Cum pot vedea doi ochi căprui simplitatea unei zile și cât de mult înseamnă să fii înconjurat de oameni faini. Concertul lui Bon Jovi din 10 iulie.
Mâini înzestrate
Film, carte, realitate. Este vorba despre povestea unui om la fel la ca noi, cu grijile și problemele lui cotidiene. Un foarte bun exemplu de motivare și determinare.
Dealul mănăstirii Galata
Galata este una dintre cele 7 coline ale Iașiului, unde aici pe deal,veghează de mai bine de 400 de ani asupra orașului, ctitoria lui Petru Șchiopu.
Moment de sinceritate feminină
Un amalgam de sentimente, frustrări și păreri personale ale unei tipe de 23 din societatea românească.
The Gods Must Been Crazy
O familie de boşimani descoperă pentru prima dată tehnologia sub forma unei sticle de Coca+Cola.
Viata iti pune-n ordine tot ce ai nevoie, tot ea iti aduce dezordine cand n-ai nevoie. Doar asa ca sa nu ne plictisim. De aia, cand stii ca ai putea avea prea multa dezordine, nu-ncepe sa te gandesti ce spray-uri trebuie sa folosesti, de unde sa iei laveta si coada de la matura. Nu te-ngrijora pentru ceva ce inca nu ti se intampla. O tipa isteata la momentul cu pricina, a spus o vorba: nu gandi in avans, va veni vremea cand va trebui sa gandesti cum sa faci ordine in aceasta dezordine. Cand ai sa fii in fata lucrului implinit, atunci sa gandesti.
Corect! Pana una alta voi canta : nu-ti pierde timpul uitandu-te imprejur, pentru ceva ce nu e de gasit acum ... la la la, THE BARE NECESSITIES
Alt gand, un gand, inca un gand. Cand durere, cand placere, nu le mai tin minte nici socoteala.
Un singur gand nu-l pot uita. Tu, in capul scarilor, cu mana alungand soarele din ochi iar eu insetat de tine, de partea cealalta a strazii. Pe tine, zambindu-mi intr-un anume fel, in acel fel pentru care si florile se deschid dimineata, in acel fel datator de viata. Un singur zambet nu-l pot uita, acel zambet al tau nascut din ochi, nascut pentru a ma face pe mine unic barbat, unicul iubit. Imi lipseste zambetul tau. Imi lipseste sa fac pe cineva zambind cum te faceam pe tine odinioara. Sunt ganduri ale unei vieti care deja imi lipseste. Dar, infantil, ma bucur la existenta unei ipoteze neverosimile ca as putea-o reincepe modificand curgerea timpului.
.........
De la tine am invatat ce-nseamna sufletul. De s-ar despica acum pamantul pe care odata pasii nostri calcau, de m-as prabusi acum impreuna cu aceasta piatra, pe care candva stateam iar tu timid ti-ai asezat capul pe umaru-mi, de m-as prabusi in aceasta vaiuga ... sunt un vinovat si-un criminal c-am ignorat un suflet ... al tau suflet.
S-ar putea sa vin sa-ti multumesc pentru faptele tale, pentru ca te-ai nascut. S-ar putea sa vin candva. Va fi o zi cu inceput, cuprins si cu o incheiere. Oricum ma vei primi, va fi o incheiere glorioasa. E multa vreme de cand stiu ca iti sunt datornic cu un azi meritat. Tu ai fost cel mai bun profesor pentru mine, de la tine am invatat sa zbor altfel.
Tot de la tine, voi invata ce mai ramane de invatat ....
Lasam in urma drumul european E583 care ne-a adus pana la intersectia cu Tg Frumos si continuam sa mergem pe drumul national DN 28A. Pe partea dreapta va rasari ca-ntr-o ceata, acest impunator loc. Cladirea si locul cu pricina se numesc?
Iubitele vin pentru a pleca, m-am gandit eu. Aceasta e singura certitudine deprinsa din jocul asta, ce-l fac eu, uneori plicticos, alteori incitant, cu viata. Doar ele, singure, stiu sa te faulteze intr-atat incat si cerul ar geme de rusine cumva. Atat de subtil, alteori atat de evident incat si soarele s-ar inneca in apus, pentru totdeauna. Gasesc parasirea ca pe-o greseala. Ca pe-un rateu. Arbitrul m-a faultat si m-a penalizat, port cu mine durere, durerea nu rateaza niciodata. Fii fericita, m-ai marcat, draga mea ...
Iti amintesti, campul si cei patru plopi ? Mi te ascundeai, iara eu te chemam prin versuri. Obosita, imi cadeai pe brat. Apropierea pielii tale purtatoare de parfumuri, imi e fior purtator de viata. Si nu-ntelegeam cum. Acum insa, inteleg. Ai si tu secretele tale in care eu nu am loc decat pentru a ma mira si atat. Doreai sa ma gadili, eu imi doream sa-ti arat cerul, sa-mi stai intinsa-mi brate si sa-ti arat cerul.
Acum, e liniste si e pustietate, dar parca iti aud rasul in surdina. Un manunchi de flori, zac uscate langa-o radacina. E o poza trista, e doar alb si negru, ba e chiar mult gri, e o poza proasta, fara de lumina.
Amintirea ta, surasul tau ce descanta luna, ochii tai umezi ca florile plouate, mi-au inspirat cantecul. Si totusi, poetul spune ca un cantec are un parfum ce dureaza foarte mult, doar versurile sunt putine. Eu, as spune, ca esti binele precum esti raul meu si nu stiu de ce-mi esti sortita asa putin, asa precum un cantec.
Ma-ntreb daca a uitat c-am fost. Ma-ntreb cum eram cand imi era candva. Pe cand ma privea fara sa oboseasca. Candva, inainte sa o las sa plece. Sunt clipe care merita amintite si povestite. Sunt clipe care merita aduse inapoi. Apropierea mea ... asa-i spuneam, te-am indepartat.
Orologiu vechi, prieten drag, parasit de vremuri, atat mi-as fi dorit, sa-i fiu macar o data, un adevar, un sens al vietii ei. Sa-i fiu umbra intr-o zi torida, sa-i fiu soare intr-o iarna cu nameti, sa-i fiu viu, sa nu o mai gadil in talpa-i ca matasea.
Era fata aceea, care stia sa viseze, care stia sa cerceteze visele si realitatea. Era fata dintre putinele, era aceea care avea o logica. Dar, ce mai conta? Nu mai conta, cand ma adanceam asa de mult intr-o floare careia mi se parea ca ii seman ...
Nu-mi esti nici ploaie, nu-mi esti nici vant, imi esti adiere si izvor, imi esti infinit si apus, esti poate, nebunia cea mai corecta. Dar, am mai vorbit despre asta ...
Senina, te miscai incet, dar repede. Trebuia sa-mi tin ochii inchisi ca sa te vad continuu. Si te-am vazut o data, o singura data, si-ai lasat inauntru-mi potop, incendiu si cele mai cumplite boli. S-a fost nevoie sa te caut, negasireo ....
Fotografie ... mai actuala, constructie datand din anii 1880, a fost conac, castel, spital, depozit militar, centru de plasament, platou de regizare iar astazi se afla pe lista monumentelor istorice din Iasi.
Va asezonez si-o melodie, pentru inspiratie ;) Bafta!
Sunt un “eu” la fel ca şi tine, cu grijile şi problemele cotidiene, fericită că respir şi că iubesc, tristă când plouă (nu-i bai, îmi trece când apare soarele), ascult ce-mi place iar dacă nu îmi eşti pe plac, nu-i o problemă. Cred în destin şi în mine, citesc Jane Austen căci vorbeşte despre suflet şi sentiment, merg cu trenul foarte rar, deşi mi se pare extraordinar, ador să ies pe înserat să privesc lacul, mi-e frică de înălţime şi de răutatea oamenilor. Vreau să cred că înteleg oamenii şi că îi pot face să mă înţeleagă, iubesc liniştea pădurilor şi a munţilor, visez mereu altceva şi cred în ceea ce simt. Îmi e dor de locul natal. Ador să privesc luminile oraşului noaptea, din cel mai înalt loc posibil şi le mulţumesc prietenilor mei fără de care nu aş vedea lumea în culori, iar restul e poveste.