Sunt un “eu” la fel ca şi tine, cu grijile şi problemele cotidiene, fericită că respir şi că iubesc, tristă când plouă (nu-i bai, îmi trece când apare soarele), ascult ce-mi place iar dacă nu îmi eşti pe plac, nu-i o problemă. Cred în destin şi în mine, citesc Jane Austen căci vorbeşte despre suflet şi sentiment, merg cu trenul foarte rar, deşi mi se pare extraordinar, ador să ies pe înserat să privesc lacul, mi-e frică de înălţime şi de răutatea oamenilor. Vreau să cred că înteleg oamenii şi că îi pot face să mă înţeleagă, iubesc liniştea pădurilor şi a munţilor, visez mereu altceva şi cred în ceea ce simt. Îmi e dor de locul natal. Ador să privesc luminile oraşului noaptea, din cel mai înalt loc posibil şi le mulţumesc prietenilor mei fără de care nu aş vedea lumea în culori, iar restul e poveste.
2 au avut ceva de zis:
da... socraticul "stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu"...
exact ;)
Trimiteți un comentariu