FII UN AMBASADOR PENTRU ȚARĂ (II)

Discutam acum mai bine de o lună despre ce înseamnă să fii un ambasador și promiteam că voi reveni cu un articol subliniind lucrurile frumoase ale țării noastre. Așadar, iată-mă-s!

Pe când eram în AIESEC era destul de important să ai un bagaj minim de cunoștințe despre țara ta de baștină. Nu știu despre voi, dar eu sigur nu știam și nu cunosc nici acum tot potențialul României. Și asta doar din ignoranță. Dacă grecii se laudă cu fiecare piatră pe care o au, germanii sunt etichetați după perfecționism, românii sunt buni la toate, dar nu prea se laudă cu multe.

Iată ce știu eu despre noi:

• Învățământul -  dacă tu crezi că școală românească este depășită, eu zic să te mai informezi, căci sunt fapte care zic contrariul: 

              - în 2012, două medalii de aur, una de argint și una de bronz la Olimpiada Internațională de Geografie. Locul 1 în Europa și locul 2 în lume. (ha, nu este european mai bun ca noi la geografie).

               - în 2012, două medalii de aur, 3 de argint și una de bronz la Olimpiada Internațională de Matematică. Locul 1 în Europa și 10 în lume. 

                     - în 2012, trei medalii de bronz la Olimpiada Internațională de Biologie.

                     - în 2011 argint la aceeași Olimpiadă de Biologie.

                     - în 2010 două medalii de aur și una de bronz la Olimpiada de Geografie. Locul 1 în Europa și locul 3 în lume.

• Invenții - dacă crezi că suntem înapoiați și incapabili și doar străinii pot să descopere roata, te înșeli și de data asta. Românii au descoperit vaccinul antiholeric, avionul cu reacție, scaunul ejectabil folosit de piloți pentru a se catapulta, insulina, stiloul, ribozomii, planorul și multe altele.


• Vinurile - în fiecare an vinul românesc se ia la trântă cu celebrele vinuri italienești sau franțuzești și-n fiecare an iese aurit destul de bine. Doar anul acesta 20 de sortimente de vinuri au fost premiate cu aur.


• Ambiția - când ne intră un lucru în cap, nu ne lăsăm până nu ne iese cum trebuie. Cum ți se pare când spui că un orb a mers pe o bicicletă în tandem până în Londra pentru a fi prezent la Jocurile Olimpice din acest an? Da, Florin redefinește handicapul printr-un maraton olimpic de 2000 km pe o bicicletă și vede dincolo de limitele sale. Povestea detaliată o găsești aici.


• Medicii - vei fi uimit de punctul ăsta, dar trebuie să recunosc că mai avem puțini medici buni în țară, dar puțini cum îi avem, sunt ai noștri. Cu tehnologia și instrumentele rudimentare de care dispun, au curajul să salveze oameni în fiecare zi. Medicii străini nu-și pun în pericol profesia ori libertatea pentru a risca posibilitatea unei complicații doar pentru că le lipsește mediul de lucru. Un medic bun își creează singur mediul de lucru chiar dacă e în deșert, la țară, în spital sau în orice alt loc. Ai noștri știind că n-au încotro, luptă cu ce au.


• Hackerii, haiducii și Dracula - românii de curând au spart un mizilic de server al armatei din SUA, al Pentagonului și parcă și pe ăla de la NASA, așa din plictiseală. De Dracula a auzit toată lumea, iar haiducul românesc e un fel de Robin Hood al englezilor, practic o legendă.


• Trăim în țara lui Brâncuși, a lui Grigorescu, Eminescu, Creangă, asta bineînțeles dacă pentru unii dintre voi înseamnă ceva aceste nume. Știu sigur că pentru străini fac mult sens aceste nume, mai ales dacă alăturat numelor aveți și o povestioară despre ei. Ar fi păcat să-i ținem minte doar pe Shakespeare și pe Da Vinci.


• E țara lui Hagi, a lui Mutu și Chivu, a lui Bute, Mihai Leu si Leonard Doroftei. A Cameliei Potec și a Dianei Mocanu, a Elisabetei Lipa, a lui Gheorghe Mureșan, a lui Bellu, a Nadiei Comăneci, a Cătălinei Ponor, a Sandrei Izbașa, Andreei Răducan, a lui Marius Urzică și a lui Marian Drăgulescu, a lui Pațaichin, a lui Ilie Năstase, Ion Țiriac, Victor Hănescu și Andrei Pavel și a tuturor sportivilor de succes care au adus în țară kilograme de aur prin medalii de prin toată lumea asta mare.      


• E țara care a dat lumii primul 10 în gimnastică. Cu ocazia asta s-a schimbat și sistemul de ținere a scorului, nota 10 nu mai există. E aceeași țară care în urmă cu 12 ani la Jocurile Olimpice, a avut un podium în totalitate cu românce: aur, argint și bronz.
  
  Ideea de bază din vechiul post e regăsită și aici într-un fel. După ce țara ți-a oferit tot ce a avut și ai luat doar ce-ai vrut, tu pleci și cel mai probabil vei fi nevoit să le vorbești străinilor despre ea. Dacă e să invățăm ceva de la străini e că cei mai mulți dintre ei sunt naționaliști, asta ca o paranteză. 
  Lucrul care mă deranjează e că n-ai fost capabil să rămâi aici sau pur și simplu n-ai vrut pentru că nu ți-ai găsit locul, dar pleci acolo și ești plin de repulsie față de țara care te-a învățat să vorbești, să scrii, practic să fii ceea ce ești. Atât de dușmănos încât n-ai un cuvânt bun despre ea, deși în țara aia pe care o vorbești de rău se află oameni la care ții.
  Eu zic că e mai bine să pleci dacă n-ai respect și meriți să fii tratat așa cum tratezi. Dar dacă pleci, lasă-i pe cei de acasă să-și trăiască viața de român, prost, înapoiat și țigan așa cum îi desconsideri și nu te întoarce către ei cu fală sau jigniri, că uite vezi prea bine, mai sus sunt doar câteva lucruri făcute de români . Restul lucrurilor se fac în fiecare zi, chiar dacă-s mai mici sau mai mari.
  
  
  Vă doresc să fim oameni și să avem o seară frumoasă cu toții!

Cum se poartă sărbătorile la români

Acum vreo 16 ani abia așteptam să vină sărbătorile de Crăciun pe motivul cadourilor, dar mai ales a tradițiilor. Eram o gașcă de vreo 5 omuleți de diferite înălțimi care cam de pe la sfântul Spiridon începeam să repetăm colinda, urătura și sorcova. Ne adunam unii pe la alții, căutam clopoțelele și tobele și cântam de zor până învățam urarea. Nu pot să spun că le era ușor părinților cu noi în casă, dar nu asta era grija noastră.

După 16 ani, aștept Crăciunul pentru zilele libere. E trist că nu-l mai aștept pentru tradiții, deși trăiesc cu ele în suflet. Tot cam după atâția ani, nu se mai poartă întrebarea ce mâncăruri faci de Crăciun. Se întreabă unde pleci de Crăciun și toți se așteaptă să zici câte un nume de pensiune printr-o stațiune românească. Cine pleacă în străinătate deja e un privilegiat.

Discutam ieri în drum spre bancă pe subiectul ăsta și am concluzionat că într-adevăr vremurile se schimbă foarte repede. Și am pus o întrebare, mai mult către mine, pentru că n-am primit nici un răspuns, dacă acum după 16 ani ești întrebat unde pleci la munte, peste alți 16 ani oare întrebarea va fi unde pleci în străinătate de Crăciun? Oare asta va fi moda? Mă gândesc că deja se poartă să pleci la Viena, la sky în Alpi, la plajă în Egipt, iar trendul direct următor pare să fie ăsta.

Dacă la un moment dat mă bucuram că pică destul de bine anul ăsta Crăciunul și Anul Nou, acum pot să spun că îmi e frică de atât de mult timp liber. Ce fac cu el? Reiau istoria și mă uit iar la toate seriile de Home Alone?

Până una alta azi e sărbătoare mare la români, deci petrecere frumoasă tuturor!

Black Friday în cifre pentru Emag

Citind un articol de pe Capital despre valoarea vânzărilor făcute de Emag weekend-ul trecut, am constatat că ne plângem aiurea că nu avem bani. Casele de la hypermarketurile ieșene sunt pline zilnic, foodcourt-ul e plin la orice oră, serverele de la Emag pică de la prea mulți utilizatori și cu toate astea e criză. HA!!!
O fi pentru unii. Cel mai probabil pentru cei care chiar muncesc câte 10-11 ore pe zi, cum sunt oamenii care lucrează în construcții și confecții textile, astea au fost primele două domenii care mi-au venit prima dată în minte.
Uite cu ce se laudă cei de la Emag. Cu siguranță anul viitor cifrele vor fi și mai impresionante.

Posted in: black friday,criza,emag

Când e cel mai bine să taci?

Mie-mi este greu să-ncep să scriu despre ceva dacă n-am un titlu sau dacă n-ajung la o concluzie, deși am o mie de gânduri care-mi furnică neuronii.
Dacă am găsit concluzia, am găsit și titlul. Dacă am găsit titlul pot să-ncep să scriu.

Trebuie să taci când nu e treaba ta. Dacă doi oameni discută o problemă care îi privește doar pe ei, tu nu te băga, prefă-te că nu ești acolo. E musai. Dacă totuși te mănâncă limba și n-ai dinți să o scarpini, nu deveni inoportun, găsești tu o soluție cum să nu fii.

Trebuie să taci atunci când ai făcut cam totul și tot nu a mers. Atunci, pur și simplu nu mai ai ce discuta. Pune punct și ia-o de la zero. E inutil să te zbați ca peștele. Taci și mergi mai departe. Uneori tăcerea e mai înțeleaptă.

Trebuie să taci când ești în plus. Mergi mai departe, vei găsi un loc numai bun pentru tine.

Trebuie să taci când vrei să-ți auzi gândurile bune. Ele vorbesc încet și mărunt. Gândurile rele vorbesc zgomotos, îți lasă dureri de cap și nesomn.

Trebuie să taci când nu ești sigur. Indecișii dacă vorbesc nu fac decât să devină și mai indeciși.

Trebuie să taci când ai obosit de atâta vorbit. 

Trebuie să taci, altfel nu vei deveni înțelept. Când vorbești mult, creierul nu mai are timp să gândească și ia informația procesată pe jumate. De aia există vorba din popor că vorbești mult, prost și fără rost.

În seara asta sunt cam obosită. Vreau să dorm și nu vreau să mă trezești până nu vei fi sigur că nu zâmbesc de-a binelea. Nu vreau să mă păcălești și să mă trezești înainte. Trezește-mă când voi fi bine și odihnită!


E cam multă zarvă pe aici pe la mine. Să avem o noapte cu spor și liniște!

De ce ai să preferi o femeie simplă

Majoritatea bărbaților care au un contact verbal cu mine îmi spun că preferă femeia naturală. Fără ifose și fără prea mult machiaj.
Din această cauză, am concluzionat de ce tu, dragul meu domn, te vei îndrăgosti mai degrabă de o femeie simplă decât de o pițipoancă:
 - pentru că vei ști că nu are motiv să te mintă chipul ei;
 - pentru că știe să prețuiască mângâierea ta mereu;
 - pentru că nu o vei aștepta ore-n șir să iasă de la shopping/coafor/spa etc.
 - pentru că indiferent ce rochie poartă, zâmbetul ei va fi accesoriul perfect;
 - pentru că nu-și va ascunde imperfecțiunile sub diverse pretexte;
 - pentru că este vulnerabilă;
 - pentru că doar tu știi secretul zâmbetului ei când plânge;
 - pentru că te vei îndrăgosti oricând de ea.

Serios, n-am titlu

Îmi plac foarte mult oamenii din fotografii. Când îmi lipsește un chef și anume cheful de a face ceva, deschid folderul de poze și le iau la răsfoit. La răsfoit, de obicei în aceeași stare, iau și cutia cu mici chestiuțe păstrate de la oamenii care mi-au lăsat o amintire la vremea când i-am avut aproape. E o cutie în care păstrez vederi, scrisori, bilețele, jucării, brelocuri, poze, scoici, pietre, bilete, în principiu cam tot ce intră.

Cu fotografiile e altă poveste. Mai mereu, când privesc o poză cu doi oameni fericiți, mă gândesc că-s niște oameni tare faini și frumoși, deși poate unul dintre ei la caracter este un imposibil, nefiind pe gustul meu.
Și pentru o clipă răsfoind acele poze, mi-am dat seama că noi singuri ne facem viața imposibilă și greu de trăit, deoarece nu suntem atenți la micile plăceri din jurul nostru.
Cât de fain e să te bagi în plapumă cu o pungă uriașă de pufuleți și să ronțăi la ea împreună cu partenerul uitându-vă la un film?
Cât de fain e să iei o pizza cu tine și să te urci pe un deal destul de înalt ca să iei cina la apus de soare?

Unele lucruri contează mai puțin, altele contează mai mult. Fiecare în funcție de scopul pe care-l are în viață și de felul cum privește viața. Pentru mine viața-i scurtă. Dacă astăzi am chef să fac un lucru ieșit din comun, n-am să-mi spun că nu am o idee suficient de bună! Nu, orice idee e bună! Uite, am să cumpăr un pepene și am să ies la iarbă verde, cu aparatul în mână și cu iubitul, dacă-l am, deși afară-i toamnă!

Serios acum! Chiar trebuie luate lucrurile cele mai simple și lăsate așa simple cum au fost de la început. Parcă prea ne complicăm existența fără rost uitând că anii nu se întorc și că lucrurile palpabile nu sunt veșnice. Cu tine peste ani iei doar amintirile acelea păstrate într-o poză. Uneori e trist gândul, că ajungând bătrân începi să vezi tinerețea cu alți ochi și culmea am doar 25 nu-s chiar așa bătrână! E semn clar că trebuie să mă apuc de dansuri!Vă povestesc altă dată și despre asta!
Zic toate astea, pentru că am avut perioade foarte stresante și încărcate pe perioada facultății care m-au obosit și îmbătrânit înainte de vreme. Dacă întorc capul înapoi, nu am regrete, pentru că renunțând la visele ce le aveam am găsit vise noi care m-au făcut să fiu fericită de ceea ce sunt acum! Și e fain, acum de exemplu îmi lipsește creionul colorat ca să fac un apus frumos, dar nu-i bai, mai stau așa :)!


Haidem să fim oameni frumoși și să avem zile fericite!
P.s. Dacă vă vine o idee de titlu, v-aș fi recunoscătoare :d

Interesul poartă fesul!

În multe privințe,mintea mea nu poate ajunge la anumite gânduri, deoarece nu bate până acolo. Dacă ar fi să funcționez după un algoritm, cu siguranță al meu e cel mai simplu. Mi l-am stabilit astfel, deoarece în timp, am realizat că viața îți rezervă prea multe șuturi încât n-are sens să o complic și eu. Recent, mi s-a întâmplat să fiu atât de uimită încât am avut un șoc. Aici a intervenit acel algoritm simplu care în combinație cu alte operații nu reușea să ajungă la rezultatul dorit, producându-se șocul.

Am descoperit că în accepțiunea unuia sau altuia, banul e mai important ca fericirea, e mai important decât iubirea, e cel care întreține căsnicia, e cel care te strânge în brațe atunci când ești dezorientat, e cel care vine și se așează pe buze sub formă de sărut. Cu alte cuvinte, e cea mai importantă coordonată a existenței omenești.

N-aș putea să neg sau să aduc argumente, nu din cauză că nu-s capabilă, ci doar pentru că sunt încă uimită de această descoperire. Nu pot totuși să nu trag o concluzie. Rezultatul meu simplu e că cel mai probabil nu există suficientă dragoste în acel om sau poate pur și simplu nu a întâlnit încă persoana care să-i amețească matematica banului și să-i schimbe ideologia.

Cert e că oamenii ne uimesc și se uimesc singuri pe zi ce trece. Sărăcia face din noi ce vrea și ce nu vrea și când ne așteptăm mai puțin ne lovește și ne lasă la pământ. Atunci când suntem loviți puternic de bani căutăm dragoste, poate și compasiune de la cei cărora le-am întors spatele. Dragostea aceea care la început ni se dădea necondiționat și încă ni se mai dă, care ne așteapta fără să ne ofere nimic în schimb pentru a ne avea și nici nu cerea nimic în schimb. Aici intervine eșecul, momentul vieții noastre în care ne păcălim singuri și le întoarcem spatele celor dragi pentru bani.

Cu toate acestea,eu încă cred că fericirea nu poate fi cumpărată cu bani și dragostea nu poate fi făcută cu forța. Ce e cumpărat cu bani, poartă mereu un termen de valabilitate fiind perisabil, chit că e vorba de o casă, de haine, de aur, excursii, mașini, avioane, benzină etc. Dacă oamenii ar fi mai toleranți cu ei înșiși și nu ar trăi atât de mult în casă „cu tot cartierul” și cu realizările altora, probabil că în multe familii n-ar mai exista atâtea certuri pe motiv ca „vecinul are și noi n-am fost în stare” iar banul nu ar mai lua locul dragostei. Dar vremurile grele în care trăim ne obligă să facem compromisuri și să uităm de adevaratele valori.

Să avem zile optimiste cu oameni de suflet lângă noi.

Zambesc azi

Astazi am zambit mult pentru ca...
- am primit o veste faina faina de tot, care-mi va face viata mai buna la serviciu;
- am citit bannerul unei blonde care va candida pentru camera deputatilor. In momentul ala mi-a fost clar ca toti incearca sa dea tot cei "mai bun" din ei/ele. Blonda zicea asa: Deschideti ochii, votati cu inima. Nu se vedea pe banner, dar presimt ca avea o inima generoasa;
  - traficul era infernal iar calea mi-a fost taiata de o dubita si cu toate astea am ras. Pe spate scria ca are peste topless, de Larga Jijia!  Faina reclama, zic eu, cel putin in trafic cu mine a scapat de claxon :d

Poate zambim si maine la fel de fain!!!

Cumpăr răbdare!!!

Serios acum, cineva ar face o afacere foarte bună și profitabilă dacă ar inventa pilula "răbdare". Șoferii ar fi cei mai recunoscători. Astăzi am fost mai mult ca de obicei prin trafic și pe oriunde aș fi luat-o, un drum care în mod normal dura 10 min, acum durează 30 de minute.

Nu se mai ține cont de prioritate, nici de culoarea roșie a semaforului, aproape că-ți vine să-l calci și pe Fănică rutierul, cu fluierul lui cu tot. Îți vine efectiv să o iei pe contrasens, pe unde circulă una-două mașini. Sunt o groază de zone sparte și distruse, apoi s-a acoperit tot ce-a fost spart cu balast iar ca și cum astea n-ar fi de ajuns, se adaugă și mașinile parcate aiurea, care blochează o bandă pe sens dar și impertinența unor șoferi.

 

Trebuia să ajung la Hală foarte urgent, dacă mă puteam teleporta ar fi fost ideal. Varianta de a merge pe Toma Cozma, B-dul Carol, Independenței, dreapta pe lângă Golia și apoi pe str. Armeană nu a fost cea mai inspirată alegere. S-a călcat linia dublă continuă, s-a trecut pe roșu, s-a mers cu spatele o stradă întreagă pentru că era înfundată, s-a înjurat polițistul din intersecția din Cucu și în principiu ar fi trebuit ridicat carnetul de vreo două ori. Când am luat-o pe Văscăuțeanu în sus, B-dul Carol, str.Gh.Asachi, Lascăr Catargi, Sărărie, Elena Doamna, Anastasie Panu, din nou a fost o alegere nesatisfăcătoare. Gropi pe Asachi, un buldozer care bloca strada pe L.Catargi și inegalabila coadă din Cucu până la Hotel Europa. Cireașa de pe tort a fost nenea care bloca mașinile parcate pe A.Panu.
Mirobolant aș putea spune într-o notă sarcastică!
 

Dacă ieși în intervalul 12-16 pe străzile din Iași, eu zic să iei cu tine un cd cu muzică rock, poate ajută. Aa, apropo, cea mai mare doză de impertinență o au șoferii bărbați, nu toți, dar se aplică destul de bine eticheta asta, pe ei. Și de o vreme nu-mi mai place să conduc!

Vă doresc să vi se învârtă roata-n trafic, că altfel e vai de voi!

Nu am somn

Oricât m-aș chinui să nu ajung la vorbele celebre din vara asta, cum că respectivul nu doarme, nu se poate. Serios acum, dacă mai ascult o dată lălăiala aia nu mai deschid vreo jumate de an radio-ul, poate s-a dezintoxifica muzica românească de o astfel de absurditate.

Problema ar fi totuși alta. Nu pot să dorm. Serviciul mă obligă să dau trezirea foarte de dimineață, mai precis pe la un 5.40. Am început să mă obișnuiesc atât de bine cu programul acesta, încât foarte rar în weekend, ora 8 mă prinde dormind. În ultima vreme, adică de vreo 3 săptămâni, poate 4, ora mea de trezire e 4:00, 4:30, 5:00, mai nou 3:30. Să vezi ce distractiv e când te trezești fresh la 3:30 și te uiți la ceas cu degetele încrucișate și vezi că mai ai 2 ore de dormit. Jur că aș sparge ceva în momentul ăla. Am numărat toate oile lui Becali și am tăiat și frunză la câini și degeaba. Am făcut abdomene, diverse exerciții la picioare, am încercat să visez cu ochii deschiși și nimic.
De mai bine de 3 săptămâni sunt nervoasă, întoarsă pe dos, antipatică și cel mai aiurea e că nu mă mai suport. Când nu vreau să-mi manifest sentimentele sunt botoasă și uit să zâmbesc. Insomniile mi-au luat două plăceri enorme. Somnul dulce și profund și râsul. Deci, e de nașpa.
Acum, ar cam fi cazul să mă apuc de numarat oi, dacă mă trezesc iar la 4 îmi rămân mai puțin de 6 ore de somn și nu-s suficiente să acopere cearcănele.

Somn dulce să aveți și nu fiți egoiști, împărți-ți-l și cu mine.

Posted in: insomnii,nu dorm

Fii un ambasador pentru țară (I)

Un ambasador, definit în termeni simpli pe înțelesul tuturor, poate fi acea persoană care reprezintă o țară în timp ce trăiește în altă țară. 

Majoritatea românilor au părăsit granițele țării noastre. Unii dintre noi ne-am întors, alții au rămas acolo. Cu toții ați văzut lucruri mai frumoase decât acasă, ați văzut și lucruri care vă erau cunoscute, dar sigur sigur ați văzut și părți care nu v-au plăcut, gândindu-vă în momentul respectiv cât de norocoși suntem că, noi, românii, nu le avem.

Nu neg faptul că avem o evoluție înceată, că avem țigani, că suntem leneși, că se formează cozi, că se închide la ora fixă ghișeul, că e birocrație multă, că e corupție, hoție, demagogie etc. 

Întrebarea mea e următoarea: ești conștient că toate astea de mai sus există pretutindeni, adică cam în fiecare țară, într-o anumită pondere?

Eu te-nțeleg că ești sătul, obosit, stresat, îngrijorat, sărac, nedreptățit pentru că și eu sunt, dar nu uita locul de unde ai plecat. Zic asta pentru că astăzi citeam pe facebook descrierea unei poze care ilustra pe bunicul cuiva. Cuvintele respective m-au mișcat într-atât încât să scriu despre asta. Zicea așa:

"Copile, ți-aduci aminte când te plimbai desculț prin țărână, alergai cât era ulița de mare, vă jucați cu rațele, cu oile și cu cățăii toată ziua, mâncai mămăligă cu lapte, te împărtășam duminecă la liturghie, mergeam la nunți și la înmormântări la neamuri, băteai cuie cu tataia, coseai și învățai să fluieri de la vecinul Marin? Prostiile astea te-au făcut mare și apoi director, maică. Să nu uiti niciodată asta!"(A.Dejica)

Aparent, pentru toți România repezintă acasă, deși nu toți vorbesc despre România ca fiind acasă în momentul în care ajung după graniță. Când ajung acolo vorbesc despre ea ca și cum ar fi un mare rahat. Citez o bună prietenă, mi se pare nașpa să pleci de undeva pentru faptul că nu te-ai descurcat în țara ta ș-apoi s-o caci și să mai convingi și pe alții sau să-i enervezi că România nu e nu știu ce. Cu alte cuvinte să-l faci să se simtă nașpa că mai stă în țara lui.

Așadar, nu contează ce funcție ai, de ești director sau șomer, de ai plecat sau ai rămas, adu-ți aminte de vorbele lui Dejica, eu tind să cred că-s foarte bune de ținut minte. Oriunde ai călători, devii automat un ambasador pentru țara ta. Știu că te vei simți liber să te porți și să acționezi așa cum îți place, că vei vrea să experimentezi libertatea și multe altele. Gândește-te totuși că acțiunile pe care tu le consideri normale, pentru oamenii în țara în care ai ajuns lasă o impresie despre tine și despre cei rămași în locul tău de baștină. Dacă tu crezi că acest lucru nu te afectează în mod direct, vei descoperi mai târziu că felul de percepere al lor va afecta modul în care te tratează. Nu puțini au fost luați drept țigani în străinătate, nu? Sau nu puțini au fost străinii surprinși să vadă că nu aveți pielea neagră și sunteți blonzi, nu-i așa?

Dacă tu te plângi de lucrurile rele de acasă față de cei din străinătate, asta nu îți va aduce compasiune din partea lor, mie una nu-mi inspiră decât respingere persoana care vorbește pe cineva de rău sau cea care se lamentează. Altfel spus, îți vei crea cu mâna ta o imagine proastă. Răul cel mai mare e că nu ai numai tu de suferit, cum ar fi normal, ci au toți de suferit și cei care sunt acolo, dar și cei care au rămas acasă. De ce? Pentru că cei care rămân sunt priviți prin prisma publicității făcute de tine.

Poate ar fi cazul să vorbești doar de lucrurile faine de acasă căci avem multe lucruri faine. Raportat la o scală mai mică, un lucru asemănător se petrece și-ntr-o familie, nu-i așa? Doar naivii, își spun problemele pe la diverși, cei mai mulți preferă să le țină discrete, căci altfel ar dăuna imaginii lor. 

Nu știi care sunt lucrurile faine? Voi încerca să fac o enumerare în postul următor.

Până atunci, fii ambasadorul țării tale, ai o răspundere în privința asta! De ce? pentru că ai prietenii și familia care ți-au rămas în România și ar fi păcat să-i vorbești de rău.

Posted in: ambasador,Dejica,romani,Romania

Stau bine cu banii !!!

Având în vedere că eu colaborez destul de mult cu instituțiile bancare, în ultima vreme tot mai mulți omuleți din partea băncilor îmi propun să discutăm 30 de secunde despre noua super mega ofertă cu linie de credit fără acte, cu dobândă mică bla bla and shit.
Azi a fost rândul duduii de la ING să-mi spună că are nu știu ce ofertă super șmecheră.
Sunt câteva lucruri care pe mine mă enervează când cineva vrea să-mi bage pe gât o datorie.
De exemplu, mă deranjează când discuția pornește cu replica ”- Pot sa vă rețin 30 de secunde?” și niciodată nu stau mai puțin de 1 minut și 30 de secunde să o ascult. Apoi, îmi prezintă totul ca și cum ei ar fi cei mai buni oameni de pe planetă care aproape îmi dau pe degeaba banii ăia, dar cu o dobândă de 45% care e mică mică mică, de nici nu o simți. Așa niște oameni de faini sunt că se gândesc la nevoile mele!!!

Eh, sufocată de atât de multă grijă din partea băncilor, duduii de la ING i-am tăiat-o scurt. ”Stau bine cu banii, n-am nevoie de alții, mulțumesc frumos”. Pentru câteva secunde am blocat-o, dar doar pentru câteva, căci imediat și-a revenit și mi-a propus să le spun și prietenilor mei, poate sunt nevoiași.

Să fim înțeleși că n-am nimic cu oamenii ăștia, n-au nicio vină că încearcă să câștige o pâine fiind sâcâietori și enervanți. Ăsta le este jobul, așa scrie în fișa postului, așa îi instruiește pe ei, doar că eu momentan n-am probleme care nu pot fi rezolvate cu economii de câteva luni. Iar de voi avea nevoie, voi ști să prospectez piața în așa fel încât să aleg cel mai avantajos credit.

Vă doresc bani mulți, dar mai ales o săptămână faină!!!

Utopia zilei de miercuri

Am ajuns la concluzia misogina ca blondele sunt alta categorie de femei. Stii ca este vorba aia a barbatilor ca femeile nu trebuie intelese. Eh, pe blonde este interzis sa le intelegi daca tii la neuronii tai inteligenti.
Stateam langa o domnisoara oxigenata si o vad ca-si scoate capacul de la telefon. Pentru baterie sau sim a facut gestul asta, ma gandeam eu, santena. Ei, nu! Ci ca sa-si puna biletul de ratp la loc sigur.
Acum, ma-ntreb, de ce-ai face asta cand ai un sac numit geanta pe care-l tii in brate si cu siguranta ai si un portofel prin fundul sacului???? I-am interzis mintii mele sa priceapa, am luat-o ca pe o curiozitate.
Am continuat sa ma holbez pe geam, pana s-a urcat un nene rrom care face infact si a cazut cat e el de lung in autobuz. Cu fata-n jos!

Eh, a fost o zi obisnuita de miercuri!

J.O. în România: utopic sau ironic?

România nu merită să fie gazdă a Jocurilor Olimpice în următorii ani. De ce? Pentru că neuronii pe care îi are sunt pe jumate adormiți și nu-s capabili să organizeze un asemenea eveniment. România e o țară care dacă se vede cu bani, nu știe ce să facă cu ei, dacă n-are bani și vrea ceva se duce și se împrumută. 

Am să fac o comparație destul de urâtă, dar am să vă rog pe voi să extrageți miezul și să nu luați cuvintele mot-a-mot. 

Am cunoscut la un moment dat o domnișoară (gen pitzi) care s-a văzut într-un final cu salar, bani siguri, veniți lunar. În prima lună i-a cheltuit pe haine, a doua lună a ieșit în club, a treia lună și-a luat iar haine și după vreo jumate de an a realizat că salariul nu-i poate menține fizicul la adevărata valoare. Așa că, stimabila a apelat la un împrumut, pe care firește l-a cheltuit în același mod. Era foarte populară și apreciată în grupul ei. Și atât.

România, care nu mai e demult domnișoară, procedează relativ la fel, face împrumuturi ca să-i investească total aiurea în trotuare pe drumuri comunale care traversează lanuri de porumb, în parcuri pentru copii în sate de batrâni și în alte astfel de exemple.

Dacă ar fi să organizăm Eurovisionul sau Jocurile Olimpice, am mai ieși din datorie? Planul cincinal al lui Ceaușescu de acoperire a datoriilor s-a zis că a fost drastic, e drept că a avut finalitate, dar totuși s-a lăsat cu revoluție. Pesimismul meu, mă face să cred că nu mai pupăm noi datorie externă zero, cel puțin atât timp cât țara noastră apare pe hartă.

La extrema cealaltă, non-financiară, suntem oameni talentați. Din 1976 și până acum, la J.O. de vară, la gimnastică n-am căzut niciodată sub locul 3 și ocupăm locul 2 în lume ca medalii câștigate printre țările care nu au organizat evenimentul. Sunt cifre impresionante, sunt lucruri palpabile și abia acesta este un brand de țară. Sportivii români au strâns un total de 292 de medalii. Anul cu cele mai multe medalii câștigate, a fost cel din 1984, când performanța a fost recompensată cu 53 de medalii. 

Iată mai jos dovada talentului românesc în sport, de la începutul participării țării noastre la Jocurile Olimpice și până acum:

Jocuri Olimpice	Aur	Argint	Bronz	Total
Gimnasticã	24	20	25	69
Canotaj	19	10	8	37
Atletism	11	14	9	34
Caiac-canoe	10	10	14	34
Lupte	7	8	17	32
Tir	5	4	5	14
Scrimã	3	4	7	14
Natatie	3	2	4	9
Haltere	2	6	3	11
Box	1	9	15	25
Judo	1	0	3	4
Handbal	0	1	3	4
Cãlãrie	0	1	1	2
Bob	0	0	1	1
Rugby	0	0	1	1
Volei	0	0	1	1
Total	86	89	117	292

Sursa: www.onlinesport.ro

Personal, atunci când aud imnul României și văd drapelul ridicându-se pentru locul 1, am o senzație de furnicături prin corp și cel puțin pentru 30 de secunde cât este intonat imnul mă simt mândră de români, așa prostuți și infantili cum suntem. Ca-n povestea aia cu cioara care-i spune bufniței: unde va vedea cei mai frumoși pui să ocolească acel cuib, căci e cuibul ei.

Să avem zile răcoroase și fără nervi!!!

Posted in: datorie,gimnastica,Jocurile Olimpice,Romania

Google commercial

Cei de la Google sunt extrem de creativi și au niște oameni tare faini. Am mai zis-o și încă îmi mențin părerea.
Iată o reclamă simpăticuță care creează o poveste de dragoste la nivel de căutare de informații. Mi se pare cu atât mai interesantă cu cât tocmai am terminat un mic curs organizat de ei despre cum să facem căutarea pe Google mai ușoară și mai promptă.
Super ideea! Enjoy !

Revenind la 15 ianuarie 2011

Memorabilă ziua aceea!
Mi-am făcut o promisiune către mine, pe care nu mi-am promis-o pe deplin. Mai frumos, nici cei de la mug.ro nu și-au ținut partea lor de angajament.

Să detaliem ideea scrisă mai sus. Pe 15 ianuarie anul trecut, mi-am propus să scriu 1000 de posturi despre lucrurile care mă influențează. Am început chiar bine, aveam câteva idei puse pe o pagină distinctă și anume pe mug.ro, la recomandarea lui Cezar. Astăzi, când am vrut să mai scriu un post (din mai anul trecut n-am mai scris nici unul) am aflat că pagina mea de pe mug nu mai există. Tare, nu? Mai ciudat e că nu am mai găsit nici blogul lui Cezar de pe domeniul cu pricina. Deci, chestia era dublu de ciudată.

Ce-mi rămâne de făcut e să mă apuc din nou de scris. Preferabil și cinstit ar fi să scriu mai des de o dată pe an.
În cazul acesta, rămâne să vă doresc spor la citit și mie spor la scris. A, și bineînțeles, replica mea de sezon, preferată: să avem nopți răcoroase!!!

Posted in: 1000 chestii mișto

Și a trecut și Let's do it

A fost săptămâna voluntariatului, a fost 12 mai, a fost și Let's do it Romania. Dar, n-or să mai fie până la anul. Și vă asigur că la anul nu vă mai vorbesc despre ele. Și haideți că vă spun și de ce.

Anul ăsta, m-am gândit să fiu un bun cetățean, firește că nu mi-a venit ideea de la mine citire, nu că nu m-ar duce capul să fac ceva "voluntar". Andra, o bună prietenă îmi spune să ne înscriem la strâns de gunoaie pe 12mai. Ok, zis și făcut. 

Sâmbătă dimineața, vesele ne-am dus să ne găsim echipă, morman de gunoi, să ne luăm saci și mănuși și să purcedem. Toată lumea happy pe acolo, multe poze, s-au schimbat și ceva adrese de mail, cinstit până acum.

Echipa din care făceam parte, a strâns gunoaie prin pădurea de la Bucium, cam pe unde se împușcă ăia cu bile de vopsea (dacă nu știți vorbim în private). Noi două cu mult simț de aventură, dar și cu intenții de protejare a mediului, am înaintat muuult în pădure, așa de mult încât eram doar noi două și vreo două ciori, cu doi saci mari și plini de gunoi care trebuiau duși înapoi până la stradă.

Cam pe la 11 trecut de fix, ajungem la drumul principal, unde erau o groază de saci adunați, însetate și obosite de la urcat. Eram tot singurele. Ne așezăm pe o țeavă de gaz metan să ne tragem sufletele urcate-n gât și când colo ce văd pe mine: .... O CĂPUȘĂĂĂĂ. 

Poate dacă nu-mi făcea Andra un mic instructaj înainte povestindu-mi despre nu știu ce actor, mort pe jumate și nu știu ce femei bolnave rău de la o mușcătură de căpușă, nu deveneam așa isterică. 

Bineînteles, că n-am avut timp să redevin rațională și să gândesc situația în care eram, am pus direct mâna pe ea, am scos-o și am strivit-o. N-a curs prea mult sânge, dar am omorât-o.

I-am anunțat pe omuleții cu care eram că eu nu mai stau, că nu-mi mai trebuie să umblu prin păduri și am plecat stresată toată și cu gândul să ma duc la Urgențe. Sincer, nu prea știu cu ce mă puteam prezenta la Urgențe. Mușcătura nu prea se vedea, ziceai că e mușcătură de furnică, căpușa nu o mai aveam ... deci, nu m-am mai dus. Totuși, i-am stresat pe toți din jurul, inclusiv google-ul să văd dacă mor sau ceva de genul.

Scurt pe doi, anul viitor nu mă mai duc la strâns nădragi și cizme de prin nicio pădure, nu doar din cauza căpușelor, dar parcă mi s-a tăiat cheful de făcut fapte bune.

Și ajunsesem să gândesc (mi se mai întâmplă uneori) că de când cu isteria asta, parcă ți-e frică să te duci și la un grătar. În anii din urmă, mergeam fără nicio grijă prin toate pădurile și prin toate buruienile fără să mă gândesc că s-ar urca căpușe pe mine, mai frică îmi era de purici. Acum, nu te duci nicăieri că se urcă animalele astea pe tine. Zi dacă-i drept așa ceva?

Plus, că îmi pusesem speranțe că anul ăsta merg pe Ceahlău, că-mi doresc cam de multișor să-l urc până sus, azi mi se spune că e cam nașpa de mers undeva la munte și de hălăduit din cauza căpușelor. Asta da veste proastă.

Dar mai vedem, nu-mi pierd speranța că poate se uită până când începe perioada de concedii și tragem o fugă și prin munți :d

Să avem o zi veselă și însorită!

O altfel de lebădă

N-am mai dat de o bună vreme pe blog, ce să zic, mă conformez timpurilor noastre. Absenteismul e la putere. A se vedea numeroasele șantiere din Iași, care au apărut practic ca ciupercile înainte de alegerile locale, deși trebuiau să apară cu mulți ani în urmă.
Ok, mai bine mai târziu decât niciodată, ar zice bătrânul.

Ținând cont de ceea ce vreau să vă arăt, părerea mea e că nu mă prea plictisesc, așa în ultima vreme. Dar, cinstit e că verdictul final, e normal să mi-l dați voi la sfârșit.
Așadar, cum fiecare dintre noi, are cel puțin un top ten wish list, cu vise neîndeplinite, am și eu unul. Și undeva pe la numărul 20, era să fac un origami fain, mișto, așa de mișto încât să rupă gura târgului. Ok, zic că era, pentru că acum e cu "done" și nu contează dacă va rupe gura cuiva, importantă e satisfacția pe care o am azi. Sincer, e bestială senzația.
Asta-i lebăda finalizată, lipita cu scotch pentru că se lăsa pe părți și părea prea grasă. Pe parcusul a 6 zile, adică vreo 10 ore în total, am tăiat vreo 15 foi A4, am făcut vreo 484 de triunghiuri și într-un final am ajuns la ceea ce se vede mai jos.

Sursa de inspirație e asta, aici am observat prima oară că e cam "grasă" lebăda, apoi am văzut că așa îmi iese și mie, de aceea a trebuit să o prind cu scotch. Câteva poze în plus cu munca mea "handmade" am pus pe picasa.

Să avem zile optimiste și mișto!
P.s. azi noapte a plouat ca-n mijlocul verii. Din mașină se vedea perfect de fain! :) Hristos a Înviat!

Pentru ce trăiesc?

În seara asta scriam un mail unei bune prietene stabilită recent în Canada. Și dintr-o povestire într-alta îmi pun întrebarea "Pentru ce trăiesc????"

Știți și voi chestia aia cu culmi uneori deloc amuzantă, nu? Eh, am ajuns la concluzia că și eu am o culme. 

Culmea trezirii: neuronu meu pe jumate senil punându-și întrebări.

Așadar Focă, pentru ce trăiesc?

Ar fi trist să vin cu răspunsul imbecil că trăiesc pentru a merge la școală ca să-nvăț să citesc, la facultate ca să-mi găsesc o slujbă cât de cât ok, la serviciu ca să nu mai cer bani de la ai mei și apoi la pensie ca să facă mișto statul de mine și să mor mai repede că nu-mi ajung banii lor. N-am scris de grădiniță nu pentru că nu mi-a fost dragă ci doar pentru că n-am mers. Ok, deci clar nu-i ăsta răspunsul, chiar și eu pot mai mult de atât.

Atunci? Trăiesc ca să fac bani? Să am haine frumoase, extravagante, mașină, casă la stradă cu lac în spate, gadget de ultim moment, unghii porțelanate? Imbecil răspuns și ăsta. E imbecil din simplul fapt că dacă adun 30de oameni și îi întreb cine a fost cel mai bogat om acum 10 ani, nu toți vor ști să-mi răspundă. Nici dacă-i întreb ce era la modă acum 10 ani. Deci, cu toată faima de moment și cu toată bogăția, astăzi e un anonim.

La o concluzie e sigur că am ajuns. Nu trăiesc ca să fac bani, nu trăiesc nici doar pentru a-i cheltui, nu trăiesc pentru a mânca și pentru a bea.

Dar totuși, de dimineață până seara alerg pe ici-colo ca un titirez așteptând momentul când ajung acasă, epuizată psihic și fizic. Fac serviciu câte 9-10-11-12 ore pe zi (mai rar 8 ore în anul 2012), vin acasă visând patul încă din Copou, de aceea într-o zi obișnuită, activitățile principale sunt: mănânc, dorm, muncesc, mănânc, dorm, mănânc. E un ciclu care se închide cu verbul a mânca. Culmea, nu-s chiar așa de grasă. Cu alte cuvinte, trăiesc ca să-mi fie bine?? Cam clișeic.

Da, trăiesc pentru că am o viață. Trăiesc fără instrucțiunile de folosire. Viața mea poate și a voastră e un serviciu care mi-a fost oferit, fără să fiu întrebată. L-am primit și atât, m-am bucurat că l-am primit, mă mai bucur din când în când că l-am primit, dar nu știu ce să fac să funcționeze în starea lui optimă. De aceea ajung să-mi pun astfel de întrebări în momentul în care vreau schimbări. 

Aș vrea să-mi fac propriul manual de utilizare al vieții, un manual de care să-și aducă aminte și alții. Parcă n-aș vrea să trăiesc doar pentru mine. 

Răspunsul e mai mult amplu decât simplu. Trăiesc într-o lume complicată care uită pentru ce trăiește, deoarece nicio școală nu-ți găsește răspuns la întrebarea care începe cu prepoziția "pentru" ci doar la cea care-ncepe cu "cum?" și uneori nici la asta nu dă răspunsul potrivit.

O seară frumoasă prieteni! Să auzim de grade cât mai calde în termometre!

Site-uri cu oferte de minut

M-am gândit să fac o listă a site-urilor care funcționează pe principiul "ofertă de minut/oferta zilei". Genul acesta de vânzare e chiar apreciat de mine. Cel mai mult și mai mult îmi place că dacă mă răzgândesc îmi pot recupera banii :D.

Asta e ce-am găsit eu până acum. Lista rămâne deschisă pentru update, de aceea mi-ar plăcea să-mi spuneți ce site-uri urmăriți.

1. www.fungroup.ro
2. www.kuponiada.ro
3. www.groupon.ro
4. www.fundeal.ro
5. www.dealfever.ro
6. www.zumzi.ro
7. www.shopdeals.ro
8. www.bestdealz.ro
9. www.getadeal.ro
10. www.mydeals.ro
11. www.city.eva.ro

Aventuri, locuri, oameni

Astăzi m-am trezit cu o poftă uriașă de a pleca la drum. Am deschis Google-ul, am făcut câteva cercetări ș-am ajuns la concluzia că ar trebui să pun pe o foaie locurile văzute pentru a înroși harta și a mă îndrepta spre alte locuri nevizitate. E foarte probabil ca și anul ăsta să-mi fac concediul prin țară.
 Mai jos este harta cu locurile pe unde m-am oprit (sunt aproape sigură că mi-au mai scăpat unele locuri) și câteva poze sub formă de link. Aștept idei pentru concediul de anul ăsta. Enjoy!

1. Castelul Ruginoasa
2. Castelul Miclăușeni
3. Mănăstirea Hadâmbu
4. Mănăstirea Cetățuia, Mănăstirea Galata, Bojdeauca lui Ion Creangă, Palatul Culturii, Dealul Repedea, Muzeul de Istorie Naturală  etc. vin cu modificări
5. Bârlad (Grădina Zoologică, Acumularea Râpa Albastră și Valea Seacă, Muzeul Vasile Pârvan, Pavilionul expozițional Marcel Guguianu)
6. Focșani
7. Piatra Neamț (Mănăstirea Văratec)  Târgu Neamț (Cetatea Neamțului, Mănăstirea Neamțului)
8. Rădăuți (Marginea, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Arbore, Mănăstirea Bogdan -Vodă)
9. Mănăstirea Gura Humorului, Mănăstirea Voroneț
10. Moldovița, Sucevița, Palma
11. Vatra Dornei
12. Borșa (Cascada Cailor, Pasul Prislop)
13. Sighetu Marmației (Cimitirul vesel, Muzeul Comunismului, Manastirea Sapanta-Peri)
14. Manastirea Barsana, Manastirea Botiza
15. Slanic Moldova
16. Baile Tusnad (Lacul Ciucas, Lacul Sf. Ana)
17. Cheile Bicazului, Lacul Rosu
18. Borsec si Durau
19. Brasov
20. Cetatea Rasnov, Castelul Bran, Moeciu, Pestera Valea Cetatii Rasnov, Culoarul Rucar-Bran
21. Curtea de Arges (Manastirea Mesterului Manole)
22. Defileul Oltului (Manastirea Cozia, ManastireaTurnu, Calimanesti, Caciulata)
23. Transfagarasanul (Valea lui Stan, Lacul Vidraru, Balea Lac, Balea Cascada)
24. Manastirea Sambata de Sus
25. Cheile Oltetului (Pestera Plovragi, Manastirea Polovragi, Manastirea Horezu, Pestera Muierii, Manastirea Bistrita, Manastirea Hurezi
26. Litoralul (insula Ovidiu, stațiunile)
27. Campia Turzii si Turda (Salina Turda, Castrul roman Potaissa, Miliarul de la Aiton, Fabrica de bere
28. Cluj Napoca
29. Salina Praid
30. Bacău