Fără cedează trecerea

În viața asta, cel mai greu e să-ți oprești gândurile. Într-un moment de neliniște, un gând îți poate produce panică, atac de cord sau un cucui ca urmare a unui stâlp luat între ochi. Dintotdeauna, am vorbit fatidic, plat, uneori fix și aproape întotdeauna derivat. 
Nu contează ce eveniment e în seara asta, nici ce oră este. Contează că e atâta gălăgie printre gândurile mele, încât îmi e greu să le ascult și să le prioritizez. Mi-ar plăcea să fac o intersecție semaforizată în neurocortexul meu. Doar că-mi lipsesc creioanele pentru a face schițe, hârtia o am. Deși, mă gândeam, într-o zi, că nu e chiar plăcut să te afli la semafor.

De exemplu, m-am surprins de multe ori, spionând șoferi care se scobeau în nas, șoferițe care-și retușau luciul de buze sau care-ți trăgeau fusta mai jos (ăsta era un moment plăcut :d ).

Și mă mai gândeam la ceva. Dacă cei de la Taxi, cântau despre dragostea lor abandonată într-o sală de cinema … eu aș vrea să-mi abandonez gândurile la semafor, pe culoarea roșu, măcar vreo 4 luni. E asemănător cu un alt vis de-al meu, de a adormi astăzi și de a mă trezi la început de toamnă. Nu, nu vreau să mă trezești când se termină septembrie. Începutul de octombrie nu-mi place. Trezește-mă când zâmbesc !

Despre ce treabă au gândurile mele, nu-mi pot da seama, dar, pot să știu că-mi e dor! Îmi e dor de mine, de alte vremuri, de soare, de ploi, de o noapte pe marginea lacului, de cer, de unii și de alții. Nu-mi este dor, în schimb, de ceartă, de ură, de ipocrizie, de teatru, de egoism, de despărțire …

Și vreau să dorm … până la toamnă.

Pupa-mi-aș creierașul no.13!!!

1.     Ce este o dată într-un minut, de două ori într-un moment, dar niciodată într-o sută de ani?

2.     La problema doi, trebuie doar să completați spațiul liber. P.s. este un banc.

Ce spune spermatozoidul care fuge după un ovul? R: Dacă te prind, ** te fac!

3.     5 pisici manâncă 5 șoricei în 5 minute. În câte minute mănâncă 100 pisici 100 de șoricei?

4.     La problema 4, se dau şiruri de combinaţii între litere mari şi cuvinte ajutătoare scrise cu litere mici. Literele mari reprezintă primele litere ale unor cuvinte pe care tu trebuie să le descoperi.

Exemplu: 1000 K într-o T = 1000 kilograme intr-o tona

 a)     10 A într-un D

b)    3 L într-un T

c)     C 7 M ale L

d)    100 de B într-un L

e)     31 de Z în L D

f)      P lui K se A în E

g)    C 4 A E 3, L şi M

h)    T fără B şi V fără D M

i)       S are 6 L

Pupa-mi-aș creierașul no.12!!!

Scioglilingua cu numărul 2:

In     _ _ _ inea_ _     asta, un     _ inea _ _       _ _ _ _inea   ca     _ _ _ _inea_ _ _     a incurcat     _ _ inea_ _ _ _     piesei. (5*inea)

Pupa-mi-aș creierașul no.11!!!

Vă propun o scioglilingua, un joc rebusistic. Să explic cum funcționează. Cel care imaginează problema trebuie să plece de la o propoziție sau o frază în care un grup de litere se repetă de mai multe ori. Acel grup este scris în clar, restul de litere din cuvântul respectiv fiind înlocuite cu liniuțe. În situația în care există și cuvinte care nu conțin acel grup de litere, acestea sunt de asemenea scrise în clar. Să luăm un exemplu:

Sunt mere in _ _ mere cu _ _mere  în transcriere ea va deveni Sunt mere in camere cu numere

Ok. Problema mea spune așa:

Dat_ _ _ _ _  tie, _ _ _ _ _dat_ _   s-a prezentat de-_dat_ pentru a-i fi   _ _ _ _dat premiul, parand  _ _dat_ _ _ _ . (5*dat)

Pupa-mi-aș creierașul – no.10 !!!

Pentru că Lucian a fost extrem de simpatic, voi continua seria începută. Atât doar că, de data asta am câteva probleme simpluțe. Nu pot posta probleme pe care nu le-am rezolvat și din lipsa de timp, vă dau trei probleme facile! ;)

1.     Într-un salon de înfrumusețare sunt 7 tipe, cu câte 7 bagaje fiecare. În fiecare bagaj sunt 7 pisici mari și fiecare pisică mare are 7 pisici mici. Câte picioare sunt în cameră?

p.s. nu-mi plac pisicile, așadar să nu-mi faceți bucurii cum ca aveți de lăsat un bagaj la mine acasă, cu vreo 14 capete de mâță, că v-ați ras de la inima mea.

p.p.s. adina, tu știi problema, deci prefă-te că o descoperi acuma .

2.     2+3=10; 7+2=63; 6+5=66; 8+4=96; 9+7=???

3.     Acum este 11 noaptea. Afară e frig, e urât şi plouă. Ce credeţi, peste 99 de ore vremea se va schimba, va fi frumoasă cu soare?

Pupa-mi-aş creieraşul no.9!!!

Se spune că datorită ieftinirii salariilor cu 25%, într-o cameră de cămin, goală fiind, a fost găsit un gagiu spânzurat, lângă el o perie şi apă pe jos. În rest camera era GOALĂ, fără scaune. Cum s-a spânzurat?

Pupa-mi-aş creieraşul no.8!!!

O băbuţă care tocmai a împlinit rotunda vârstă de 100 de ani se întâlneşte într-un sex-shop cu un tip şi îl întreabă câţi ani are. Acesta îi răspunde:

- Până la vârsta matale îmi lipsesc exact atâţia ani cât aş avea peste vârsta matale, asta dacă acum aş avea de nouă ori pe cât am!

Câţi ani avea tipul?

p.s. poate e uşor amuzantă locaţia în care am plasat-o pe băbuţă, dar problema e uşoară . Spor!

Pupa-mi-aş creieraşul – no.7!!!

 Aflaţi ce numere trebuie să ia locul semnelor de întrebare :

I. 3 - 9 - 3
   5 - 7 -1
   7 - 1 - ?

  

II. 4 - 5 - 7 - 11 - 19 - ?

III. 9 - 4 - 1
     6 - 6 - 2
     1 - 9 - ?

Pupa-mi-aş creieraşul – no.6!!!

1. Se dau literele următoare: [[ O, T, T, F, F, S, S, E, N .... ]]. Care este următoarea literă?

Indiciu: fiecare literă e prima literă a unui cuvânt din limba engleză, cuvinte aflate într-un şir logic.

p.s. mi s-a părut dificilă la început, dar când am rezolvat-o nu-mi venea a crede ce banală era.

2. Stai pe întuneric, iar pe podea există şase pantofi de trei culori( trei perechi , fiecare de o altă culoare) şi o grămadă de doozeci şi patru de şosete, negre şi maro. Cu câte şosete şi cu câţi pantofi trebuie să ieşi la lumină pentru a fi sigur că ai o pereche de sosete şi o pereche de pantofi?
p.s. perechile trebuie să fie de aceeaşi culoare

Pupa-mi-aş creieraşul -5!!!

Un domn avea pe peretele din biroul său un portret. Întrebat într-o zi cine e în poză, a răspuns: “eu nu am unchi şi fraţi, dar tatăl acestuia este fiul tatălui meu”.
Al cui era respectivul portret?

Pupa-mi-aş creieraşul – no. 4!!!

Pentru eficientizare şi mai mult fun vă dau doo problemuţe:

1. Alaltăieri, Monica avea 27 ani. Anul viitor va avea 30 de ani. Cum e posibil ?

2. Un bărbat intră într-un bar şi cere chelnerului un pahar cu apă.Chelnerul scoate un pistol şi i-l îndreaptă spre cap. Apoi bărbatul spune 'Mulţumesc' şi pleacă. Ce s-a întâmplat ?

Pupa-mi-aş creieraşul – no.3!!!

Vă dau una interesantă şi ... bănuiesc eu, uşoară

1

11

21

1211

111221

312211

13112221

care e continuarea?

Pupa-mi-aş creieraşul - no.2!!!

Un tir de câţiva metri trebuie să treacă peste un pod cu o lungime de 45Km. Podul rezistă la o greutate maximă de 110 tone, exact cât are tirul acum. Tirul merge până la mijlocul podului şi se opreşte. În acel moment o cioară se aşează pe tir. Ce se întâmplă cu podul? Cedează ? Motivul?

P.s. asta sigur vi se va părea banală, dar totuşi vă doresc succes!!!

Pupa-mi-aş creieraşul - no.1!!!

M-am gândit că ar fi distractiv dacă aş deschide din nou seria de întrebări, de data asta sub o altă înfăţişare. De ce? Pentru că mie-mi plac la nebunie schimbările şi mă deprimă monotonul.

Aşadar, vă dau o problemă. Las deschise comenturile, fără a le modera, pentru un plus de ajutor. Mult succes la dezlegare!!!

Un student merge la bazar şi se opreşte în dreptul unei tarabe, unde omul îi spune:
- Dacă îţi scriu greutatea ta exactă pe această foaie de hârtie, îmi dai 100 lei, dacă nu scriu greutatea ta exactă, îţi dau eu 100 lei.
Studentul se gândeşte, mai întâi, cum i-ar putea ghici greutatea exactă, dacă nu are un cântar de vreun fel, aşa că îi dă ideea să-i accepte oferta, că şi dacă îi ghiceşte greutatea, va spune cu 1 kg mai mult sau mai puţin (omul neavând posibilitatea de a-l verifica).Cad de acord, omul scrie, şi până la urmă studentul a trebuit să-i plătească 100 lei. Cum a reuşit omul?

Mă mândresc cu ei!

Astăzi am colecționat un zâmbet, cu unul în plus față de norma obișnuită. Și-mi e drag de mine când am starea asta.
Vă aduceți aminte de Cireșarii? Prea bine, atunci o să vă binedispună filmulețul de mai jos, efect care l-a avut și asupra mea.



Secretul coifului de aur, este un posibil serial românesc, regizat într-o cu totul altă lumină. Mi-a plăcut decorul, locațiile alese cu mare grijă, astfel încât să nu amintească de o Românie comunistă (ex). Nu face abuz și nicio singură trimitere la comunism. Pun accentul pe această perioadă din istorie, pentru că deseori, mai tinerii regizori, caută senzaționalul și celebritatea prin filme (fie ele de scurt sau lung metraj) cu astfel de cadre și imagini. Dânșii amintesc că în afară de comunism am avut și o altfel de istorie, scrisă cu sabia și palosul, nu doar cu lagăre și decrete. Mi-au plăcut actorii, foarte joviali și expresivi. Mi-a plăcut tehnica de filmare. Într-un cuvânt cred că e un fel de "Toate pânzele sus" modern, raportat la serialele americane.

Andrei Chiriac, regizorul și Mihai Mănescu, scenaristul, au scris un scenariu de 330 pagini și vor să-l pună în imagini cât de repede pot. Lucrul a început de mai bine de un an, dar rezultatul efectiv va mai întârzia până va apare pe postul TV.
Știu ca  sunt şi mă simt foarte entuziasmată de imagini, le-am devorat pe toate într-o clipă și abia aștept serialul. Îmi doresc să procedeze astfel cum au declarat, cum că serialul se va difuza în timpul săptămânii mai după-masă.

Seara IIFF la Iasi

Cum, aseara, nu am fost in masura sa adresez nicio intrebare celor 2 tipi prezentabili dornici de a da raspunsuri, despre scurt metrajele realizate de ei, asadar , nici astazi nu voi putea aduce vreo remarca filmelor. In schimb, pot face o ierarhie a acestora, alta decat cea existenta

Locul 7. Orlando

 

Locul 6. Liftofilii



Locul 5. La masa lui Gheorghe

 

Locul 4. Operatiunea x 

 

Locul 3. Dumitru

Locul 2. Moartea in vacanta

Locul 1. Acasa

Unele dintre aceste filme au fost foarte reusite si ma gandesc , ca prin perfectionare si alte proiecte de genul, pot avea parte de o recunoastere internationala. Facand o comparatie intre Igor Cobileanski si ei, mi-am dat seama ca diferenta e data doar de anii de experienta in plus, pe care ii are primul.

Seara s-a terminat apoteotic, printr-un film regizat de o femeie. A fost curiozitatea care m-a indemnat sa-l vad, dar surpriza ( sper sa nu par misogina) a fost cand am aflat ca Bigelow a fost prima femeie care a primit distinctia de cel mai bun regizor cu ajutorul acestui film . The hurt locker, este mai degraba povestea unei lumi actuale, despre care, fiecare dintre noi ar trebui sa aiba cunostinta si sa se considere norocos, ca astazi are fericirea de a sta ferit de eventuale bombardamente. Ma simt foarte linistita si bucuroasa ca traiesc intr-o tara lipsita de razboaie.

Last edit: Multumiri lui Cezar!!

Posted in: igor cobileanski,IIFF Iasi 2010,kathryn bigelow,scurt metraje iesene,The hurt locker

Moment de sinceritate feminină

Am avut o vreme când mi s-a părut impersonal să mai vorbesc despre mine, așa ... în general. Ce-i drept am făcut-o în mod evident arareori, foarte des am bătut câmpii și se pare că mă pricep destul de bine la asta! I’m joking :)

Dar astăzi, chiar am să-ți spun ție, prietene, despre mine, așa, în general, ce mai fac. Și pot să-ți spun că sunt bătrână. Îhm, foooarte bătrână. E-n regulă, doctorii spuneau că n-am nevoie de proteză dentară, deci, mai putem ieși la o înghețată :). Bătrână în sensul că, am ajuns într-un punct în care îmi pun foarte multe întrebări și sunt depașită , numeric, aș îndrăzni să spun, de dezamăgirile produse de răspunsuri. Bătrână mai sunt și pentru că, sunt sufocată de societate și poate că mă chinui dureros de mult să schimb ceva și ... nu-mi iese. Sau poate că mă chinui să-i înteleg pe ceilalți, iși astfel încerc să văd dacă nu am  eu o deficiență neuronală în a înțelege “mentalități”. Ai să-mi spui că e prea general sau prea clișeic “mentalități”, că nu întelegi la ce mă refer and stuff. O daaa, îți dau dreptate, dar ce să fac, subiectul e utopic iar în mintea mea toate cutiuțele sunt conectate între ele și tot ce-am zis, face mult sens  pentru mine (asta îmi amintește de un moment umoristic a lui Mark Gungor “A tale of two brains”) .

Tot bătrână sunt, pentru că nu-i înțeleg pe ăștia tineri ca mine, care au piercing, tatuaj și mașină. Pe aștia tineri ca mine, care n-au un loc de muncă, nu vor un loc de muncă dar vor bani, n-au respect și nu le trebuie respect, n-au vocabular și încă nu știu în termeni realiști ce vor să facă în următorii 3 ani. Știi, uneori mai am o problemă, și tot bătrână mă consider, că doar așa, vreo mână de oameni, apreciază faptul că avem o istorie, că avem o patrie, că aparținem cuiva. Și nu e o problemă de moment, adică nu despre asta vreau să vorbesc acum, că suntem prea buni din punctul de vedere al ironizării naționalității noastre. Am problema, că efectiv nu știm istorie, că nu-i apreciem pe acei oameni care au scris istoria. Și mon cheri, în cazul de față, sincer și cu pistolul la tâmplă, nu ma refer la capitalism. Capitalismul da, va rămâne în istorie, dar în istoria mea personală, pot spune ca va fi așa .. o gaură neagră cu un semn mare de loser.

Eu mă refer, la oamenii ăia, care au murit în închisori, în lagărele de inchiziție. Care au ținut și au respectat neamul și proveniența lor. Dar e-n regulă, n-am să-ți spun prea multe, că abia am început să citesc însemnările lui Ion Ioanid din Închisoarea noastră cea de toate zilele și îmi e frică, că tu ai fi mai pregătit ca mine și m-ai închide la un posibil subiect legat de comunism, naționalitate, respect și luptă.

Dar așa bătrână cum mă simt, tind să le dau multă dreptate și să mă înclin în fața acestor minți strălucite precum cea a lui Dan Puric, care deși e scârbit de ora actuala, ora în sensul unei manifestări nedefinite ca specie, încă, vorbește cu un timbru atât de puternic și de memorabil despre România frumoasă, despre omul frumos. Uite! Pe la ’40 au fost pașoptiștii, anii romantismului literar, între războaie au fost interbelicii, epoca de aur prin dezvoltarea romanului, apoi a urmat perioada contemporană, iar comuniștii deși au vrut să pună zăvor și lacăt minților deștepte au dat naștere unor izvoare de cultură și de o intelectualitate remarcabilă în închisorile și lagărele de concentrare.
Capitalismul, încă mai caută, încă e nedefinit, bezmetic, neînțeles. Personal și poate e impropriu spus, îl compar cu un copil, când mama lui i-a dat drumul la mânuță într-o gară aglomerată, panicat, trezit în acea mare de oameni, se uită și în stânga și în dreapta și peste tot, cu inima-i mică fără să găsească ceea ce caută, nu-și găsește liniștea și e total bulversat, și nu înțelege cum de mama lui îi poate face o asemenea atrocitate (să-l lase singur). Că e mic și e firav și încă nu știe cum să se descurce de unul singur. Cam așa am pățit și noi, după revoluție încoace. Încă nu știm cum să percepem noi, termenul ăsta, de democrație. Încă n-am înțeles noi prea bine ce înseamnă să fim capitaliști, iar cei care cred că l-au înțeles, o fac precum mine, că m-am apucat să scriu postul și să spun ce gândesc creierii mei încinși de cele 40 de grade din weekend.

Și voi încheia printr-un citat memorabil al lui Ioan Ioanid: “Am respectat şi admirat numai nobleţea de caracter. Nu cred că te înnobilează nici sîngele, nici gradul de cultură, nici munca „.

Prietene, în seara asta mi-ai fost tare drag, că m-ai ascultat și m-ai lăsat să am un cuvânt de spus. Și nu doar pentru asta, îți doresc să avem o seară răcoroasă ! ;)

Viața mea sexuală

Viața mea sexuală vă prezintă o femeie, care-și duce zilele monotone într-un apartament mic. Nu îi vei da importanță pe stradă, nu-ți va sări în ochi, iar dacă o vezi cu mâinile pline de bagaje încercând să deschidă liftul, nu cred că vei schița vreun gest, pentru că e aproape invizibilă. Și totuși e femeia de lângă tine, poate e vecina sau poate e vânzătoarea aia drăguță care te întâmpină cu zâmbetul pe buze, când mergi la magazinul din colț.

Și dacă ți-a trezit interesul titlul, îți pot spune că Viața mea sexuală este o piesă care vorbește despre tine, pentru că femeia asta, e chiar întruchiparea ta. Același drum spre serviciu, același zbucium zilnic, mereu griji, altele sau aceleași, familia, același apartament cu frigiderul gol și chiuveta plină de vase murdare.
Firescul apare și-n viața ei, dar și-ntr-a ta, într-o mică speranță, într-un crez, într-un cântec. În ceva de care te agăți pentru a pleca a doua zi din casă.
Viața mea sexuală, vorbește mai degrabă despre prejudecăți și despre oameni simpli, oarecum monotoni, despre lipsa speranței, despre captivitatea societății și imposibilitatea evadării din banal. Mai vorbește și despre acel tren căruia i s-au terminat șinele și nu mai are unde înainta, despre o lume limitată, despre o Românie în decădere.
Și-n definitiv vorbește și despre curajul femeii, despre cumpătare, agonie, despre o femeie care în ciuda faptului că, e aparent invizibilă și are senzația că nimeni nu o vede, știe cum să aplaneze orice situație și lasă urme de liniște în urma ei.

Știu că, deși abia ieșit din sala de teatru, nu vei simți nimic, nici remușcare, nici compasiune,  dar ai bunăvoința de a privi totuși în jurul tău și ... întelege-o pe femeia care-și împarte viitorul cu tine, așa fadă și plafonată cum o vezi.

Piesa a primit premiul UNITER în 2004 și s-a bucurat de un real succes în cadrul stagiunii Teatrului Național din Iași.

Posted in: Cornel George Popa,Teatrul National Vasile Alecsandri Iasi,Viata mea sexuala

Proiect de fericire - partea VII

"Stii? Esti poate cea mai ciudata femeie ce-am intalnit-o! Privesti afara de cand te-ai asezat?! Ce vezi dincolo? Ba chiar, uneori imi pari pierduta, privind in gol. Ti-am urmarit de atatea ori miscarea genelor, felul cum iti incruntai sprancenele de parca impartaseai suferinta celor de afara. Esti mereu trista, dar minunata. Te asezi mereu pe acelasi scaun si te uiti mereu pe acelasi geam. La mine nu te-ai uitat niciodata ...

Timid, dar si orgolios, marturisesc ca imi doresc sa iti fiu, macar acolo, sub genele tale. Conturul negru sau o lacrima, o asteptare, un ceva de pe undeva. E aproape un basm chemarea mea, cu timpuri si locuri care duc spre odata, spre niciodata si spre acum. Care, fara voia ta, deseneaza un unde sau chinuitul incotro. Ma simt al tau.

Ca o statuie, atata tot, nevinovata....

Nu stiu cum as putea sa-ti adresez un orisice cuvant, asa ca ma-nchipui vorbind fetei acesteia pierduta in fereastra, care zambeste nu stiu cui. Fetei care ascunde mistere in ochii ei mari, umezi si tristi. Fetei .. care-mi doresc sa o vad si maine pe acelasi scaun, in acelasi tramvai. "

Sunt randuri dintr-o epistola aproape ingalbenita, ce nu ti-au atins pana acum ochii, negasireo ...

Posted in: Proiect de fericire

Epopee feminista

Candva, am descoperit cu multa mahnire ca traim intr-o lume murdara si nesigura. Libertatea femeilor apartine barbatilor, nu mai e a ta, uneori nu e nici a prietenului, logodnicului sau sotului tau. Strazile sunt nesigure. Pericolul umbla cu pasi marunti, in urma ta. Si poate mergi cu frica, desi mersul ti-e in pas normal. Oamenii sunt dezinteresati, nu vei gasi nicaieri ajutor, de vei avea vreodata nevoie. Iar tu, femeie, trebuie sa lupti de una singura, sa-ti masori puterea ta cu cea a unui barbat pentru fi in siguranta sau a-ti pastra integritatea ori pentru a nu fi pangarita. Ti-ai putea inchipui, ce simte o femeie si ce coplesitor e atunci cand este silita de un barbat? Dar, ti-ai putea inchipui, ca in cateva minute, trebuie sa-si revina pentru a-si continua viata? Si ce ma surprinde e faptul, ca toate aceste femei, care au fost macar o data silite, nu zic nimic nimanui. Li se pare o rusine si tac. De ce faci asta, draga mea? Misoginii, ne considera slabe si poate de aceea apelam la orgolii ... si totusi de ce?

Repet, traim intr-o lume a barbatilor, unde suprematia lor nu ne lasa dreptul la propria exprimare si libertate.

Am gasit aceste randuri, scrise probabil in vreun moment in care imi auzeam gandurile tipand de vreo nemultumire. Astazi, le-am pus aici, sa le impartasesc cu voi.

Proiect de fericire - partea VI

In alte vremuri, ma gandeam ca viata ar putea fi pur si simplu frumoasa. Plina, optimista. Era un gand imediat, pornit din multumirea ca eram viu, ca ma simteam viu, ca-ti daruisem existenta mea.
Pas-pas, atat stiu sa spuna talpile-ti marunte ca albul laptelui. Jucausele degete isi treceau mireasma de-a lungul urechii mele stangi, in serile cand ma doreai adormit.
Esti libera sa ma iubesti oricum. Sunt liber sa te iubesc, desi diagnosticul e fatal : indragostirea definitiva. Ne leaga pe amandoi regulile simple ale unui ritm precedat de respiratiile noastre. Desi ar trebui sa stii, atat cat ne lasi sa fim noi, suntem maruntisul unui univers coerent. Solo-urile nu vor fi in veci solitudini. O melodie nu se asculta-n singuratate, ea e complicata tocmai cand pare simpla. Asemeni tie, negasireo ....

Posted in: Proiect de fericire

De ce iubesc cainii ...

Un pic ma dezamageste clipul acesta. Eu nu stiu sa dansez mambo. Pe de alta parte mi-ar placea sa-l iau in brate pe gagiul acela .. dar na, nu-i al meu :(
Si uite asa, mi-am adus aminte de ce mi-s matzele antipatice si le-as bate sau le-as flocai. Da, stiu, o sa primesc proteste. I don't care.

Shall we dance?

Amu' sa facem hora mare ..

Luati flacai la dans ... gaina :))


Vezi mai multe video din Divertisment

Aviz amatorilor.

Tin sa va anunt ca imi stalcesc romana ... nu neaparat din incultura , sa fim intelesi, ci, dintr-un motiv relativ banal.
Asadar am niste pitici care-si doresc o alta exprimare in scris (ca de auzit se aud la fel): doo = doua, noo = noua, ploo = noua, impat = in pat, umpic = un pic, imbrate = in brate, amandoo = amandoua. Am inventat un nou termen: flamingo pentru dragele de pitipoance. Ideea cu flamingo, mi-a venit in Carrefour pe cand eram cu Andra la pierdut secunde din viata noastra ... bineinteles, cu rost.

Si inca un anunt: o sa zic destul de des "bineinteles". Imi place. "Da", e prea scurt, bondoc si gras. Nu-mi mai place de el cum bineinteles, imi placea candva.

V-am cam pupat, cred :-??
Trag cortina, merg la somn! Hai, s-avem zile optimiste!

De-ai fi un chior ...

eu stiam ca sunt un chior, chiar in roua, dimineata

dar n-am spus-o tuturor ca sa nu-mi amarasc viata ...

ochii mari sa-i casc asa

si sa-i tin cu mana bine

sunt un orb in fata ta

care uite vezi prin mine

ce e rau si ce e bine ...

ce e un actor si ce vrea sa spuna

un biet trecator cu o tigara in mana ...

e singur si trist cortina-i cazuta

paharul e gol, clipa pierduta ...

si maine-i o zi si ziua din tine

frumos va zambi sperantei din mine ...

hei, sunt un orb in fata ta care uite vezi prin mine

ce e rau si ce e bine ..

... ... ...

Posted in: Horatiu Malaele,sunt un orb

Confesiuni neinteresante

Am avut de curand momente in care am stat in genunchi si nu am stiut ce sa ma rog. Am stat pur si simplu. Nu am stiut ce ar trebui sa cer. Si daca nu ai trecut prin valea asta, nu poti sa intelegi cum se poate intampla asa ceva .... pe langa mahnirea deja existenta se mai adauga si asta, ca nu stiu ce sa ma rog.

Dorul de a fi ... un om

Sunt zile cand efectiv ti-e dor ... orice fel de dor. Ca si dorul asta e de mai multe feluri, dupa cum citeam candva intr-o carte. Dor de necunoscut, dor dureros, dor de iubirea vietii tale, dor de copilarie, dor de clarificare, dor fara tinta, dor mincinos, dor fizic, dor mocnit, dor marunt ... dor de dor.

Avem atatea feluri de dor in sufletul nostru, momente pe care le numim melancolii ... de ce? Poate din impresionism. Pare banal sa zici ca ti-e dor, nu? Ai fi luat la intrebari si ai fi sicanat la o asemenea vorba. Raspunzi platonic, sunt melancolic sau am astenie, de orice fel (de vara, de primavara, de iarna sau de toamna). Scapi mai ieftin.

Ma-ntreb ... adesea imi pun intrebari si cu cat imi pun mai multe cu atat ma ambitionez sa-mi gasesc raspunsuri ... de cate ori ne este dor sa ajutam, sa fim ingaduitori sau sa facem un bine?

Dadusem in seara asta un search dupa Mile Carpenisan, jurnalist urcat printre ingeri, ce poate ca va cobora asemeni dorintei lui pe pamant, sub forma de fulgi de zapada. Printre altele, am descoperit in el un om temerar. De ce? Cum? Simplu. A incercat sa ne ceara un lucru colosal : "Va provoc sa fiti oameni" . Desi suna cat de cat ciudat, caci oameni suntem, esenta rugamintii lui e profunda si greu de combatut.

Mile Carpenisan marturisea pe blogul sau ca "As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure, sa se balaceasca si bunicii si da, si parintii ce odata au fost si ei copii…."

Regasesc atatea tipuri de doruri in citatul lui. Doruri personale, ce-mi umezesc coltul ochilor. Iar asemeni lui Mile si lui Diogene, caut un om. Intai il caut in persoana mea si incep sa lucrez la mine, ca am mult de lucu. M-as bucura daca as sti ca nu-s singura care are de cautat. Astfel, ne-am putea ajuta reciproc.

Zile optimiste oameni buni !

Posted in: caut un om,diogene,doruri,mile carpenisan,va provoc sa fiti oameni

S-atunci cand nu vezi ce simti ...?

Purtata pe ganduri de efemeritatea noastra, de nemultumiri, de lacrimi, de zambete, de iubiri patimase, de amagiri sau de nepasare mi-am dat seama ca iubirile mari exista. Iubirea aceea care te inalta deaspura norilor negri intr-o zi ploioasa, exista. Iubirea aceea asociata unui zambet continuu, poate idiot sau poate nu, care se iteste pe chipul tau in cele mai nelalocul lor momente, exista. Exista miracol, exista fericirea absoluta, exista iubirea nestatornica si nestavilita. Nu sunt doar povesti scrise pentru naivi.

Referitor la mine, sunt inca intr-o perpetua cautare. Continui sa cred ca fiecare suflet are un altul pereche, ca exista un cineva perfect pentru fiecare dintre noi. Poate de asta imi rememorez ca, au existat relatii in care ei ma iubeau prea mult, iar ei nu primeau la fel, in care ma intrebam cum de ei pot si eu nu pot. In altele ma intrebam daca iubirea mea imi este impartasita macar pe jumatate si-au mai existat si relatii in care ne gaseam amandoi intrebatori, de ajungeam in punctul in care nu stiam ce cautam in relatia respectiva. Ne intrebam de ce ne convine sa ne mintim singuri. Sau poate ca aveam un dor, cum spunea Mihaela, un dor necunoscut cand nu stii exact de ce ti-e rau langa jumatatea ta. Atunci, ti-e dor de tine, cel mai probabil.

Astazi, realizez ca din toate am invatat multe. Ca multi dintre ei, mi-au schimbat personalitatea sau macar mi-au influentat-o. La unii dintre ei as vrea sa ma arunc in brate si sa-mi plang lacrimile pe umarul lor cand orizontul mi se inchide, pe altii mi-ar fi suficient sa-i respect pentru ceea ce sunt si ce-au reprezentat pentru mine intr-un anume timp al existentei mele.

Si ma gandeam cat de triste erau acele iubiri, in care ne minteam amandoi. Poate asta e unul din lucrurile ce le-am dedus in tineretea asta a mea. Adica, una din cele mai colosale greseli omenesti, este aceea de a te minti singur. Daca in momentul in care te gasesti mintit de un altul te simti lezat si-ti doresti razbunare, in momentul in care te minti singur ... ce-ti ramane de facut?

Si ma gandeam cat de maleabila e judecata noastra, as putea spune chiar usor de influentat. Dar asta e o alta poveste ce nu vreau sa o incep acum. Si mai suntem si foarte previzibili.
Ma gandeam ca te gasesti langa un om, langa o fiinta care-si respira aerul cu tine de mana. Si ... iti dai seama, ca-ti lipseste ceva. N-ai vrea sa spui ca te plafonezi, nici ca ai nevoie de o pauza nu pentru ca nu e literar ... ci doar, pentru ca ceva e in neregula. Sunt relatii in care pasiunea dispare si ramane doar respectul pentru cel de alaturi. Nu ca ar fi un lucru rau. Ba chiar e firesc, dar ... dupa vreo 4 ani de casnicie, chiar mai mult mi-as dori eu. Dar cand observi ca te afli intr-o relatie de 2 -3 ani si te gasesti incorsetat in aceasta stare de habar-n-am-ce-i-cu-mine suna naspa. Suna naspa si cand stai si privesti sufletul de langa tine, motaind pe perna ta si il privesti parca cu o tandrete patata de o urma de tristete. Parca ai vrea sa-i spui ca e cel mai bun lucru ce ti l-ai dorit si l-ai primit de la viata, dar totusi stii ca in inima aia optimista a ta, stii ca exista un suflet perfect pe masura sufletului tau. Tot ce ai de facut e sa fii liber sa-l primesti.

Dar revin, cred intr-o iubire unica, in suflete pereche iar “eu mi-am dorit dintotdeauna o iubire mare, in care sa fim un singur trup, acelasi suflet. Sa simtim ca ne atingem inimile atunci cand ne privim in ochi, si ca ne atingem sufletul atunci cand ne imbratisam ...”

Superstitia .... mama intalnirii

Heiiii oameni buni!

Intotdeauna am gasit ghicitul, vrajitoria si alte asemenea, povesti de adormit oamenii naivi. Nu m-a tentat nici macar o data sa-mi doresc sa-mi vad viitorul. Poate din cauza ca nu vreau sa stiu ce-mi rezerva sau pur si simplu din cauza religiei crestine care e reticenta cu aceasta practica.

Astazi, in schimb, am avut o experienta uluitoare. Atat de marcanta a fost, incat, dupa cum bine vedeti, m-am varat si-am scris despre ea.

Eram vis-a-vis de Moldova Mall, cand o tiganca se iteste in fata mea. “Hai sa-ti ghicesc frumoasa tantii ... “

Eu n-as fi stat sa o ascult, dar ghinionul facea ca fix acolo sa fie si statia de autobuz. Iar ghinionul al’ mai mare facea ca de acolo sa iau autobuzul ce-mi trebuia. Si va reproduc si voua cateva din replicele ei, in caz ca va intalniti cu ea.

Mi-a spus ca am fost mereu foarte norocoasa si ca voi avea noroc si pe viitor. Ca am varsat multe lacrimi si am avut o viata trista (normal c-am suferit, pe cand aveam 10 ani mi-au murit cei mai dragi catei pe care i-as putea avea vreodata) ....

Ca voi avea doi copii (aici da, s-a nimerit, doi vreau sa am :P )

Ca acum cineva de tare de departe, se gandeste la mine (probabil mama, ca nu i-am spus ca plec in oras .. si vorba ceea eu stau la 10km de mall) ...

Ca voi pleca intr-o calatorie lunga ( .... daca am concediu cum n-as pleca, asa ma rezum la calatoria ezareni – copou, zilnic:-< )

Ca este o bruneta care ma uraste de moarte si vede foc in fata ochilor cand ma priveste si sa ma pazesc de dansa (mda, bruneta, bruneta, bruneta ... searching not found :p)

Ca uneori am curaj, alteori n-am curaj, am curaj si n-am curaj (.... normal ca n-am curaj cand e sa ma arunc de la etajul 3)

Ca intr-o zi cand am sa zic un adevar, am sa am multe de pierdut si sa nu mai spun intotdeauna adevarul ( ..mda, aici cred ca a avut dreptate, imi sta mai bine cu fata ceea de mincinoasa. Adjudecat, vara asta o scot de la naftalina! )

Pare-mi-se ca a mai spus ceva, dar n-am bagat-o prea mult in seama, nu de alta dar se credea artista iar eu as fi fost naiva sa o cred pe ea, vorba ceea, povestile ei sunt pentru oameni naivi. Dar a fost o experienta unica, a doua oara ar trebui sa ghiceasca viata unei matze sau ceva, ca pe a mea a ghicit-o deja.

No, da' sa avem o saptamana optimista fara prea multe ghinioane.

Necesitatea de a fi prost

Sunt momente în viaţă, când nu vrem nimic altceva decât să fim lăsaţi în pace. Te ajută să te regăseşti. La fel de bine cum, câteodată în viaţă trebuie să ştii să fii prost sau să rămâi inteligent dar să o faci pe-a prostu’. Te ajută să depăşeşti lucrurile ce te deprimă. Fă-o pe-a prostul când vrei să nu-ţi pese. Când n-are sens să lupţi. Când nu vrei să fii afectat. Fă-o pe-a prostul când îţi e lene sau chiar pur şi simplu n-are sens să-ţi faci sânge rău. Fă-o pe-a prostul ca să treci cu vederea.
Poate e mai uşor să-i laşi şi pe alţii să greşească, condiţtionat de faptul că ei trebuie să-şi dea seama mai devreme sau mai târziu de greşeală. Important e că viaţa, ne dă şansa să reparăm ce e de reparat, doar trebuie să lăsăm din orgoliu.
P.s. Mai ales, fă-o pe-a prostul când şi ăla de lângă tine e tot prost. E inutil să-ţi baţti capul fără reuşită.

Proiect de fericire - partea V

Negasireo, in seara asta te voi ruga sa-ti ridici ochii spre cer. De ce? Pentru ca atat timp cat privim acelasi cer, suntem impreuna. Poate daca ai sti, n-ai mai ridica ochii-n veci spre el. Te-as intelege. Nu e de condamnat. Totusi e un senin martor la iubirea stelelor. Priveste intensitatea luminii lor, scanteierea lor. Soaptele unor stele care-si marturisesc sentimentele. Asa-ti sopteam si eu in serile senine, indepartand suvita micuta de par ce-ti gadila nasul. Sunt gelos pe ea. Cu siguranta, rebela suvita iti mai atinge chipul angelic si acum.

... si imi zic ca pentru mine ca iubirea triumfa chiar si pe norul de sus, iar vantul ce poarta acest dulce senin ma face sa scriu chiar si pe intuneric.

Si … cum poate cineva scrie asemenea versuri, de parca le-ar fi scos din ungherele inimii mele triste.

La noapte ne certam definitiv,
Ne despartim in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.

Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.

Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.

La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.

Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.

Posted in: Proiect de fericire

Il recunosti ?

Ce-i drept, m-am indepartat mult de Iasi. Dar na, ma apucase melancolia si dorul de duca si trebuia sa va fac impartasite durerile mele. Cand am ajuns aici, in locul unde e statuia, am ratat sa vizitez o cetate in care neastamparatul Vladut, pesemne ca mai tragea vreun logofat in teapa, aia care are vreo 1480 trepte. S-am mai ratat si un apus demential.

Va dau un indiciu, desi sunt convinsa ca il veti recunoaste pe gagiul asta. E paznicul, zeul, bodyguardul ... ceva in genul, al unui lac de acumulare de cateva sute de hectare din Romania.

Mult succes!

P.s.: Imi puteti spune si povesti despre el. Pare masculin :p

Vis de primavara

O camera micuta dar de prieteni plina
Ce-aveau si foc in suflet si-n ochi aveau lumina
Idei musteau in aer sa stai si sa tot stai
Si asta a fost totul in acea zi de mai
…………………………………………
S-au dus ai mei prieteni, s-a dus si acea clipa
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa
Traiesc, mai rad, fac glume, sunt sanatosi, dar vai
Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai


Tare mult imi place mie cantecul asta. E un cantec destept. Am mai pomenit eu odata, ca atunci cand ai intrebari, e suficient sa ai rabdare, caci raspunsurile vin in timp, fara a face sapaturi. Am mai vorbit, candva cu voi si despre prietenie.
Dar n-am vorbit niciodata cu voi, de pierderea unui prieten, de transformarea lui sau a noastra. Cum din prieten devii adversar.

Prietenii sunt cei pe care te poti baza in vremurile in care iti merge bine, in cele in care ai nevoie sa te asculte cineva sau pur si simplu sa fie prezent ... sa stii ca ai prieteni. Sa stii ca ei sunt cei mai buni prieteni.

Consider ca oamenii nu sosesc intamplator in viata noastra. Si mereu, am avut un soi de regret dupa cei de care m-am indepartat si de la care am avut multe de invatat, dupa cei carora le-am incredintat o particica din inima mea. Regretul a fost si mai mare, cand increderea a fost pusa la indoiala.
Dar, sa ne bucuram de primavara, sa o lasam sa ne intre in suflet si-n minte, sa fie soare frumos, sa fim prieteni si sa vedem lumea-n culori.

Posted in: Pasarea Colibri Vis de primavara

Proiect de fericire - partea IV

Departarea e multa, eu sunt putin. Tu esti tu. Eu sunt eu. Noi suntem ... noi. Asa am fost mereu. Dar, unele propozitii se alatura rar in viata, mai ales daca sintaxa se opune vremii. In locul lor, apar spatii. Apare dorul. Apar regrete. Regretul cuvintelor nespuse, al timpului trecut. Pana si un surd ar auzi durerea mea, pana si un orb te-ar putea descrie. Numai eu, am fost si mut si surd si orb, iar acum raman condamnat pe veci la frigul singuratatii. Merit renegarea ta. Indepartareo ...

Nu ma mira ca multul poate fi adapostit in atat de putin. Pastrez multele amintiri in putina mea inima. Dar, de vei vrea sa le revezi ti le daruiesc bucuros. Trebuie sa recunosc ce-am vazut, dar mai ales ce-am strans in brate. O femeie nu e decat o femeie, a mea. Toate celelalte aparitii sunt iele, purtatoare de deochi. Dar, spune-mi, nu ti se pare frumos sa-ti spuna cineva “te iubesc!”, in noapte, in zi, devreme, tarziu si tot timpul?

Faptul cel mai limpede, cel mai adevarat este ca imi lipsesti, ca lumina ochilor mei. S-ar putea sa nu-ti pese de mine, dar te simt aproape. Poate din cauza ca, pe nestiute, te-am furat. Ti-am furat parfumul, si-l pastrez in nari. Ti-am furat atingerea precum si caldura pielii. Acum le tin strans la piept. Te simt aproape, precum aidoma noptilor care acum devin reverie, prin respiratia ta mica, pe care o ascultam ca pe un adaos bine cuvenit trupului tau.

Eram nesomn veghind la crestetul tau ...

Posted in: Proiect de fericire

Ce sa fie?

Din experientele si incursiunile mele avute in lumea generoasa a Internetului, am aruncat gunoaiele la locul lor s-am selectat doar ce-i sanatos.
Iata ce-am ales pentru azi! Jocul de-a anagramarea … nu a oricaror cuvinte, ci a celor cu notorietate romaneasca. Eh, modestia din mine trebuie sa recunoasca ca numele meu e notoriu doar in familie.

Elena Basescu = Cleanse abuse
Traian Basescu = Satanic abuser ... aveam o presimtire
Nastase Adrian = Dear as in Satan ... categoric!
Geoana Mircea Dan = Dear! An egomaniac .... ohoo, n-as fi crezut:p
Prigoana Silviu = Pig nail saviour .... asa sa fie?!
Bahmuteanu Adriana = Than and I am a bureau ... ce s-au gasit astia doi
Boc Emil = Mob lice ... amu' boc rimeaza cu mob si mop
Funieriu Alexandru = A de luxe, unfair ruin
Opera Gabriel = A rape obliger

.................................................................
Ichim Mariana = I am rich mania .... am I?

Puteti sa va jucati si voi! ;) Creati-va anagramele voastre online aici.

Posted in: anagrama online,zambete

Joc leapsa

Pe cand eram piticot, imi placea la nebunie sa joc leapsa si tablourile. De o vreme m-am dezvatat de copilarie si joc altfel de jocuri cum ar fi mersul la serviciu. Lucian, dragul de el, m-a luat in jocul lui, ca doar na, toti suntem pe treaba noastra. Unii s-ar putea sa nu afle noutati, dar jocul e captivant.

Principala trăsătură a caracterului meu: ... asta-mi miroase-a lauda

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: inteligenta.

Calitatea pe care o prefer la o femeie: sa nu-mi fure barbatul.

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: ca ma suporta asa cum sunt.

Principalul meu defect: ehh, aici e mult de zis, cat traiesc o sa continui sa ma defectez.

Ocupaţia mea preferată: sa lenevesc … in iarba, privind cerul.

Visul meu de fericire: If I lay here, if I just lay here, would you lie with me and just forget the world?

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: sa stiu ca mai am o zi de trait ...

Ce-aţi vrea să fiţi? Hmm, aveam o vreme cand ziceam ca m-a gresit mama la nastere, ca eu vroiam sa fiu baiat, dar ea s-a incapatanat si m-a facut fata. Dar, daca eram o floare de floarea soarelui? Sau ploaia? Sau un aparat de fotografiat? Sau pensionar? Oricum , sunt fata.

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: sa vedem ... Europa are 43 de tari, Africa 53, America 35 iar Asia 46 si eu traiesc in Romania. Daca Smiley pleaca pe Marte, atunci eu o sa plec pe Luna ca doar o sa se colonizeze s-aia intr-o zi.

Culoarea preferată: curcubeul.

Floarea preferată: sa ma vezi in floraria de la Fidelio.

Pasărea preferată: cucuveaua sa nu-mi cante in geam, in rest…

Prozatorii mei preferaţi: pasoptistii.

Poeţii mei preferaţi: Eminescu, Minulescu, Paunescu, Elena Farago, Otilia Cazimir, Stanescu, ultima sunt eu .

Eroul meu preferat: Boc sau Basescu, inca nu ma pot hotara pe care-l vreau mai tare-n mainile mele.

Eroina mea preferată: ...mama mea.

Compozitorii preferaţi: Moculescu ..

Pictorii preferaţi: frate-miu .. Desigur, nu o sa-i gasiti numele in istorie si nici pe google

Eroii din viaţa reală: toti cei care lupta cu boala pentru a trai si care mai gasesc un motiv sa se trezeasca dimineata.

Eroinele din istorie: gata bre’ cu eroii. Ce n-ati inteles?!

Bautura şi mâncarea preferate: nu va spun, sunt o gurmanda si nu vreau sa-mi fac pofta.

Numele preferat: nu se intelege? Mariuca

Ce detest cel mai mult: replica fac “bine”

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: ma, da’ voi aveti ceva cu istoria nu gluma!! Lucian, pesemne ca nu stii ca-mi place geografia.

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: de-as fi fost baiat .... ehhh

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: sa “citesc” gandurile oamenilor.

Cum aş vrea să mor: oricum, nu singura intr-un apartament si nu in chinuri

Starea de spirit actuală: e dupa fazele lunii, cu L.

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: s-aici e secret