Strig a neputinta

N-AI VRUT SA FII MAMA

Ce-am gresit eu, mama, VIATA sa mi-o iei?
Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
N-am cum sa ma apar, sa strig ... n-am putere.
Te iubesc, mamico, cat nu poti tu cere.

Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
N-ai vrut sa gust, mama, al VIETII SFANT POTIR
Iti voi zice "mama" chiar de nu esti mama.
Striga-ma pe nume ... nu stiu cum ma cheama!

Mi-ai pus capat, mama, zilelor de vis,
Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
Desi mi-ai luat VIATA tot mi-esti draga mama.

Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
Tocmai tu, IUBIRE, ma trimiti la moarte?!
Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

Iar la Judecata cum sa te prezinti?
Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti.
Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
Cin' sa planga, Doamne, noaptea-atator drame,
Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

... o poezie unica si deosebita, cuvinte dureroase, sfasietoare si de o incarcatura sentimentala inimaginabila ... trebuie sa incepem sa privim dincolo de dorintele noastre, sa traim si pentru cei din jurul nostru. O urma de egoism mai putin, un strop de iubire mai mult ... stim cu totii ca putem face asta.