Stau bine cu banii !!!

Având în vedere că eu colaborez destul de mult cu instituțiile bancare, în ultima vreme tot mai mulți omuleți din partea băncilor îmi propun să discutăm 30 de secunde despre noua super mega ofertă cu linie de credit fără acte, cu dobândă mică bla bla and shit.
Azi a fost rândul duduii de la ING să-mi spună că are nu știu ce ofertă super șmecheră.
Sunt câteva lucruri care pe mine mă enervează când cineva vrea să-mi bage pe gât o datorie.
De exemplu, mă deranjează când discuția pornește cu replica ”- Pot sa vă rețin 30 de secunde?” și niciodată nu stau mai puțin de 1 minut și 30 de secunde să o ascult. Apoi, îmi prezintă totul ca și cum ei ar fi cei mai buni oameni de pe planetă care aproape îmi dau pe degeaba banii ăia, dar cu o dobândă de 45% care e mică mică mică, de nici nu o simți. Așa niște oameni de faini sunt că se gândesc la nevoile mele!!!

Eh, sufocată de atât de multă grijă din partea băncilor, duduii de la ING i-am tăiat-o scurt. ”Stau bine cu banii, n-am nevoie de alții, mulțumesc frumos”. Pentru câteva secunde am blocat-o, dar doar pentru câteva, căci imediat și-a revenit și mi-a propus să le spun și prietenilor mei, poate sunt nevoiași.

Să fim înțeleși că n-am nimic cu oamenii ăștia, n-au nicio vină că încearcă să câștige o pâine fiind sâcâietori și enervanți. Ăsta le este jobul, așa scrie în fișa postului, așa îi instruiește pe ei, doar că eu momentan n-am probleme care nu pot fi rezolvate cu economii de câteva luni. Iar de voi avea nevoie, voi ști să prospectez piața în așa fel încât să aleg cel mai avantajos credit.

Vă doresc bani mulți, dar mai ales o săptămână faină!!!

Utopia zilei de miercuri

Am ajuns la concluzia misogina ca blondele sunt alta categorie de femei. Stii ca este vorba aia a barbatilor ca femeile nu trebuie intelese. Eh, pe blonde este interzis sa le intelegi daca tii la neuronii tai inteligenti.
Stateam langa o domnisoara oxigenata si o vad ca-si scoate capacul de la telefon. Pentru baterie sau sim a facut gestul asta, ma gandeam eu, santena. Ei, nu! Ci ca sa-si puna biletul de ratp la loc sigur.
Acum, ma-ntreb, de ce-ai face asta cand ai un sac numit geanta pe care-l tii in brate si cu siguranta ai si un portofel prin fundul sacului???? I-am interzis mintii mele sa priceapa, am luat-o ca pe o curiozitate.
Am continuat sa ma holbez pe geam, pana s-a urcat un nene rrom care face infact si a cazut cat e el de lung in autobuz. Cu fata-n jos!

Eh, a fost o zi obisnuita de miercuri!

J.O. în România: utopic sau ironic?

România nu merită să fie gazdă a Jocurilor Olimpice în următorii ani. De ce? Pentru că neuronii pe care îi are sunt pe jumate adormiți și nu-s capabili să organizeze un asemenea eveniment. România e o țară care dacă se vede cu bani, nu știe ce să facă cu ei, dacă n-are bani și vrea ceva se duce și se împrumută. 

Am să fac o comparație destul de urâtă, dar am să vă rog pe voi să extrageți miezul și să nu luați cuvintele mot-a-mot. 

Am cunoscut la un moment dat o domnișoară (gen pitzi) care s-a văzut într-un final cu salar, bani siguri, veniți lunar. În prima lună i-a cheltuit pe haine, a doua lună a ieșit în club, a treia lună și-a luat iar haine și după vreo jumate de an a realizat că salariul nu-i poate menține fizicul la adevărata valoare. Așa că, stimabila a apelat la un împrumut, pe care firește l-a cheltuit în același mod. Era foarte populară și apreciată în grupul ei. Și atât.

România, care nu mai e demult domnișoară, procedează relativ la fel, face împrumuturi ca să-i investească total aiurea în trotuare pe drumuri comunale care traversează lanuri de porumb, în parcuri pentru copii în sate de batrâni și în alte astfel de exemple.

Dacă ar fi să organizăm Eurovisionul sau Jocurile Olimpice, am mai ieși din datorie? Planul cincinal al lui Ceaușescu de acoperire a datoriilor s-a zis că a fost drastic, e drept că a avut finalitate, dar totuși s-a lăsat cu revoluție. Pesimismul meu, mă face să cred că nu mai pupăm noi datorie externă zero, cel puțin atât timp cât țara noastră apare pe hartă.

La extrema cealaltă, non-financiară, suntem oameni talentați. Din 1976 și până acum, la J.O. de vară, la gimnastică n-am căzut niciodată sub locul 3 și ocupăm locul 2 în lume ca medalii câștigate printre țările care nu au organizat evenimentul. Sunt cifre impresionante, sunt lucruri palpabile și abia acesta este un brand de țară. Sportivii români au strâns un total de 292 de medalii. Anul cu cele mai multe medalii câștigate, a fost cel din 1984, când performanța a fost recompensată cu 53 de medalii. 

Iată mai jos dovada talentului românesc în sport, de la începutul participării țării noastre la Jocurile Olimpice și până acum:

Jocuri Olimpice	Aur	Argint	Bronz	Total
Gimnasticã	24	20	25	69
Canotaj	19	10	8	37
Atletism	11	14	9	34
Caiac-canoe	10	10	14	34
Lupte	7	8	17	32
Tir	5	4	5	14
Scrimã	3	4	7	14
Natatie	3	2	4	9
Haltere	2	6	3	11
Box	1	9	15	25
Judo	1	0	3	4
Handbal	0	1	3	4
Cãlãrie	0	1	1	2
Bob	0	0	1	1
Rugby	0	0	1	1
Volei	0	0	1	1
Total	86	89	117	292

Sursa: www.onlinesport.ro

Personal, atunci când aud imnul României și văd drapelul ridicându-se pentru locul 1, am o senzație de furnicături prin corp și cel puțin pentru 30 de secunde cât este intonat imnul mă simt mândră de români, așa prostuți și infantili cum suntem. Ca-n povestea aia cu cioara care-i spune bufniței: unde va vedea cei mai frumoși pui să ocolească acel cuib, căci e cuibul ei.

Să avem zile răcoroase și fără nervi!!!

Posted in: datorie,gimnastica,Jocurile Olimpice,Romania

Google commercial

Cei de la Google sunt extrem de creativi și au niște oameni tare faini. Am mai zis-o și încă îmi mențin părerea.
Iată o reclamă simpăticuță care creează o poveste de dragoste la nivel de căutare de informații. Mi se pare cu atât mai interesantă cu cât tocmai am terminat un mic curs organizat de ei despre cum să facem căutarea pe Google mai ușoară și mai promptă.
Super ideea! Enjoy !

Revenind la 15 ianuarie 2011

Memorabilă ziua aceea!
Mi-am făcut o promisiune către mine, pe care nu mi-am promis-o pe deplin. Mai frumos, nici cei de la mug.ro nu și-au ținut partea lor de angajament.

Să detaliem ideea scrisă mai sus. Pe 15 ianuarie anul trecut, mi-am propus să scriu 1000 de posturi despre lucrurile care mă influențează. Am început chiar bine, aveam câteva idei puse pe o pagină distinctă și anume pe mug.ro, la recomandarea lui Cezar. Astăzi, când am vrut să mai scriu un post (din mai anul trecut n-am mai scris nici unul) am aflat că pagina mea de pe mug nu mai există. Tare, nu? Mai ciudat e că nu am mai găsit nici blogul lui Cezar de pe domeniul cu pricina. Deci, chestia era dublu de ciudată.

Ce-mi rămâne de făcut e să mă apuc din nou de scris. Preferabil și cinstit ar fi să scriu mai des de o dată pe an.
În cazul acesta, rămâne să vă doresc spor la citit și mie spor la scris. A, și bineînțeles, replica mea de sezon, preferată: să avem nopți răcoroase!!!

Posted in: 1000 chestii mișto

Și a trecut și Let's do it

A fost săptămâna voluntariatului, a fost 12 mai, a fost și Let's do it Romania. Dar, n-or să mai fie până la anul. Și vă asigur că la anul nu vă mai vorbesc despre ele. Și haideți că vă spun și de ce.

Anul ăsta, m-am gândit să fiu un bun cetățean, firește că nu mi-a venit ideea de la mine citire, nu că nu m-ar duce capul să fac ceva "voluntar". Andra, o bună prietenă îmi spune să ne înscriem la strâns de gunoaie pe 12mai. Ok, zis și făcut. 

Sâmbătă dimineața, vesele ne-am dus să ne găsim echipă, morman de gunoi, să ne luăm saci și mănuși și să purcedem. Toată lumea happy pe acolo, multe poze, s-au schimbat și ceva adrese de mail, cinstit până acum.

Echipa din care făceam parte, a strâns gunoaie prin pădurea de la Bucium, cam pe unde se împușcă ăia cu bile de vopsea (dacă nu știți vorbim în private). Noi două cu mult simț de aventură, dar și cu intenții de protejare a mediului, am înaintat muuult în pădure, așa de mult încât eram doar noi două și vreo două ciori, cu doi saci mari și plini de gunoi care trebuiau duși înapoi până la stradă.

Cam pe la 11 trecut de fix, ajungem la drumul principal, unde erau o groază de saci adunați, însetate și obosite de la urcat. Eram tot singurele. Ne așezăm pe o țeavă de gaz metan să ne tragem sufletele urcate-n gât și când colo ce văd pe mine: .... O CĂPUȘĂĂĂĂ. 

Poate dacă nu-mi făcea Andra un mic instructaj înainte povestindu-mi despre nu știu ce actor, mort pe jumate și nu știu ce femei bolnave rău de la o mușcătură de căpușă, nu deveneam așa isterică. 

Bineînteles, că n-am avut timp să redevin rațională și să gândesc situația în care eram, am pus direct mâna pe ea, am scos-o și am strivit-o. N-a curs prea mult sânge, dar am omorât-o.

I-am anunțat pe omuleții cu care eram că eu nu mai stau, că nu-mi mai trebuie să umblu prin păduri și am plecat stresată toată și cu gândul să ma duc la Urgențe. Sincer, nu prea știu cu ce mă puteam prezenta la Urgențe. Mușcătura nu prea se vedea, ziceai că e mușcătură de furnică, căpușa nu o mai aveam ... deci, nu m-am mai dus. Totuși, i-am stresat pe toți din jurul, inclusiv google-ul să văd dacă mor sau ceva de genul.

Scurt pe doi, anul viitor nu mă mai duc la strâns nădragi și cizme de prin nicio pădure, nu doar din cauza căpușelor, dar parcă mi s-a tăiat cheful de făcut fapte bune.

Și ajunsesem să gândesc (mi se mai întâmplă uneori) că de când cu isteria asta, parcă ți-e frică să te duci și la un grătar. În anii din urmă, mergeam fără nicio grijă prin toate pădurile și prin toate buruienile fără să mă gândesc că s-ar urca căpușe pe mine, mai frică îmi era de purici. Acum, nu te duci nicăieri că se urcă animalele astea pe tine. Zi dacă-i drept așa ceva?

Plus, că îmi pusesem speranțe că anul ăsta merg pe Ceahlău, că-mi doresc cam de multișor să-l urc până sus, azi mi se spune că e cam nașpa de mers undeva la munte și de hălăduit din cauza căpușelor. Asta da veste proastă.

Dar mai vedem, nu-mi pierd speranța că poate se uită până când începe perioada de concedii și tragem o fugă și prin munți :d

Să avem o zi veselă și însorită!