Pledoaria fericirii

Fericirea nu depinde de context, ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs. Sau, in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el.

Ferice de cei ce privesc paharul “din perspectiva cerului”, adica de sus, de unde pare vesnic plin si nu din lateral, unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta. Ferice de cei ce canta, chiar daca suna fals, de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii, de cei care cad, iar apoi se ridica.

Ferice de cei ce nu invata pentru note, de cei ce sufera zambind, de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotuarului, de cei ce plang gratie dragostei si nu singuratatii, de cel ce descopera o carte buna, de cei ce fac cadouri, de cei carora le place compania propriei lor persoane, de cei ce mananca fara sa numere caloriile sau sa privesca la ceas.

Ferice de cei ce nu uita ca viata e una singura, ca modul in care o traiesti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus si ca acesta e umplut de DUMNEZEU.

Morala: Poate ca ar trebui sa invatam cu totii ca viata este un cadou pe care trebuie sa-l apreciem si nu doar sa-l privim ca pe un bun ce ni se cuvine. Poate ca nu e prea tarziu sa invatam sa nu mai fim atat de egoisti. Poate ca ar trebui cu totii sa incetam sa ne mai plangem de mila, pentru ca nici nu ne dam seama de ceea ce pierdem cu adevarat atunci cand ne dedicam viata acestui rol.

Asa ca tuturor va spun: Fiti fericiti! Secretul fericirii e in fiecare dintre noi.

Sa aveti o zi frumoasa si un Craciun fericit!