10:03 a.m.
Mariana Ichim
Si totusi lucrurile nu sunt chiar cum ne forteaza altii sa le vedem. In spatele unor opinii ale prietenilor, ale imaginilor de la televizor, ale documentarelor, ale cartilor de istorie si de specialitate, realitatea este alta. Realitatea e cea pe care cei despre care se vorbeste ... au trait-o.
Am urmarit un film al lui Florin Iepan, Nascuti la comanda. Decretei. E un film spectaculos, filmat intr-o alta lumina, ce incearca sa ilustreze o realitate despre care nu multi incearca astazi sa mai vorbeasca. Tinerii anului 2009, nu cunosc amanunte despre decretul 770, tocmai din cauza ca parintii nostri nu vor sa-si aminteasca acele episoade.
Si privind acele imagini, este ca si cum eu as trai acum intr-o alta viata. Ca si cum, mi-ar fi aproape imposibil sa cred ca a fost o asemenea viata. Crima, durere, nedreptate, indiferenta, uitare, batjocura ... toate acestea fata de femei. Femeia a fost marginalizata pe toata perioada comunismului. Iar rodul pantecelui ei, era un rebut. Perioada comunista, nu a facut decat sa subjugheze si mai mult valoarea unei femei.
Pentru o partida de sex, au fost, sunt si vor fi nevoie de doi parteneri. Ei bine, in cazul unei sarcini, doar femeia era cea vinovata. Ea trebuia mutilata, ea trebuia sa se descurce cu sarcina. Barbatul privea, sau si mai rau, nu-l interesa soarta femeii, nici chiar daca aceasta era sotia lui. Proba, stau marturiile unor medici care au realizat sute si mii de chiuretaje la care nu au asistat niciunul din sotii acestor femei, nu au fost alaturi de ele pentru a depasi momentul. Si acum, ma intreb de unde toata indiferenta asta a barbatului asupra femeii?
Nu e oare dureros sa fii folosit precum o laveta de sters praful? Nu e oare dureros sa fii aruncat dupa ce ai fost util? De ce o atat de mare suprematie a barbatului in fata femeii?
Din fericire, decretul a cazut odata cu caderea comunismului, dar prejudecata barbatilor fata de femei, nu.
Spuneam mai sus, ca rodul femeii putea fi uneori un rebut. Aceeasi soarta, o avusesem si eu. Mama, a fost descoperita cu o boala grava ce nu permitea nasterea de copii. Daca ramaneai insarcinata, trebuia sa faci avort. Din fericire, pentru mine, mama nu a mers pentru a fi luata in evidenta cand a aflat ca este insarcinata, tocmai din cauza acestui decret. Asa ca, inainte de a ma naste a mers la doctorita Stefanescu:
„- Esti nebuna, iti dai seama ce ai facut?”
„- Da!”
„-Zi-mi, acum ce ai de gand sa faci?”
„-Voi face o fata frumoasa!” ... astea au fost cuvintele mamei.
Diagnosticul, in cazul mamei, era pus gresit, nu suferea de acea boala. Asa ca, la nastere, mama a nascut o fata de 3,6kg si 55cm, perfect sanatoasa.
Eu am avut o soarta norocoasa, tocmai pentru ca mama a avut credinta. M-a dorit, a luptat pentru a ma naste, s-a luptat cu sistemul ce ma vroia moarta si mai presus de asta mi-a anticipat sexul.Copii, nascuti cu malformatii, refuzati de sistem ... erau aruncati si exterminati asemenea puilor de gaina crescuti necorespunzator. Asadar, altii nu au fost atat de norocosi ca mine, deoarece copiii nedoriti de stat erau trimisi in centre precum cel de la Cighid, devenind astfel ... nenascuti.
Am urmarit un film al lui Florin Iepan, Nascuti la comanda. Decretei. E un film spectaculos, filmat intr-o alta lumina, ce incearca sa ilustreze o realitate despre care nu multi incearca astazi sa mai vorbeasca. Tinerii anului 2009, nu cunosc amanunte despre decretul 770, tocmai din cauza ca parintii nostri nu vor sa-si aminteasca acele episoade.
Si privind acele imagini, este ca si cum eu as trai acum intr-o alta viata. Ca si cum, mi-ar fi aproape imposibil sa cred ca a fost o asemenea viata. Crima, durere, nedreptate, indiferenta, uitare, batjocura ... toate acestea fata de femei. Femeia a fost marginalizata pe toata perioada comunismului. Iar rodul pantecelui ei, era un rebut. Perioada comunista, nu a facut decat sa subjugheze si mai mult valoarea unei femei.
Pentru o partida de sex, au fost, sunt si vor fi nevoie de doi parteneri. Ei bine, in cazul unei sarcini, doar femeia era cea vinovata. Ea trebuia mutilata, ea trebuia sa se descurce cu sarcina. Barbatul privea, sau si mai rau, nu-l interesa soarta femeii, nici chiar daca aceasta era sotia lui. Proba, stau marturiile unor medici care au realizat sute si mii de chiuretaje la care nu au asistat niciunul din sotii acestor femei, nu au fost alaturi de ele pentru a depasi momentul. Si acum, ma intreb de unde toata indiferenta asta a barbatului asupra femeii?
Nu e oare dureros sa fii folosit precum o laveta de sters praful? Nu e oare dureros sa fii aruncat dupa ce ai fost util? De ce o atat de mare suprematie a barbatului in fata femeii?
Din fericire, decretul a cazut odata cu caderea comunismului, dar prejudecata barbatilor fata de femei, nu.
Spuneam mai sus, ca rodul femeii putea fi uneori un rebut. Aceeasi soarta, o avusesem si eu. Mama, a fost descoperita cu o boala grava ce nu permitea nasterea de copii. Daca ramaneai insarcinata, trebuia sa faci avort. Din fericire, pentru mine, mama nu a mers pentru a fi luata in evidenta cand a aflat ca este insarcinata, tocmai din cauza acestui decret. Asa ca, inainte de a ma naste a mers la doctorita Stefanescu:
„- Esti nebuna, iti dai seama ce ai facut?”
„- Da!”
„-Zi-mi, acum ce ai de gand sa faci?”
„-Voi face o fata frumoasa!” ... astea au fost cuvintele mamei.
Diagnosticul, in cazul mamei, era pus gresit, nu suferea de acea boala. Asa ca, la nastere, mama a nascut o fata de 3,6kg si 55cm, perfect sanatoasa.
Eu am avut o soarta norocoasa, tocmai pentru ca mama a avut credinta. M-a dorit, a luptat pentru a ma naste, s-a luptat cu sistemul ce ma vroia moarta si mai presus de asta mi-a anticipat sexul.Copii, nascuti cu malformatii, refuzati de sistem ... erau aruncati si exterminati asemenea puilor de gaina crescuti necorespunzator. Asadar, altii nu au fost atat de norocosi ca mine, deoarece copiii nedoriti de stat erau trimisi in centre precum cel de la Cighid, devenind astfel ... nenascuti.
0 au avut ceva de zis:
Trimiteți un comentariu