MIRCEA RUSU BAND - Lacrima De Dor
Mai ieri mergeam pe strada si era, asa, oarecum innourat. Soarele intra in nori si ma uitam tanjind dupa el, iar astazi cand ma gandesc cum pandeam caldura, am avut o revelatie. Ii ziceam Cristinei sa nu-si faca probleme daca sunt nori ca, soarele e tot acolo doar ca nu se vede. Si asa ma uitam dupa soare, il vedeam tocmai cum intra in nori si asteptam sa ma zgribulesc de frig, ca doar eram in slapi. Dar nu s-a intamplat asta, m-a fentat norul, a luat-o pe alta parte, dar nici nu ma puteam bucura de soare ca tot asteptam sa vina frigul. Si tot stateam asa concentrata asupra frigului, si parca pielea mi se face preventiv de gaina si aproape ca nici nu mai simteam caldura inca existenta. Si tot cu ochii pe sus dupa nori. Acuma, acuma intra. Brrrrr. Ba nu, inca nu. Of.
Nu tot asa facem si noi cand vrem sa stim ce o sa se intample, sau cand ne temem prea tare de viitor? Te concentrezi asa de tare si-ti faci atatea griji ca nici nu te poti bucura de prezent, de ceea ce e real si palpabil in viata, de fluturele ce ti-a taiat calea sau de floarea de langa bordura. Esti tot cu ochii dupa nori si incerci sa le ghicesti cursul si cat de frig iti va fi ... ce mai, deja ti-e frig de-a dreptul. Dumnezeu a ales sa nu stim viitorul si daca noi ne incapatanam sa-l vedem sau sa-l prevedem nu vom mai simti caldura prezentului si nici nu ne vom putea bucura de ea. Trebuie doar sa stii si sa crezi ca soarele e acolo chiar si atunci cand sunt nori si te ia frigul, sa stii si sa crezi ca norii trec in cele din urma si sa stii si sa crezi (cum altfel) ca intr-o zi, intr-o zi ... fara nori ...
marți, septembrie 8
Priveste dincolo de nori
9:39 p.m.
Mariana Ichim
No comments
0 au avut ceva de zis:
Trimiteți un comentariu