UCA, femeia din viața mea

UCA îmi e simpatică rău. E fix ca o femeie, de aceea uneori îmi e greu să mă înteleg cu ea și o mai las pe mâna bărbaților.
Acum vreo doi anișori, am venit acasă cu UCA din târgul de mașini, de atunci și până acum avem o istorie de trei ierni petrecute împreună. Iarna e anotimpul când iubesc mașina, dar urăsc șoferul pe motiv că e fricos. La început eram un șofer extraordinar de îngrozitor, îmi era până și mie frică să merg cu mine-n stânga. Și ca orice începător, iarna îmi părea a fi chinul suprem. Prima iarnă a venit cam după 2 luni de la achiziționarea mașinii, în anul acela am plătit asigurare ca să o țin mai mult în curte. Iarna următoare am mișcat-o ceva mai mult. Iarna asta am mișcat-o destul de multicel. Și tot iarna asta am învățat să urăsc pietonii.
În ultimele săptămâni a nins consistent prin partea asta a Moldovei, deși în oraș părerea mea e că nu a nins mai mult ca-n alți ani. Totuși, spre deosebire de alți ani, începând cu 10 decembrie autoritățile locale și județene par să-și întrețină somnul de frumusețe. Cel mai probabil și-au consumat resursele frumuseții în lupta pentru alegerile parlamentare, de aceea străzile și trotuarele arată cum arată.
Revenind la Uca, de când o am, am învățat să schimb roți, să măsor uleiul, să schimb siguranțe, ștergătoare, să mă târguiesc cu mecanicul, să mă plimb cu bateria prin portbagaj, cu filtre, uleiuri, maneta de semnalizare și cu multe altele.
Iarna asta am dat-o din nou pe mâna bărbaților pentru că m-a scos din sărite în ultimele două săptămâni. În prima zi de iarnă serioasă, am plecat cu mașina la serviciu. Eu stau la mama-n praznic pe partea dreaptă, adică departe rău de serviciul meu. De aceea, iarnă fiind, am plecat la o oră destul de matinală ca să nu risc vreun moment artistic pe gheață. În ziua aia n-am putut să intru în mașină decât prin partea dreaptă și nu-mi mergeau ștergătoarele. În rest totul era ok! Important e că am ajuns cu bine la serviciu. Chiar prima! M-am bucurat maxim, mai ales pentru că trebuia să ies din mașină tot prin dreapta. În ziua aia nu mi-am putut încuia nici mașina! În zilele următoare au început temperaturile să scadă mult sub zero și am început să am o viață plăcută și palpitantă, în continuare ștergătoarele nu funcționau. Fără ștergătoare, fără portiere care să se deschidă, fără posibilitate să incui mașina, zic că trebuie să fie distractiv.
Drept măsuri la situația întâmpinată am schimbat siguranța, mi-am luat spray de dezghețat yalele și o măturică. Am crezut că am rezolvat problema.
Dar, nu! Cea mai interesantă surpriză pe care mi-a putut-o face UCA iarna asta, a fost cea din parcarea de la Teatrul Național, când nu am putut să descui mașina și am fost nevoită să intru prin portbagaj :D.
Cu alte cuvinte, e o capricioasă, face doar cum vrea, când vrea și papă mulți, dar mulți mulți bani.

Posted in: iarna,masini,zapada

Stop! Pe loc repaus

Nu maine, ci poimaine e Craciunul. Deja suntem asaltati de vanzatori ambulanti ce zambesc intr-un colt de dinte, fals, a amabilitate, a spirit de sarbatori deghizat in rosu si verde, argintiu si alb. Sarbatori vandute in oboare, piete, magazine, la colt de strada. Sarbatori cu miros de nervi, injuraturi si portofele goale.

Asa ca va provoc. Faceti cu mine, un exercitiu teribil de simplu, de rememorare si de purificare. In ipoteza se da, una zi libera, albume foto, caiete de amintiri, cutiuta cu suveniruri si alte asemenea. Concluzia: luati-va o zi libera in care aruncati ambii ochi in sertarul cu amintiri. Rascoliti prin colturile mintii imagini, prin inima sentimente uitate, prin laptop albumele de fotografii, priviti-va indelung chipul, zambetul, coltul ochilor racnind a nervi, a fericire, prietenii care v-au facut viata imposibila in tren, alaturi de care ati petrecut pana dimineata, o imbratisare draga, un sarut, o cazatura. Amintiti-va boacanele, incurcaturile, situatiile penibile si cele amuzante.

Ia-ti o zi libera. N-o sa-ti ridice nimeni nicio statuie in centru, nici la serviciu, nici acasa, nici la facultate. Rafturile din supermarket vor fi pline si maine, vor fi pline mereu. Serviciul va fi acolo si peste 3 zile. Bancile nu-si iau creditele tale la spinare. Dar cei de langa tine, maine poti sa nu-i mai ai, pleaca, se duc si nu se mai intorc. Pleci si tu, te duci si nu te mai intorci. Nimic din ce ai acum, maine nu va mai fi.

Prietene, lasa-ma sa te iau de mana, lasa-ma sa te imbratisez, sa-ti spun ca-mi este dor de tine. Da-mi voie sa-ti multumesc ca-mi esti prieten, sa-ti spun cate am invatat de la tine. Ori, te voi suna si-ti voi spune ca vreau sa te vad. Imi voi scoate de la naftalina bluza pastrata pentru ocazii speciale, ma voi da cu cel mai bun parfum al meu. Voi dansa chiar daca nu va fi muzica si voi canta chiar daca nu am voce. Voi merge afara si ma voi tranti in zapada pentru a face ingerasi si pentru a tintui cerul si norii. Voi culege pietre si voi face un smiley-face pe zapada.

Voi lasa totul deoparte. Proiecte voi avea si maine. Biroul va fi tot acolo. Telefonul va suna la fel de mult. Facturile vor avea aceeasi zi scadenta. Insa, eu imbatranesc si nimic din ce am acum nu va mai fi la fel si maine.

Stop! Ia-ti o zi libera din zbuciumul vietii pentru propria ta persoana. Meriti si se merita.

Posted in: cadouri,craciun,dans,exercitiu,ipoteza si concluzie,prieteni,rememorare,revansare,sarbatori deghizat in rosu,stop,zapada