Povestea unei zile de luni

Azi am invatat cateva lucruri esentiale mie:

1. Niciodata, noi tinerii nu suntem multumiti cu ce avem, intotdeauna credem ca suntem privati de anumite drepturi doar pentru ca suntem tineri si neinitiati, dar nu realizam ca fiecare sansa, oricat de infima ni se pare ca e, de fapt este un punct de plecare spre ascensiunea noastra ... si tot ce facem e sa ne lamentam. Abia astazi, am realizat acest adevar si imi e necaz pe mine ca n-am deschis ochii mai devreme.

2. Am inteles ca oamenii nu apreciaza calmul, rabdarea si intelegerea mea pentru ei. Asta impune o schimbare fata de cei care merita asta. O sa pun punct pentru ei.

3. Sunt mult mai obosita decat credeam si recunosteam ca sunt. Trebuie sa ma regasesc pe mine insami, din nou. Nu-mi va fi usor ...

Mi-ar trebui mai des un astfel de exercitiu, in care realizezi ca nu esti nici cel mai corect, nici cel mai frumos, nici cel mai intelept, dar mai ales ca nu esti de neinlocuit. Ca poti sa nu mai fii, acolo unde credeai ca reprezinti ceva. De precizat ca "acolo", poate insemna un loc sau o persoana. Il pot numi un exercitiu de sinceritate pura.

Mitul mamei

De catva timp imi rasuna in urechi o .. concluzie a unei persoane, despre femeile insarcinate. Si ma nelinisteste tocmai din cauza ca am luat-o ca pe un complot strigator la cer venind din partea unei femei.

O tanara domnisoara a facut o afirmatie precum ca femeile insarcinate se ingrasa, se fac cat un balon, li se umfla mainile si picioarele, sufera modificari ale tenului. Intr-un cuvant nu mai sunt frumoase. M-a scandalizat foarte tare aceasta parere, cu toate ca e normal sa nu gandim la fel. Suntem fiinte umane cu personalitate si gandire diferita.

Femeia, trupul unei femei este un laborator de creatie ... care in fiecare luna se poate pregati pentru aducerea pe lume a unui unicat ... copilul tau! Momentul in care afli ca in tine mai este cineva, o mica seminta de om, care va creste incetul cu incetul, iti va dansa in burta, apoi va respira prin tine, va simti toate frustarile, lacrimile, zambetele tale, ii va bate inima in ritm cu a ta. Il vei sti acolo langa tine, tinandu-ti companie, apoi el va ciocani in peretele burtii tale si va zice: "helllo, eu sunt aici si astept sa va vad si sa va zambesc ... acus o sa ies, fac antrenamente si pregatiri" ... ce poate fi mai frumos de atat?!

Asa cum se spune despre barbat ca nu e barbat decat dupa ce a facut armata, tot asa se spune si despre femeie ca nu poate fi femeie decat daca a nascut. Ea sufera transformari fizice si emotionale. Ia in greutate, hormonii se schimba radical, corpul trece printr-o reala metamorfoza. Acest lucru, are un impact foarte puternic asupra femeilor obisnuite sa acorde foarte mult timp imaginii lor, unei imagini care sa o propulseze ca fiind foarte atragatoare pentru barbati. Probabil de aici mentalitatea acelei domnisoare, care m-a intrigat foarte puternic.

Am constientizat ca sunt multe femei care reactioneaza destul de negativ la aflarea unei posibile vesti legate de sarcina, strict legat de aspectul acesta ... al imaginii, deoarece se tem de pierderea irevocabila a frumusetii. Aici nu e vorba doar de pierderea frumusetii fizice, ci mai ales de anularea interesului barbatului fata de prezenta ei.

Nu ma tem de momentul in care voi fi mama, doar gandul ca vreau sa fiu mama la momentul oportun, ma face sa ma vad frumoasa, asa plinuta cum voi fi, ma face sa ma vad fericita, implinita, sa simt ca in mine am o lume intreaga si ca stapanesc lumea in care traiesc.

Dumnezeu I-a dat femeii acest dar, acest unic dar, de care ea poate nici nu e constienta ...de a da viata ... si ce poate fi mai frumos decat atat. Cum sa nu te simti speciala cand iti dai seama de posibilitatea ca poti da viata cuiva?

Celor care sunt mame, le-as spune sa-i dea voie copililor ei sa o faca femeie. Priviti lumea prin ochii lor si veti sti limpede ce aveti de facut. Puterea unui copil este mai mare decat puterea tuturor barbatilor din lume. As vrea sa cred ca atunci cand se intrec pentru a te avea, acesti barbati se intrec de fapt pentru a se pune la picioarele copilului tau.

Ferice de acele femei care pot da nastere unui unicat!

Sa avem o zi optimista!

Epilog la sfarsit de zi!

Visele mele
Se implinesc
Cat bat din palme sau cat clipesc!
Respir iubire,
Mananc iubire,
Va dau la toti si va molipsesc.
Nimic in lume
Nu ma opreste
Sa urlu tare
SUNT FERICITA!!!
Nu-mi strigati ce sa fac,
Fiindca timpu-i un ac
Iara noi suntem ata din el!

Viata este o epigrama al carui ac intepator este moartea. Asadar, nu trebuie pierduta nicio secunda a vietii, nu trebuie sa renuntam la lucrurile pe care le avem, nu trebuie sa lasam nicio vorba nezisa si mai ales sa nu dam drumul la ceea ce avem deja in mana, crezand ca meritam altceva mai bun. Trebuie sa avem puterea sa vedem dincolo de fereastra camerei noastre, sa privim adevaratele lucruri si sa renuntam sa mai gandim. Don't think, just do it! Caci suntem prea muritori pentru a irosi timpul ce-l avem si sansele ce le-am primit!

Bucura-te ca esti femeie !

Spre surprinderea mea, am cunoscut astazi un barbat care nu a fost afectat de misoginism, din contra are un respect deosebit pentru femei. Si e o surpriza socanta.

De aceea, la recomandarea lui am rasfoit o carte. Subtire. Continutul ... e altfel. Si e asa, deopotriva pentru femei si pentru barbati. Eu, ca si femeie, nu mi-am pus niciodata intrebarea "Cine m-a facut femeie?" Ce reprezint, sunt ori nu constienta de magnetismul ce se afla in mine? Atatea intrebari si atatea raspunsuri.

Iata ce zice autorul cartii: "Tu, femeie, esti o bijuterie, o cetate si un mister. Esti o bijuterie pentru ca ai o sensibilitate aparte si o alcatuire deosebit de complexa. Cu toate ca este atat de sensibil, corpul tau este rezistent ca o cetate. De ce esti un mister? Pentru ca nimeni nu stie cum de ghicesti atatea lucruri si unde gasesti atata putere sa lupti cand esti disperata...

Pentru ca forma ta de femeie poate fi desenata cu mainile in aer de catre acela care te-a mangaiat macar o data. Te multumeste faptul ca esti femeie? Simti feminitatea ta? Unde simti asta si cand? Cele mai multe femei isi percep feminitatea cand sunt privite intr-un fel anume: cu admiratie, cu dorinta, cu invidie chiar. Eu iti pot spune ce anume ma face sa cred ca esti femeie: liniile si miscarile tale sunt fine si line, pielea e fragila si miroase intotdeauna a flori, genele clipesc in ritmul emotiilor, genunchii se strang in fata unui strain, copiii mici te fac sa zambesti... Traind intr-o lume a barbatilor, spui uneori ca acestea sunt mai degraba slabiciuni, dar, nu uita, tocmai ele au putere asupra celor ce conduc lumea!"

La intrebarea mea, vor raspunde, cu siguranta, doua tipuri de femei . Asadar ...

Oare cine m-a facut femeie? Si la ce imi trebuie sa stiu, se vor intreba cele pentru care astfel de lucruri inseamna pierdere de timp … renuntand, din start la gasirea unui posibil raspuns. Altele vor spune, cu certitudine, fara o analiza launtrica si cu o gandire simplista: intaiul barbat, prima atingere.

Oare sa fie asa? Oare nu atingerea ultimului barbat conteaza cel mai mult, nu e el cel mai important? Acel barbat pe care il vei gasi atat de curajos, incat sa-l lasi sa-ti miroase pielea parfumata de anii trecuti, cel pe care il vei lasa sa te vada asa cum poate tie ti-e greu sa te vezi si sa te accepti, cel pe care privirea ta il poate ridica din cel mai greu de urnit loc…?

Vor fi altii care vor gasi intrebarea extrem de profunda si plina de intelesuri.

Eu ti-as raspunde in felul urmator: pentru ca sa stii cui datorezi astazi suspinele si plansetul de femeie. Cui trebuie sa-i multumesti pentru ridurile de expresie, cui ar trebui sa-i zambesti pentru ca ti-a aratat ca esti frumoasa, cui sa-i spui ca adori florile, parfumurile si magazinele, pe cine sa te supari ca te-a invatat sa mergi pe tocuri si sa simti atingerea tivului care iti mangaie piciorul, pe cine sa iubesti pentru ca ti-a fost batista in care ti-ai plans slabiciunile si cu care ti-ai fluturat reusitele. Pentru toate astea si pentru multe altele trebuie sa gasesti raspunsul singura!

Cartea asta m-a facut sa ma simt mandra ca sunt femeie. Sau ca voi deveni. Pentru ca mai mult decat “cine m-a facut femeie”, m-am intrebat: “sunt femeie?”. Sunt mandra ca am cromozomii XX, ca am coapse rotunde, sani rotunzi, umeri rotunzi, buze rotunde, ca nu imi creste barba si par pe piept, ca am nasul micut, ca port cercei eleganti, tocuri, materiale fine, esarfe si haine colorate, de eleganta ce mi-o confera statutul de femeie. Ma bucur ca trebuie sa fac lucruri ciudate poate si cateodata dureroase ca sa fiu frumoasa, ca nu mi se permite sa ma scarpin prin locuri delicate sau sa fiu leoarca de transpiratie. Intr-un cuvant, sunt o femeie in sensul asta! Dar sunt o femeie puternica?

Zambesc. :)

Nu mi-ar fi suficient sa fiu femeie si atat! Trebuie sa fiu si puternica, sigura, luptatoare. Tind sa cred ca am cate putin din toate aceste atribute. Si cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mai sigura sunt pe mine.

Cati barbati nu v-au zis :"Am crezut ca esti altfel!"? Au fost cativa probabil. Ei au atat de putin timp sa te observe in esenta si atat de mult timp sa te vad pe exterior, incat te incadreaza intr-un tipic. Si e trist. Dar barbatii sunt si vor ramane niste insensibili. Nu ne ramane decat sa-i educam.

Barbatii au miscari ofensive, femeile fac mai mult gesturi evazive. Asta inseamna ca femeia este dispusa catre compromisuri mai mult decat barbatul. El va avea pozitia coatelor departate de corp in semn ca vrea sa ocupe cat mai mult loc, va arata mai des cu aratatorul catre interlocutor si va pune un picior in fata, ca si cum ar fi la start. Tu, iti legeni bazinul in lateral cand mergi si iti apleci capul intr-o parte pentru a comunica o invitatie catre tine.

Cel mai mare regret al meu e constatarea ca exista tot mai multe femei care se poarta in mare parte ca un barbat. Parul mai scurt, hainele mai sport, gesturile mai hotarate. Scuza lor e ca se simt mai bine in compania barbatilor si dispretuiesc femeile, considerandu-le mai putin inteligente si fitoase. Ele au fost candva acele fete care au observat ca este mai eficient sa foloseasca atributele masculinitatii, ale unui barbat pe care l-au admirat si nu au reusit sa deprinda cu placere feminitatea de la o femeie-model.

Tocmai ma gandeam, cat de numultumite putem fi de trupul nostru. Nu te ocupa de defectele trupului tau, nu-l dusmani. Cunoaste-ti-l, mai degraba. Ati fost vreodata uimite cand ati stat goale in apa, simtindu-va sanii liberi, usori? Sunt atat de multe lucruri subtile de aflat despre noi, despre anatomia noastra, cat si despre diversele noastre manifestari ...

Inteligenta emotionala face parte din capacitatea de a comunica emotiile pe care le traim prin plans, ras, mimica, gesturi, maniere, privire. Faptul ca noi, femeile, plangem mai usor este un dar la care n-ar trebui sa renuntam, pentru ca plansul transmite oriunde si oricand acelasi mesaj concludent. Nu e cazul sa ne stapanim emotiile precum barbatii pentru a fi puternice ori pentru a stapani lumea. Cred, ca mama ce voi fi va trebui sa-mi invat fiul sa zica ce-l doare, ce-l supara, ce-l intristeaza, ce-l bucura, ce-l sperie, pentru a face lumea barbatilor mai inteligenta emotional.

De obicei nu sunt contra barbatilor. Azi le-am adus injurii, stimulata fiind de acest amic. Iar ca si epilog catre mine ... nu sunt femeie, sunt o fata ce-si propune sa devina femeie. Deoarece a fi femeie inseamna sa treci prin diverse pierderi si dureri (si nu ma refer la deceptii din dragoste, sunt altele mai grave decat asta) si sa le infrunti zambitoare, fara a sti lumea ca tu suferi.

Din lipsa de cuvinte, va propun sa ne bucuram ca suntem femei si sa apreciem barbatul in prezenta caruia putem fi femei.

De vorba cu o cafea rece

Ma gasesc din nou singura band o cafea usor amara si rece. Ce inseamna usor? Usor e o combinatie destul de periculoasa spre a fi nedulce … gustul amar ar trebui sa ma faca sa ma stramb si sa ignor acest drog, dar din contra e in concordanta cu mine, il accept asa cum e. Ma opresc aici, deoarece nu stiu daca am inceput cum trebuie si mai ales daca stiu ce anume sa scriu.

Sunt momente in viata cand am ceva de spus, cand simt ca sufletul meu vrea sa zica ceva … si parca urla, parca geme, ori poate plange de dorinta de a-mi spune iar eu, afona, nu-l aud, doar il simt pulsand in piept si-n gat a neputinta.

Asta e problema oamenilor. Sunt atat de multi oameni care fac sens doar la ceea ce aud si trist, nici atunci macar. Si punct. Iar cand m-am referit la aceasta caracteristica, ma refeream strict la sensul denotativ al cuvantului.

Ma surprinde de cate ori m-am gasit surda la cuvintele unuia sau altuia, de cate ori ma stradui sa-l aud pe cel de langa mine, dar in sinea mea sa nu-mi pese ce spune. Ce sa insemne asta din partea mea ? Indiferenta ? Egoism ? Dar nu vreau sa vorbesc despre auz, vreau sa-ti vorbesc strict de sentiment, de simt, de suflet.

In momentul de fata ma simt la jumatatea celor 20000 de leghe ale lui Verne, in adancurile reci ale unui ocean. Am obosit atat de tare incat nu-mi mai pasa de nimic, mi-a mai ramas un singur scop : sa ajung la cele 20000 de leghe. Si pentru ambitia asta fac atat de multe compromisuri si imi ignor nevoile, imi ignor simturile care icnesc in mine a neputinta gata sa renunte la orice lupta. Ajung sa ma ignor pe mine. Nu stiu ce ma asteapta acolo, dar eu vreau sa ajung. Nu stiu daca acolo ma asteapta linistea dupa care alerg atat de mult, nu sunt sigura nici daca voi avea ocazia sa ma odihnesc si mai ales nu stiu daca voi fi fericita ca voi fi reusit sa ajung. E trist, lupt pentru ceva dar nu stiu pentru ce. Nu stiu sa ma bucur de lupta. Ai auzit ?!!!! Nu stii sa te bucuri !!!

Privesc oamenii pe strada si am sentimentul ca nu sunt singura ... care imbatraneste, care e pe calea pierzarii. Si trebuie sa subliniez ca nu ma refer la ani cand zic despre batranete. E cu mult mai greu si mai trist daca ai ajuns sa te intrebi la 22 de ani daca nu cumva esti prea batrana pentru varsta ta. Ar fi firesc sa pot zambi fara motiv, sa pot plange doar din bucurie, ar fi normal sa pot dansa in mijlocul strazii pentru a-mi manifesta trairile, e adorabil sa alerg pana in bratele cuiva si sa-i sar in gat. Imi doresc sa ma eliberez de griji si sa fiu eu. M-am saturat de masti, m-am saturat de barfe, de rautate, de ipocrizie, poate si de mine, m-am saturat sa fiu buna cand nu se merita, am obosit sa iert in zadar fara a gasi semne de imbunatatire, m-am plictisit sa muncesc fara a fi luata in seama. Imi doresc sa fiu singura sa ma aud si sa ma inteleg. Dar nu vreau sa fiu singura. Nu-mi place sa fiu singura. Par a fi solitara, dar de fapt nu sunt. Tanjesc dupa compania oamenilor. Atunci ce vreau ?

Am momente cand copii starea celuilalt si o falsific. Dar atat de nepriceputa sunt ca nici nu stiu sa-mi atribui o stare de spirit care mi-ar face bine. Mi s-a zis de multe ori ca am un suflet curat. Sa fie asta un avantaj pentru a-l simti pe cel de langa mine ingandurat si trist, cand el de fapt se arata vesel si lipsit de griji ? Ar fi in regula daca acea persoana mi-ar fi un strain, dar ce se intampla daca el imi e apropiat ? Ei bine, in sfarsit aici am un raspuns. Nu e in regula deloc.

Nu sunt omul care insista, cand e vorba despre sentimente. Pentru mine inseamna foarte mult vorba “dragoste cu sila nu se poate”. Va rog, nu luati ca atare aceasta vorba. Nimic nu se poate face bine cu forta. Daca are ceva pe suflet nu-l pot obliga sa-mi zica, o va face cand isi va gasi cuvintele, cand va simti nevoia sa vorbeasca. Tot ce pot face e sa-i fiu alaturi, sa-l mangai si sa-i distrag atentia. Nu o voi face bine, pentru ca nu se implica cu totul iar eu voi simti asta si ma va intriga. Ramane un 10% rebel care nu vrea sa se alature. Si ar trebui sa fie in regula, deoarece asa fac si eu.

Dar cum starea lor trece de la ei la mine, creste ceva care ma determina sa domin, imi vine sa-i iau si sa-i scutur bine, poate sa le dau si o palma si sa tip zicandu-le : wake up !!!! E normal ? La o analiza as zice, de ce sa ma complic, treaba lor, n-au decat sa nu-mi vorbeasca, pot trai si fara discutia lor. Si incep sa rad. Nu pot fi indiferenta. E placut de ciudat sa vrei sa fii indiferenta si sa nu poti, sa stii ca poti fi rea dar sa nu ai chef sa fii asa. Dar si aici e o limita, iar delimitarea e atat de subtire incat trec foarte usor in frustrare.

E placut sufletul omului. Sunt multi care l-au asemanat cu un cameleon ... eu l-as asemana cu o linie de inalta tensiune in curent alternativ. De ce ? Acum zambesc. Am facut o comparatie cel putin ciudata pentru un economist unde singurul contact cu energia electrica e cel cand primeste si plateste factura la E.ON si cand apasa comutatorul. Poate ar fi interesant sa descriu afirmatia mea.

Hai sa ne referim la sentimentele ce pulseaza in noi ca la fluxul de curent alternativ prin liniile de inalta tensiune. Curentul electric genereaza caldura, forte, sentimentele genereaza stari. Fluctuatiile sunt de cele mai multe ori sinusoidale, in ambele cazuri. Sunt inselatoare, iti fac bine dar iti pot pune si viata in pericol daca nu esti atent la ele. Dar vezi tu, aceste sentimente nu ar lua nastere daca nu ar fi un corp, cum nici curentul electric nu ar putea genera efecte daca nu ar fi linii de legatura, generatoare ori alte natii de bobine care l-ar pune la treaba. Pentru asta sunt liniile de tensiune. Pentru asta avem un suflet.

A fi multumit cu tine insuti e ca atunci cand plictisit de intuneric te repezi si aprinzi lumina. Si fulgerul e o forma de electricitate, ma regasesc de multe ori in el ... ma inspaimanta, dar asa suntem si noi inspaimantatori, aprigi ...

Cred ca am fost tulburata in gandurile mele de nu stiu ce factor perturbator deoarece nu-mi mai gasesc cuvintele necesare pentru a explica precis comparatia facuta. Consider ca cel mai important e ca pentru mine are sens ce am vrut sa zic. Si e suficient. Zambesc din nou. Dar nu va zic de ce.

Privesc din nou aceasta cana galbena, pe jumate plina cu cafea ... o cafea rece, tentanta, dar de prisos in a ma ajuta cumva. O voi bea pana la capat. Nu stiu ce voi gasi la fundul canii, probabil nimic, ori poate totul ... la urma urmelor e doar o cafea, nu poate face minuni.

Sa am o zi tupeista! Si voi la fel!

Picatura de pe marginea unui pahar plin

Iată-mă în fața unei foi albe de internet, mă surprind ascultand aceasta melodie iar cuvintele ei, imi rasuna prin fiecare celula nervoasa a mintii mele ..."I 'm all out of love, I'm so lost without you I know you were right believing for so long I 'm all out of love, what am I without you" ...

Iata-te pierduta printre gandurile a 3 oameni, a 3 suflete ... a mai multor suflete. Si te simti incatusata, fara a putea face ceva, te simti inutila si totusi importanta. Mii de stari urca, se opresc in piept si apoi se inghesuie in gat gata, gata sa iasa in orice clipa. Mii de lacrimi incerc sa-si gaseasca scapare prin colturile inguste ale ochilor tai calzi. Iar tu, tu te simti din ce in ce mai mica. Simti cum vantul iti joaca o aurie suvita de par si ... il lasi, nu te gandesti ca ti-o muta de pe nas, pe gura, apoi pe obraz si iar pe nas. Dar lui ii pasa, ii place acest joc si iata ca vrea mai mult ... acum iti ravaseste tot parul, fiind nevoita sa ti-l tii cu mana. Vazandu-se incoltit, iti patrunde in trup, lasand o urma rece pe sira spinarii ... te ia un fior si te trezesti din visare. Iata-te in fata acestei intinderi de apa. O privesti indelung, ca si cum nu ai mai privit-o niciodata pana acum, ca si cum e prima oara cand observi cat de intinsa e , cat e de amenintatoare, cat rau ti-a putut face de-a lungul anilor.

Apoi realizezi ca ea iti e dusman, ca ti-a luat ce iti era mai drag pe lumea asta, ca te-a lasat singura, ca o urasti si totusi o iubesti. Realizezi ca dansa si ghearele reci ale mortii, ti-au adus nefericirea in viata ta, neputinta de a pastra si de a creste pe chipu-ti un zambet de-a lungul anilor. Iti dai seama, ca ti-a macinat sufletul si a supt ce aveai mai frumos in el, frumusetea de a vedea cu proprii tai ochi viata, de a o trai ... aceasta intindere de apa, pe de o parte maiestuoasa prin ondularea valurilor sale, puternica rupand malurile an de an, libera si nestatornica.

Te gasesti, tu o fiinta efemera in fata unei forte uriase, care ar putea sa te zadarniceasca in secunda imediat urmatoare, fara ca tu nici macar sa protestezi. Si totusi, cunosti toate amenintarile dar nu-ti mai pasa. Ai cazut in acea veche stare, binecunoscuta tie.

Iti refuzi orice gand, iti refuzi orice amintire, ii ordoni sa nu incerce sa-si gaseasca croi prin mintea ta. Dar, din nou, nu te asculta. E acolo, a ajuns si te sileste sa-ti amintesti tot ce va leaga. Rece cum iti e pielea, simti instantaneu caldura mainii lui, care te ajuta si iti arata inceputurile voastre. Prima lui privire pe tine cand i-ai fost total indiferenta, erai ... o alta fata, una din sutele pe care le stie. Incerci sa faci un efort sa-ti amintesti daca i-ai strans mana ferm, dar zadarnic, incercand, renunti. Apoi iti amintesti grija lui, prieteneasca credeai ca e, si poate asa era. Dar il aveai cucerit, ii dadusei zambetul tau, lumina din ochi. Si el iti daduse din toate, dar incapabila de a iubi si de a vedea iubirea altuia, nu ai primit, nu ai vazut, nu ai simtit. Fiinta efemera ce esti, de ce ai sufletul inghetat?

Apoi, dintr-o data mintea face un salt. O nu, acum descoperi ca el a fost, chiar el? El te-a ajutat sa te ridici cu grija, cu cat mai putin efort, cazuta fiind la pamant, el incerca sa-ti zica cuvinte calde si incurajatoare. Pe jumatate fiind ametita de durerea ce iti sageta corpul, nu ai simtit decat acea voce calda, care parca iti alina din durere si te imbarbata punandu-te pe picioare. Apoi ai simtit mana, atingerea lui pe pielea ta a fost placuta, nu stiai cine e si nu conta, ai fi vrut sa te poata lua in brate si sa nu-ti mai dea drumul. Stiai ca acea atingere e sincera, e plina de dragoste, tanjeai dupa o astfel de atingere, asta cautai, asta iti lipsea. Si pentru cateva secunde erai euforica, cu o durere in trup, dar fericita, implinita. Nu conta cine e, stiai ca viata ti-l va arata din nou, asa fericita ai mers mai departe, ai gasit suficienta forta in tine pentru a continua. Esti o femeie puternica. Cine, vreodata, ar fi fost in stare sa renunte la ceea ce gasise fara a cauta cu privirea, fara a nu gasi raspunsuri la intrebari. Tu i-ai dat drumul, cu riscul ca inca o data ii vei intalni atingerea, dar de data asta mai ferma. Ai renuntat si pentru asta te cert! De ce sa renunti? Nu ai cumva si tu dreptul la fericire? Nu ai cumva nevoie de o imbratisare care sa te ascunda de toate loviturile care se indreapta spre tine la fiecare pas? M-ai dezamagit foarte tare, nu ai vrut sa cauti, nu ai vrut sa lupti!

Dar priveste, priveste cum el lupta, cum incearca tot mai mult sa fie in preajma ta. Ca si cum, i-ai face un bine, ca si cum i-ai umple un gol. Te cauta neincetat, chiar si atunci cand tu iti pui intrebarea trebuie sa ma caute? Timida, mintea iti pune o alta intrebare: as vrea sa nu mai caute?
Iar inima, nucleul ratiunii din sufletul tau, se cutremura la o posibila afirmatie. Realizezi ca iti e bine cu el, ca incepi sa vezi culorile vietii cu el, incepi sa furi din bucuria de a fi fericita, de a putea rade cu ochii. Da, draga mea, realizezi aici in fata acestei intinderi de ape ca ... te indragostesti de omul din el. De tandretea pe care ti-o ofera, de caldura privirii lui atunci cand te cauta si te intalneste. De puterea lui, de masculinitatea lui. Draga mea, incet, incet iti vei pierde capul ... dar nu te voi lasa, caci ca orice alt personaj creat, tu trebuie sa joci cum iti cant eu, nu vreau proteste, nu vreau rascoala. Esti creatia mea, ca si dansul ... va dau suficiente probleme pentru a sti sa le rezolvati impreuna si pentru a va castiga increderea unul in celalalt. Va dau suficiente clipe fericite pentru a va arata iubirea unul altuia. Vreau sa va daruiti clipe minunate, vreau sa vi le faceti singuri minunate, dar mai ales vreau sa fiti sinceri unul cu altul.

Vreau sa stau relaxata, cu mainile impreunate, rezemata cu capul linistit pe canapea si sa fiu mandra de voi, mandra de tine ca iata te-ai descatusat si inveti sa darui iubire. Vreau sa fiu mandra de tine si sa gasesc in tine maturitatea unei femei, unei femei puternice care stie sa-si sustina partenerul. Totodata, vreau ca el sa te asemene cu toate femeile din viata lui si sa nu-ti gaseasca pereche, sa fie atat de uluit de gasirea ta incat sa se ridice pana la luna si la stele si sa-ti aduca un colt din cer pentru ati arata dragostea lui. Vreau ca el sa fie mandru de tine, nu vreau sa-l dezamagesti cu gelozia ta exagerata, nici cu ifosele unei femei absurde.

V-am creat si iata-va pandind aceasta picatura de pe marginea paharului cu picior. Sunteti curiosi amandoi daca va curge, ori daca va putea sa-si gaseasca loc langa celelalte picaturi pe care le-ati adus impreuna si le-ati asezat plini de speranta unui inceput frumos.

Pe de alta parte sunt invidioasa, nu v-am creat de multa vreme, dar ati reusit sa depasiti barierele timpului si sa va simtiti impliniti si fericiti indiferent de problemele pe care stiti ca le aveati nerezolvate, ati reusit sa vedeti unul in celalalt o persoana pe care ati asteptat-o intr-atat incat vi se pare ca va cunoasteti de tare mult timp, daca nu dintr-o alta viata.

Dar intre voi mai e un pas, atata doar a mai ramas ...