marți, aprilie 13

De ce iubesc cainii ...

Un pic ma dezamageste clipul acesta. Eu nu stiu sa dansez mambo. Pe de alta parte mi-ar placea sa-l iau in brate pe gagiul acela .. dar na, nu-i al meu :(
Si uite asa, mi-am adus aminte de ce mi-s matzele antipatice si le-as bate sau le-as flocai. Da, stiu, o sa primesc proteste. I don't care.

Shall we dance?

duminică, aprilie 11

sâmbătă, aprilie 10

Aviz amatorilor.

Tin sa va anunt ca imi stalcesc romana ... nu neaparat din incultura , sa fim intelesi, ci, dintr-un motiv relativ banal.
Asadar am niste pitici care-si doresc o alta exprimare in scris (ca de auzit se aud la fel): doo = doua, noo = noua, ploo = noua, impat = in pat, umpic = un pic, imbrate = in brate, amandoo = amandoua. Am inventat un nou termen: flamingo pentru dragele de pitipoance. Ideea cu flamingo, mi-a venit in Carrefour pe cand eram cu Andra la pierdut secunde din viata noastra ... bineinteles, cu rost.

Si inca un anunt: o sa zic destul de des "bineinteles". Imi place. "Da", e prea scurt, bondoc si gras. Nu-mi mai place de el cum bineinteles, imi placea candva.

V-am cam pupat, cred :-??
Trag cortina, merg la somn! Hai, s-avem zile optimiste!

De-ai fi un chior ...

eu stiam ca sunt un chior, chiar in roua, dimineata

dar n-am spus-o tuturor ca sa nu-mi amarasc viata ...

ochii mari sa-i casc asa

si sa-i tin cu mana bine

sunt un orb in fata ta

care uite vezi prin mine

ce e rau si ce e bine ...

ce e un actor si ce vrea sa spuna

un biet trecator cu o tigara in mana ...

e singur si trist cortina-i cazuta

paharul e gol, clipa pierduta ...


si maine-i o zi si ziua din tine

frumos va zambi sperantei din mine ...


hei, sunt un orb in fata ta care uite vezi prin mine

ce e rau si ce e bine ..


... ... ...

Confesiuni neinteresante


Am avut de curand momente in care am stat in genunchi si nu am stiut ce sa ma rog. Am stat pur si simplu. Nu am stiut ce ar trebui sa cer. Si daca nu ai trecut prin valea asta, nu poti sa intelegi cum se poate intampla asa ceva .... pe langa mahnirea deja existenta se mai adauga si asta, ca nu stiu ce sa ma rog.

miercuri, aprilie 7

Dorul de a fi ... un om

Sunt zile cand efectiv ti-e dor ... orice fel de dor. Ca si dorul asta e de mai multe feluri, dupa cum citeam candva intr-o carte. Dor de necunoscut, dor dureros, dor de iubirea vietii tale, dor de copilarie, dor de clarificare, dor fara tinta, dor mincinos, dor fizic, dor mocnit, dor marunt ... dor de dor.

Avem atatea feluri de dor in sufletul nostru, momente pe care le numim melancolii ... de ce? Poate din impresionism. Pare banal sa zici ca ti-e dor, nu? Ai fi luat la intrebari si ai fi sicanat la o asemenea vorba. Raspunzi platonic, sunt melancolic sau am astenie, de orice fel (de vara, de primavara, de iarna sau de toamna). Scapi mai ieftin.

Ma-ntreb ... adesea imi pun intrebari si cu cat imi pun mai multe cu atat ma ambitionez sa-mi gasesc raspunsuri ... de cate ori ne este dor sa ajutam, sa fim ingaduitori sau sa facem un bine?

Dadusem in seara asta un search dupa Mile Carpenisan, jurnalist urcat printre ingeri, ce poate ca va cobora asemeni dorintei lui pe pamant, sub forma de fulgi de zapada. Printre altele, am descoperit in el un om temerar. De ce? Cum? Simplu. A incercat sa ne ceara un lucru colosal : "
Va provoc sa fiti oameni" . Desi suna cat de cat ciudat, caci oameni suntem, esenta rugamintii lui e profunda si greu de combatut.

Mile Carpenisan marturisea pe blogul sau ca "As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure, sa se balaceasca si bunicii si da, si parintii ce odata au fost si ei copii…."

Regasesc atatea tipuri de doruri in citatul lui. Doruri personale, ce-mi umezesc coltul ochilor. Iar asemeni lui Mile si lui Diogene, caut un om. Intai il caut in persoana mea si incep sa lucrez la mine, ca am mult de lucu. M-as bucura daca as sti ca nu-s singura care are de cautat. Astfel, ne-am putea ajuta reciproc.

Zile optimiste oameni buni !

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons