Cum se poartă sărbătorile la români

Acum vreo 16 ani abia așteptam să vină sărbătorile de Crăciun pe motivul cadourilor, dar mai ales a tradițiilor. Eram o gașcă de vreo 5 omuleți de diferite înălțimi care cam de pe la sfântul Spiridon începeam să repetăm colinda, urătura și sorcova. Ne adunam unii pe la alții, căutam clopoțelele și tobele și cântam de zor până învățam urarea. Nu pot să spun că le era ușor părinților cu noi în casă, dar nu asta era grija noastră.

După 16 ani, aștept Crăciunul pentru zilele libere. E trist că nu-l mai aștept pentru tradiții, deși trăiesc cu ele în suflet. Tot cam după atâția ani, nu se mai poartă întrebarea ce mâncăruri faci de Crăciun. Se întreabă unde pleci de Crăciun și toți se așteaptă să zici câte un nume de pensiune printr-o stațiune românească. Cine pleacă în străinătate deja e un privilegiat.

Discutam ieri în drum spre bancă pe subiectul ăsta și am concluzionat că într-adevăr vremurile se schimbă foarte repede. Și am pus o întrebare, mai mult către mine, pentru că n-am primit nici un răspuns, dacă acum după 16 ani ești întrebat unde pleci la munte, peste alți 16 ani oare întrebarea va fi unde pleci în străinătate de Crăciun? Oare asta va fi moda? Mă gândesc că deja se poartă să pleci la Viena, la sky în Alpi, la plajă în Egipt, iar trendul direct următor pare să fie ăsta.

Dacă la un moment dat mă bucuram că pică destul de bine anul ăsta Crăciunul și Anul Nou, acum pot să spun că îmi e frică de atât de mult timp liber. Ce fac cu el? Reiau istoria și mă uit iar la toate seriile de Home Alone?

Până una alta azi e sărbătoare mare la români, deci petrecere frumoasă tuturor!