Cu sufletul la gura

Cu sufletul la gura

Respiratie taiata ...
Cinste cui te-a descris.

Draga mea, ce vreau eu de la tine?
Probabil ai auzit barbatii intrebandu-te: “Ce vrei tu de la mine?” si drept urmare, la randul tau te-ai intrebat: “Ce vor astia de la mine?”

In afara de, hai sa-i spunem, satisfactie, placere imediata, implinire momentana, eu vreau de la tine sa ma lasi fara de respiratie si stii mai ce? Mai vreau sa faci si chestia asta si zilnic, in fiecare secunda, minut, ora, saptamana, an, zi a vietii noastre. Trebuie sa ma surprinzi, minunezi, sperii, incanti la nesfarsit. Vreau sa ma faci sa dansez, vreau sa ma faci sa zambesc, vreau sa ma faci sa rad, vreau sa-ti fiu erou unic, singur, nemaivazut, nemaiintalnit. Vreau ca mine sa nu mai fie, si ca tine, de asemenea. Vreau sa te vad si sa fac … ohhh, genul ala de respiratie scurta, uluita, cand trag aer brusc in piept si iti oxigenezi violent plamanii, dupa aia faci ochii mari si incepi sa te uiti ca prostul cumva pierdut. Ce frumoasa e expresia asta: “ca vitelul la poarta noua”. De fapt asta vreau, crede-ma, sa ma lasi sa ma uit la tine ca un vitel, sa te impung cu botu-n uger. Hai ca ma apuca rasul. Si sa te clefai in priviri pierdut. Sa mugesc cand te vad si sa devin taur, mielul se face berbec, purcelul un mistret, puţoiul barbat.

Atata vreau, adu-mi sufletul la gura.

Andrei Gheorghe " Banalitatea s-a nascut la oras"