Când e cel mai bine să taci?

Mie-mi este greu să-ncep să scriu despre ceva dacă n-am un titlu sau dacă n-ajung la o concluzie, deși am o mie de gânduri care-mi furnică neuronii.
Dacă am găsit concluzia, am găsit și titlul. Dacă am găsit titlul pot să-ncep să scriu.

Trebuie să taci când nu e treaba ta. Dacă doi oameni discută o problemă care îi privește doar pe ei, tu nu te băga, prefă-te că nu ești acolo. E musai. Dacă totuși te mănâncă limba și n-ai dinți să o scarpini, nu deveni inoportun, găsești tu o soluție cum să nu fii.

Trebuie să taci atunci când ai făcut cam totul și tot nu a mers. Atunci, pur și simplu nu mai ai ce discuta. Pune punct și ia-o de la zero. E inutil să te zbați ca peștele. Taci și mergi mai departe. Uneori tăcerea e mai înțeleaptă.

Trebuie să taci când ești în plus. Mergi mai departe, vei găsi un loc numai bun pentru tine.

Trebuie să taci când vrei să-ți auzi gândurile bune. Ele vorbesc încet și mărunt. Gândurile rele vorbesc zgomotos, îți lasă dureri de cap și nesomn.

Trebuie să taci când nu ești sigur. Indecișii dacă vorbesc nu fac decât să devină și mai indeciși.

Trebuie să taci când ai obosit de atâta vorbit. 

Trebuie să taci, altfel nu vei deveni înțelept. Când vorbești mult, creierul nu mai are timp să gândească și ia informația procesată pe jumate. De aia există vorba din popor că vorbești mult, prost și fără rost.

În seara asta sunt cam obosită. Vreau să dorm și nu vreau să mă trezești până nu vei fi sigur că nu zâmbesc de-a binelea. Nu vreau să mă păcălești și să mă trezești înainte. Trezește-mă când voi fi bine și odihnită!


E cam multă zarvă pe aici pe la mine. Să avem o noapte cu spor și liniște!