9:30 p.m.
Mariana Ichim
"Stii? Esti poate cea mai ciudata femeie ce-am intalnit-o! Privesti afara de cand te-ai asezat?! Ce vezi dincolo? Ba chiar, uneori imi pari pierduta, privind in gol. Ti-am urmarit de atatea ori miscarea genelor, felul cum iti incruntai sprancenele de parca impartaseai suferinta celor de afara. Esti mereu trista, dar minunata. Te asezi mereu pe acelasi scaun si te uiti mereu pe acelasi geam. La mine nu te-ai uitat niciodata ...
Timid, dar si orgolios, marturisesc ca imi doresc sa iti fiu, macar acolo, sub genele tale. Conturul negru sau o lacrima, o asteptare, un ceva de pe undeva. E aproape un basm chemarea mea, cu timpuri si locuri care duc spre odata, spre niciodata si spre acum. Care, fara voia ta, deseneaza un unde sau chinuitul incotro. Ma simt al tau.
Ca o statuie, atata tot, nevinovata....
Nu stiu cum as putea sa-ti adresez un orisice cuvant, asa ca ma-nchipui vorbind fetei acesteia pierduta in fereastra, care zambeste nu stiu cui. Fetei care ascunde mistere in ochii ei mari, umezi si tristi. Fetei .. care-mi doresc sa o vad si maine pe acelasi scaun, in acelasi tramvai. "
Posted in: Proiect de fericire
1 au avut ceva de zis:
Hello from Nouméa, thanks for sharing
Trimiteți un comentariu