De ce ai să preferi o femeie simplă

Majoritatea bărbaților care au un contact verbal cu mine îmi spun că preferă femeia naturală. Fără ifose și fără prea mult machiaj.
Din această cauză, am concluzionat de ce tu, dragul meu domn, te vei îndrăgosti mai degrabă de o femeie simplă decât de o pițipoancă:
 - pentru că vei ști că nu are motiv să te mintă chipul ei;
 - pentru că știe să prețuiască mângâierea ta mereu;
 - pentru că nu o vei aștepta ore-n șir să iasă de la shopping/coafor/spa etc.
 - pentru că indiferent ce rochie poartă, zâmbetul ei va fi accesoriul perfect;
 - pentru că nu-și va ascunde imperfecțiunile sub diverse pretexte;
 - pentru că este vulnerabilă;
 - pentru că doar tu știi secretul zâmbetului ei când plânge;
 - pentru că te vei îndrăgosti oricând de ea.

Serios, n-am titlu

Îmi plac foarte mult oamenii din fotografii. Când îmi lipsește un chef și anume cheful de a face ceva, deschid folderul de poze și le iau la răsfoit. La răsfoit, de obicei în aceeași stare, iau și cutia cu mici chestiuțe păstrate de la oamenii care mi-au lăsat o amintire la vremea când i-am avut aproape. E o cutie în care păstrez vederi, scrisori, bilețele, jucării, brelocuri, poze, scoici, pietre, bilete, în principiu cam tot ce intră.

Cu fotografiile e altă poveste. Mai mereu, când privesc o poză cu doi oameni fericiți, mă gândesc că-s niște oameni tare faini și frumoși, deși poate unul dintre ei la caracter este un imposibil, nefiind pe gustul meu.
Și pentru o clipă răsfoind acele poze, mi-am dat seama că noi singuri ne facem viața imposibilă și greu de trăit, deoarece nu suntem atenți la micile plăceri din jurul nostru.
Cât de fain e să te bagi în plapumă cu o pungă uriașă de pufuleți și să ronțăi la ea împreună cu partenerul uitându-vă la un film?
Cât de fain e să iei o pizza cu tine și să te urci pe un deal destul de înalt ca să iei cina la apus de soare?

Unele lucruri contează mai puțin, altele contează mai mult. Fiecare în funcție de scopul pe care-l are în viață și de felul cum privește viața. Pentru mine viața-i scurtă. Dacă astăzi am chef să fac un lucru ieșit din comun, n-am să-mi spun că nu am o idee suficient de bună! Nu, orice idee e bună! Uite, am să cumpăr un pepene și am să ies la iarbă verde, cu aparatul în mână și cu iubitul, dacă-l am, deși afară-i toamnă!

Serios acum! Chiar trebuie luate lucrurile cele mai simple și lăsate așa simple cum au fost de la început. Parcă prea ne complicăm existența fără rost uitând că anii nu se întorc și că lucrurile palpabile nu sunt veșnice. Cu tine peste ani iei doar amintirile acelea păstrate într-o poză. Uneori e trist gândul, că ajungând bătrân începi să vezi tinerețea cu alți ochi și culmea am doar 25 nu-s chiar așa bătrână! E semn clar că trebuie să mă apuc de dansuri!Vă povestesc altă dată și despre asta!
Zic toate astea, pentru că am avut perioade foarte stresante și încărcate pe perioada facultății care m-au obosit și îmbătrânit înainte de vreme. Dacă întorc capul înapoi, nu am regrete, pentru că renunțând la visele ce le aveam am găsit vise noi care m-au făcut să fiu fericită de ceea ce sunt acum! Și e fain, acum de exemplu îmi lipsește creionul colorat ca să fac un apus frumos, dar nu-i bai, mai stau așa :)!


Haidem să fim oameni frumoși și să avem zile fericite!
P.s. Dacă vă vine o idee de titlu, v-aș fi recunoscătoare :d

Interesul poartă fesul!

În multe privințe,mintea mea nu poate ajunge la anumite gânduri, deoarece nu bate până acolo. Dacă ar fi să funcționez după un algoritm, cu siguranță al meu e cel mai simplu. Mi l-am stabilit astfel, deoarece în timp, am realizat că viața îți rezervă prea multe șuturi încât n-are sens să o complic și eu. Recent, mi s-a întâmplat să fiu atât de uimită încât am avut un șoc. Aici a intervenit acel algoritm simplu care în combinație cu alte operații nu reușea să ajungă la rezultatul dorit, producându-se șocul.

Am descoperit că în accepțiunea unuia sau altuia, banul e mai important ca fericirea, e mai important decât iubirea, e cel care întreține căsnicia, e cel care te strânge în brațe atunci când ești dezorientat, e cel care vine și se așează pe buze sub formă de sărut. Cu alte cuvinte, e cea mai importantă coordonată a existenței omenești.

N-aș putea să neg sau să aduc argumente, nu din cauză că nu-s capabilă, ci doar pentru că sunt încă uimită de această descoperire. Nu pot totuși să nu trag o concluzie. Rezultatul meu simplu e că cel mai probabil nu există suficientă dragoste în acel om sau poate pur și simplu nu a întâlnit încă persoana care să-i amețească matematica banului și să-i schimbe ideologia.

Cert e că oamenii ne uimesc și se uimesc singuri pe zi ce trece. Sărăcia face din noi ce vrea și ce nu vrea și când ne așteptăm mai puțin ne lovește și ne lasă la pământ. Atunci când suntem loviți puternic de bani căutăm dragoste, poate și compasiune de la cei cărora le-am întors spatele. Dragostea aceea care la început ni se dădea necondiționat și încă ni se mai dă, care ne așteapta fără să ne ofere nimic în schimb pentru a ne avea și nici nu cerea nimic în schimb. Aici intervine eșecul, momentul vieții noastre în care ne păcălim singuri și le întoarcem spatele celor dragi pentru bani.

Cu toate acestea,eu încă cred că fericirea nu poate fi cumpărată cu bani și dragostea nu poate fi făcută cu forța. Ce e cumpărat cu bani, poartă mereu un termen de valabilitate fiind perisabil, chit că e vorba de o casă, de haine, de aur, excursii, mașini, avioane, benzină etc. Dacă oamenii ar fi mai toleranți cu ei înșiși și nu ar trăi atât de mult în casă „cu tot cartierul” și cu realizările altora, probabil că în multe familii n-ar mai exista atâtea certuri pe motiv ca „vecinul are și noi n-am fost în stare” iar banul nu ar mai lua locul dragostei. Dar vremurile grele în care trăim ne obligă să facem compromisuri și să uităm de adevaratele valori.

Să avem zile optimiste cu oameni de suflet lângă noi.

Zambesc azi

Astazi am zambit mult pentru ca...
- am primit o veste faina faina de tot, care-mi va face viata mai buna la serviciu;
- am citit bannerul unei blonde care va candida pentru camera deputatilor. In momentul ala mi-a fost clar ca toti incearca sa dea tot cei "mai bun" din ei/ele. Blonda zicea asa: Deschideti ochii, votati cu inima. Nu se vedea pe banner, dar presimt ca avea o inima generoasa;
  - traficul era infernal iar calea mi-a fost taiata de o dubita si cu toate astea am ras. Pe spate scria ca are peste topless, de Larga Jijia!  Faina reclama, zic eu, cel putin in trafic cu mine a scapat de claxon :d

Poate zambim si maine la fel de fain!!!

Cumpăr răbdare!!!

Serios acum, cineva ar face o afacere foarte bună și profitabilă dacă ar inventa pilula "răbdare". Șoferii ar fi cei mai recunoscători. Astăzi am fost mai mult ca de obicei prin trafic și pe oriunde aș fi luat-o, un drum care în mod normal dura 10 min, acum durează 30 de minute.

Nu se mai ține cont de prioritate, nici de culoarea roșie a semaforului, aproape că-ți vine să-l calci și pe Fănică rutierul, cu fluierul lui cu tot. Îți vine efectiv să o iei pe contrasens, pe unde circulă una-două mașini. Sunt o groază de zone sparte și distruse, apoi s-a acoperit tot ce-a fost spart cu balast iar ca și cum astea n-ar fi de ajuns, se adaugă și mașinile parcate aiurea, care blochează o bandă pe sens dar și impertinența unor șoferi.

 

Trebuia să ajung la Hală foarte urgent, dacă mă puteam teleporta ar fi fost ideal. Varianta de a merge pe Toma Cozma, B-dul Carol, Independenței, dreapta pe lângă Golia și apoi pe str. Armeană nu a fost cea mai inspirată alegere. S-a călcat linia dublă continuă, s-a trecut pe roșu, s-a mers cu spatele o stradă întreagă pentru că era înfundată, s-a înjurat polițistul din intersecția din Cucu și în principiu ar fi trebuit ridicat carnetul de vreo două ori. Când am luat-o pe Văscăuțeanu în sus, B-dul Carol, str.Gh.Asachi, Lascăr Catargi, Sărărie, Elena Doamna, Anastasie Panu, din nou a fost o alegere nesatisfăcătoare. Gropi pe Asachi, un buldozer care bloca strada pe L.Catargi și inegalabila coadă din Cucu până la Hotel Europa. Cireașa de pe tort a fost nenea care bloca mașinile parcate pe A.Panu.
Mirobolant aș putea spune într-o notă sarcastică!
 

Dacă ieși în intervalul 12-16 pe străzile din Iași, eu zic să iei cu tine un cd cu muzică rock, poate ajută. Aa, apropo, cea mai mare doză de impertinență o au șoferii bărbați, nu toți, dar se aplică destul de bine eticheta asta, pe ei. Și de o vreme nu-mi mai place să conduc!

Vă doresc să vi se învârtă roata-n trafic, că altfel e vai de voi!

Nu am somn

Oricât m-aș chinui să nu ajung la vorbele celebre din vara asta, cum că respectivul nu doarme, nu se poate. Serios acum, dacă mai ascult o dată lălăiala aia nu mai deschid vreo jumate de an radio-ul, poate s-a dezintoxifica muzica românească de o astfel de absurditate.

Problema ar fi totuși alta. Nu pot să dorm. Serviciul mă obligă să dau trezirea foarte de dimineață, mai precis pe la un 5.40. Am început să mă obișnuiesc atât de bine cu programul acesta, încât foarte rar în weekend, ora 8 mă prinde dormind. În ultima vreme, adică de vreo 3 săptămâni, poate 4, ora mea de trezire e 4:00, 4:30, 5:00, mai nou 3:30. Să vezi ce distractiv e când te trezești fresh la 3:30 și te uiți la ceas cu degetele încrucișate și vezi că mai ai 2 ore de dormit. Jur că aș sparge ceva în momentul ăla. Am numărat toate oile lui Becali și am tăiat și frunză la câini și degeaba. Am făcut abdomene, diverse exerciții la picioare, am încercat să visez cu ochii deschiși și nimic.
De mai bine de 3 săptămâni sunt nervoasă, întoarsă pe dos, antipatică și cel mai aiurea e că nu mă mai suport. Când nu vreau să-mi manifest sentimentele sunt botoasă și uit să zâmbesc. Insomniile mi-au luat două plăceri enorme. Somnul dulce și profund și râsul. Deci, e de nașpa.
Acum, ar cam fi cazul să mă apuc de numarat oi, dacă mă trezesc iar la 4 îmi rămân mai puțin de 6 ore de somn și nu-s suficiente să acopere cearcănele.

Somn dulce să aveți și nu fiți egoiști, împărți-ți-l și cu mine.

Posted in: insomnii,nu dorm