bărbaților pentru că m-a scos din sărite în ultimele două săptămâni. În prima zi de iarnă serioasă, am plecat cu mașina la serviciu. Eu stau la mama-n praznic pe partea dreaptă, adică departe rău de serviciul meu. De aceea, iarnă fiind, am plecat la o oră destul de matinală ca să nu risc vreun moment artistic pe gheață. În ziua aia n-am putut să intru în mașină decât prin partea dreaptă și nu-mi mergeau ștergătoarele. În rest totul era ok! Important e că am ajuns cu bine la serviciu. Chiar prima! M-am bucurat maxim, mai ales pentru că trebuia să ies din mașină tot prin dreapta. În ziua aia nu mi-am putut încuia nici mașina! În zilele următoare au început temperaturile să scadă mult sub zero și am început să am o viață plăcută și palpitantă, în continuare ștergătoarele nu funcționau. Fără ștergătoare, fără portiere care să se deschidă, fără posibilitate să incui mașina, zic că trebuie să fie distractiv.
Drept măsuri la situația întâmpinată am schimbat siguranța, mi-am luat spray de dezghețat yalele și o măturică. Am crezut că am rezolvat problema.
Dar, nu! Cea mai interesantă surpriză pe care mi-a putut-o face UCA iarna asta, a fost cea din parcarea de la Teatrul Național, când nu am putut să descui mașina și am fost nevoită să intru prin portbagaj :D.
Cu alte cuvinte, e o capricioasă, face doar cum vrea, când vrea și papă mulți, dar mulți mulți bani.

Posted in: iarna,masini,zapada