FII UN AMBASADOR PENTRU ȚARĂ (II)

Discutam acum mai bine de o lună despre ce înseamnă să fii un ambasador și promiteam că voi reveni cu un articol subliniind lucrurile frumoase ale țării noastre. Așadar, iată-mă-s!

Pe când eram în AIESEC era destul de important să ai un bagaj minim de cunoștințe despre țara ta de baștină. Nu știu despre voi, dar eu sigur nu știam și nu cunosc nici acum tot potențialul României. Și asta doar din ignoranță. Dacă grecii se laudă cu fiecare piatră pe care o au, germanii sunt etichetați după perfecționism, românii sunt buni la toate, dar nu prea se laudă cu multe.

Iată ce știu eu despre noi:

• Învățământul -  dacă tu crezi că școală românească este depășită, eu zic să te mai informezi, căci sunt fapte care zic contrariul: 

              - în 2012, două medalii de aur, una de argint și una de bronz la Olimpiada Internațională de Geografie. Locul 1 în Europa și locul 2 în lume. (ha, nu este european mai bun ca noi la geografie).

               - în 2012, două medalii de aur, 3 de argint și una de bronz la Olimpiada Internațională de Matematică. Locul 1 în Europa și 10 în lume. 

                     - în 2012, trei medalii de bronz la Olimpiada Internațională de Biologie.

                     - în 2011 argint la aceeași Olimpiadă de Biologie.

                     - în 2010 două medalii de aur și una de bronz la Olimpiada de Geografie. Locul 1 în Europa și locul 3 în lume.

• Invenții - dacă crezi că suntem înapoiați și incapabili și doar străinii pot să descopere roata, te înșeli și de data asta. Românii au descoperit vaccinul antiholeric, avionul cu reacție, scaunul ejectabil folosit de piloți pentru a se catapulta, insulina, stiloul, ribozomii, planorul și multe altele.


• Vinurile - în fiecare an vinul românesc se ia la trântă cu celebrele vinuri italienești sau franțuzești și-n fiecare an iese aurit destul de bine. Doar anul acesta 20 de sortimente de vinuri au fost premiate cu aur.


• Ambiția - când ne intră un lucru în cap, nu ne lăsăm până nu ne iese cum trebuie. Cum ți se pare când spui că un orb a mers pe o bicicletă în tandem până în Londra pentru a fi prezent la Jocurile Olimpice din acest an? Da, Florin redefinește handicapul printr-un maraton olimpic de 2000 km pe o bicicletă și vede dincolo de limitele sale. Povestea detaliată o găsești aici.


• Medicii - vei fi uimit de punctul ăsta, dar trebuie să recunosc că mai avem puțini medici buni în țară, dar puțini cum îi avem, sunt ai noștri. Cu tehnologia și instrumentele rudimentare de care dispun, au curajul să salveze oameni în fiecare zi. Medicii străini nu-și pun în pericol profesia ori libertatea pentru a risca posibilitatea unei complicații doar pentru că le lipsește mediul de lucru. Un medic bun își creează singur mediul de lucru chiar dacă e în deșert, la țară, în spital sau în orice alt loc. Ai noștri știind că n-au încotro, luptă cu ce au.


• Hackerii, haiducii și Dracula - românii de curând au spart un mizilic de server al armatei din SUA, al Pentagonului și parcă și pe ăla de la NASA, așa din plictiseală. De Dracula a auzit toată lumea, iar haiducul românesc e un fel de Robin Hood al englezilor, practic o legendă.


• Trăim în țara lui Brâncuși, a lui Grigorescu, Eminescu, Creangă, asta bineînțeles dacă pentru unii dintre voi înseamnă ceva aceste nume. Știu sigur că pentru străini fac mult sens aceste nume, mai ales dacă alăturat numelor aveți și o povestioară despre ei. Ar fi păcat să-i ținem minte doar pe Shakespeare și pe Da Vinci.


• E țara lui Hagi, a lui Mutu și Chivu, a lui Bute, Mihai Leu si Leonard Doroftei. A Cameliei Potec și a Dianei Mocanu, a Elisabetei Lipa, a lui Gheorghe Mureșan, a lui Bellu, a Nadiei Comăneci, a Cătălinei Ponor, a Sandrei Izbașa, Andreei Răducan, a lui Marius Urzică și a lui Marian Drăgulescu, a lui Pațaichin, a lui Ilie Năstase, Ion Țiriac, Victor Hănescu și Andrei Pavel și a tuturor sportivilor de succes care au adus în țară kilograme de aur prin medalii de prin toată lumea asta mare.      


• E țara care a dat lumii primul 10 în gimnastică. Cu ocazia asta s-a schimbat și sistemul de ținere a scorului, nota 10 nu mai există. E aceeași țară care în urmă cu 12 ani la Jocurile Olimpice, a avut un podium în totalitate cu românce: aur, argint și bronz.
  
  Ideea de bază din vechiul post e regăsită și aici într-un fel. După ce țara ți-a oferit tot ce a avut și ai luat doar ce-ai vrut, tu pleci și cel mai probabil vei fi nevoit să le vorbești străinilor despre ea. Dacă e să invățăm ceva de la străini e că cei mai mulți dintre ei sunt naționaliști, asta ca o paranteză. 
  Lucrul care mă deranjează e că n-ai fost capabil să rămâi aici sau pur și simplu n-ai vrut pentru că nu ți-ai găsit locul, dar pleci acolo și ești plin de repulsie față de țara care te-a învățat să vorbești, să scrii, practic să fii ceea ce ești. Atât de dușmănos încât n-ai un cuvânt bun despre ea, deși în țara aia pe care o vorbești de rău se află oameni la care ții.
  Eu zic că e mai bine să pleci dacă n-ai respect și meriți să fii tratat așa cum tratezi. Dar dacă pleci, lasă-i pe cei de acasă să-și trăiască viața de român, prost, înapoiat și țigan așa cum îi desconsideri și nu te întoarce către ei cu fală sau jigniri, că uite vezi prea bine, mai sus sunt doar câteva lucruri făcute de români . Restul lucrurilor se fac în fiecare zi, chiar dacă-s mai mici sau mai mari.
  
  
  Vă doresc să fim oameni și să avem o seară frumoasă cu toții!

Cum se poartă sărbătorile la români

Acum vreo 16 ani abia așteptam să vină sărbătorile de Crăciun pe motivul cadourilor, dar mai ales a tradițiilor. Eram o gașcă de vreo 5 omuleți de diferite înălțimi care cam de pe la sfântul Spiridon începeam să repetăm colinda, urătura și sorcova. Ne adunam unii pe la alții, căutam clopoțelele și tobele și cântam de zor până învățam urarea. Nu pot să spun că le era ușor părinților cu noi în casă, dar nu asta era grija noastră.

După 16 ani, aștept Crăciunul pentru zilele libere. E trist că nu-l mai aștept pentru tradiții, deși trăiesc cu ele în suflet. Tot cam după atâția ani, nu se mai poartă întrebarea ce mâncăruri faci de Crăciun. Se întreabă unde pleci de Crăciun și toți se așteaptă să zici câte un nume de pensiune printr-o stațiune românească. Cine pleacă în străinătate deja e un privilegiat.

Discutam ieri în drum spre bancă pe subiectul ăsta și am concluzionat că într-adevăr vremurile se schimbă foarte repede. Și am pus o întrebare, mai mult către mine, pentru că n-am primit nici un răspuns, dacă acum după 16 ani ești întrebat unde pleci la munte, peste alți 16 ani oare întrebarea va fi unde pleci în străinătate de Crăciun? Oare asta va fi moda? Mă gândesc că deja se poartă să pleci la Viena, la sky în Alpi, la plajă în Egipt, iar trendul direct următor pare să fie ăsta.

Dacă la un moment dat mă bucuram că pică destul de bine anul ăsta Crăciunul și Anul Nou, acum pot să spun că îmi e frică de atât de mult timp liber. Ce fac cu el? Reiau istoria și mă uit iar la toate seriile de Home Alone?

Până una alta azi e sărbătoare mare la români, deci petrecere frumoasă tuturor!

Black Friday în cifre pentru Emag

Citind un articol de pe Capital despre valoarea vânzărilor făcute de Emag weekend-ul trecut, am constatat că ne plângem aiurea că nu avem bani. Casele de la hypermarketurile ieșene sunt pline zilnic, foodcourt-ul e plin la orice oră, serverele de la Emag pică de la prea mulți utilizatori și cu toate astea e criză. HA!!!
O fi pentru unii. Cel mai probabil pentru cei care chiar muncesc câte 10-11 ore pe zi, cum sunt oamenii care lucrează în construcții și confecții textile, astea au fost primele două domenii care mi-au venit prima dată în minte.
Uite cu ce se laudă cei de la Emag. Cu siguranță anul viitor cifrele vor fi și mai impresionante.

Posted in: black friday,criza,emag

Când e cel mai bine să taci?

Mie-mi este greu să-ncep să scriu despre ceva dacă n-am un titlu sau dacă n-ajung la o concluzie, deși am o mie de gânduri care-mi furnică neuronii.
Dacă am găsit concluzia, am găsit și titlul. Dacă am găsit titlul pot să-ncep să scriu.

Trebuie să taci când nu e treaba ta. Dacă doi oameni discută o problemă care îi privește doar pe ei, tu nu te băga, prefă-te că nu ești acolo. E musai. Dacă totuși te mănâncă limba și n-ai dinți să o scarpini, nu deveni inoportun, găsești tu o soluție cum să nu fii.

Trebuie să taci atunci când ai făcut cam totul și tot nu a mers. Atunci, pur și simplu nu mai ai ce discuta. Pune punct și ia-o de la zero. E inutil să te zbați ca peștele. Taci și mergi mai departe. Uneori tăcerea e mai înțeleaptă.

Trebuie să taci când ești în plus. Mergi mai departe, vei găsi un loc numai bun pentru tine.

Trebuie să taci când vrei să-ți auzi gândurile bune. Ele vorbesc încet și mărunt. Gândurile rele vorbesc zgomotos, îți lasă dureri de cap și nesomn.

Trebuie să taci când nu ești sigur. Indecișii dacă vorbesc nu fac decât să devină și mai indeciși.

Trebuie să taci când ai obosit de atâta vorbit. 

Trebuie să taci, altfel nu vei deveni înțelept. Când vorbești mult, creierul nu mai are timp să gândească și ia informația procesată pe jumate. De aia există vorba din popor că vorbești mult, prost și fără rost.

În seara asta sunt cam obosită. Vreau să dorm și nu vreau să mă trezești până nu vei fi sigur că nu zâmbesc de-a binelea. Nu vreau să mă păcălești și să mă trezești înainte. Trezește-mă când voi fi bine și odihnită!


E cam multă zarvă pe aici pe la mine. Să avem o noapte cu spor și liniște!

De ce ai să preferi o femeie simplă

Majoritatea bărbaților care au un contact verbal cu mine îmi spun că preferă femeia naturală. Fără ifose și fără prea mult machiaj.
Din această cauză, am concluzionat de ce tu, dragul meu domn, te vei îndrăgosti mai degrabă de o femeie simplă decât de o pițipoancă:
 - pentru că vei ști că nu are motiv să te mintă chipul ei;
 - pentru că știe să prețuiască mângâierea ta mereu;
 - pentru că nu o vei aștepta ore-n șir să iasă de la shopping/coafor/spa etc.
 - pentru că indiferent ce rochie poartă, zâmbetul ei va fi accesoriul perfect;
 - pentru că nu-și va ascunde imperfecțiunile sub diverse pretexte;
 - pentru că este vulnerabilă;
 - pentru că doar tu știi secretul zâmbetului ei când plânge;
 - pentru că te vei îndrăgosti oricând de ea.

Serios, n-am titlu

Îmi plac foarte mult oamenii din fotografii. Când îmi lipsește un chef și anume cheful de a face ceva, deschid folderul de poze și le iau la răsfoit. La răsfoit, de obicei în aceeași stare, iau și cutia cu mici chestiuțe păstrate de la oamenii care mi-au lăsat o amintire la vremea când i-am avut aproape. E o cutie în care păstrez vederi, scrisori, bilețele, jucării, brelocuri, poze, scoici, pietre, bilete, în principiu cam tot ce intră.

Cu fotografiile e altă poveste. Mai mereu, când privesc o poză cu doi oameni fericiți, mă gândesc că-s niște oameni tare faini și frumoși, deși poate unul dintre ei la caracter este un imposibil, nefiind pe gustul meu.
Și pentru o clipă răsfoind acele poze, mi-am dat seama că noi singuri ne facem viața imposibilă și greu de trăit, deoarece nu suntem atenți la micile plăceri din jurul nostru.
Cât de fain e să te bagi în plapumă cu o pungă uriașă de pufuleți și să ronțăi la ea împreună cu partenerul uitându-vă la un film?
Cât de fain e să iei o pizza cu tine și să te urci pe un deal destul de înalt ca să iei cina la apus de soare?

Unele lucruri contează mai puțin, altele contează mai mult. Fiecare în funcție de scopul pe care-l are în viață și de felul cum privește viața. Pentru mine viața-i scurtă. Dacă astăzi am chef să fac un lucru ieșit din comun, n-am să-mi spun că nu am o idee suficient de bună! Nu, orice idee e bună! Uite, am să cumpăr un pepene și am să ies la iarbă verde, cu aparatul în mână și cu iubitul, dacă-l am, deși afară-i toamnă!

Serios acum! Chiar trebuie luate lucrurile cele mai simple și lăsate așa simple cum au fost de la început. Parcă prea ne complicăm existența fără rost uitând că anii nu se întorc și că lucrurile palpabile nu sunt veșnice. Cu tine peste ani iei doar amintirile acelea păstrate într-o poză. Uneori e trist gândul, că ajungând bătrân începi să vezi tinerețea cu alți ochi și culmea am doar 25 nu-s chiar așa bătrână! E semn clar că trebuie să mă apuc de dansuri!Vă povestesc altă dată și despre asta!
Zic toate astea, pentru că am avut perioade foarte stresante și încărcate pe perioada facultății care m-au obosit și îmbătrânit înainte de vreme. Dacă întorc capul înapoi, nu am regrete, pentru că renunțând la visele ce le aveam am găsit vise noi care m-au făcut să fiu fericită de ceea ce sunt acum! Și e fain, acum de exemplu îmi lipsește creionul colorat ca să fac un apus frumos, dar nu-i bai, mai stau așa :)!


Haidem să fim oameni frumoși și să avem zile fericite!
P.s. Dacă vă vine o idee de titlu, v-aș fi recunoscătoare :d