Proiect de fericire - partea III

Alt gand, un gand, inca un gand. Cand durere, cand placere, nu le mai tin minte nici socoteala.

Un singur gand nu-l pot uita. Tu, in capul scarilor, cu mana alungand soarele din ochi iar eu insetat de tine, de partea cealalta a strazii. Pe tine, zambindu-mi intr-un anume fel, in acel fel pentru care si florile se deschid dimineata, in acel fel datator de viata. Un singur zambet nu-l pot uita, acel zambet al tau nascut din ochi, nascut pentru a ma face pe mine unic barbat, unicul iubit. Imi lipseste zambetul tau. Imi lipseste sa fac pe cineva zambind cum te faceam pe tine odinioara. Sunt ganduri ale unei vieti care deja imi lipseste. Dar, infantil, ma bucur la existenta unei ipoteze neverosimile ca as putea-o reincepe modificand curgerea timpului.

.........

De la tine am invatat ce-nseamna sufletul. De s-ar despica acum pamantul pe care odata pasii nostri calcau, de m-as prabusi acum impreuna cu aceasta piatra, pe care candva stateam iar tu timid ti-ai asezat capul pe umaru-mi, de m-as prabusi in aceasta vaiuga ... sunt un vinovat si-un criminal c-am ignorat un suflet ... al tau suflet.

S-ar putea sa vin sa-ti multumesc pentru faptele tale, pentru ca te-ai nascut. S-ar putea sa vin candva. Va fi o zi cu inceput, cuprins si cu o incheiere. Oricum ma vei primi, va fi o incheiere glorioasa. E multa vreme de cand stiu ca iti sunt datornic cu un azi meritat. Tu ai fost cel mai bun profesor pentru mine, de la tine am invatat sa zbor altfel.

Tot de la tine, voi invata ce mai ramane de invatat ....

Posted in: Proiect de fericire

Cladirea no.4

Lasam in urma drumul european E583 care ne-a adus pana la intersectia cu Tg Frumos si continuam sa mergem pe drumul national DN 28A. Pe partea dreapta va rasari ca-ntr-o ceata, acest impunator loc. Cladirea si locul cu pricina se numesc?

Proiect de fericire - partea II

Iubitele vin pentru a pleca, m-am gandit eu. Aceasta e singura certitudine deprinsa din jocul asta, ce-l fac eu, uneori plicticos, alteori incitant, cu viata. Doar ele, singure, stiu sa te faulteze intr-atat incat si cerul ar geme de rusine cumva. Atat de subtil, alteori atat de evident incat si soarele s-ar inneca in apus, pentru totdeauna. Gasesc parasirea ca pe-o greseala. Ca pe-un rateu. Arbitrul m-a faultat si m-a penalizat, port cu mine durere, durerea nu rateaza niciodata. Fii fericita, m-ai marcat, draga mea ...

Iti amintesti, campul si cei patru plopi ? Mi te ascundeai, iara eu te chemam prin versuri. Obosita, imi cadeai pe brat. Apropierea pielii tale purtatoare de parfumuri, imi e fior purtator de viata. Si nu-ntelegeam cum. Acum insa, inteleg. Ai si tu secretele tale in care eu nu am loc decat pentru a ma mira si atat. Doreai sa ma gadili, eu imi doream sa-ti arat cerul, sa-mi stai intinsa-mi brate si sa-ti arat cerul.

Acum, e liniste si e pustietate, dar parca iti aud rasul in surdina. Un manunchi de flori, zac uscate langa-o radacina. E o poza trista, e doar alb si negru, ba e chiar mult gri, e o poza proasta, fara de lumina.

Amintirea ta, surasul tau ce descanta luna, ochii tai umezi ca florile plouate, mi-au inspirat cantecul. Si totusi, poetul spune ca un cantec are un parfum ce dureaza foarte mult, doar versurile sunt putine. Eu, as spune, ca esti binele precum esti raul meu si nu stiu de ce-mi esti sortita asa putin, asa precum un cantec.

Posted in: Proiect de fericire

Proiect de fericire - partea I

Candva. Am fost.

Ma-ntreb daca a uitat c-am fost. Ma-ntreb cum eram cand imi era candva. Pe cand ma privea fara sa oboseasca. Candva, inainte sa o las sa plece. Sunt clipe care merita amintite si povestite. Sunt clipe care merita aduse inapoi. Apropierea mea ... asa-i spuneam, te-am indepartat.

Orologiu vechi, prieten drag, parasit de vremuri, atat mi-as fi dorit, sa-i fiu macar o data, un adevar, un sens al vietii ei. Sa-i fiu umbra intr-o zi torida, sa-i fiu soare intr-o iarna cu nameti, sa-i fiu viu, sa nu o mai gadil in talpa-i ca matasea.

Era fata aceea, care stia sa viseze, care stia sa cerceteze visele si realitatea. Era fata dintre putinele, era aceea care avea o logica. Dar, ce mai conta? Nu mai conta, cand ma adanceam asa de mult intr-o floare careia mi se parea ca ii seman ...

Nu-mi esti nici ploaie, nu-mi esti nici vant, imi esti adiere si izvor, imi esti infinit si apus, esti poate, nebunia cea mai corecta. Dar, am mai vorbit despre asta ...

Senina, te miscai incet, dar repede. Trebuia sa-mi tin ochii inchisi ca sa te vad continuu. Si te-am vazut o data, o singura data, si-ai lasat inauntru-mi potop, incendiu si cele mai cumplite boli. S-a fost nevoie sa te caut, negasireo ....

Posted in: Proiect de fericire

Recunoaste cladirea

Fotografie ... mai actuala, constructie datand din anii 1880, a fost conac, castel, spital, depozit militar, centru de plasament, platou de regizare iar astazi se afla pe lista monumentelor istorice din Iasi.

Va asezonez si-o melodie, pentru inspiratie ;) Bafta!

Capitalismul - evadarea din socialism

Unde suntem dupa 20 de ani de democratie?

Intrebati-l pe Alexandru Solomon ! Poate v-ar spune ca este o intrebare grea sau poate-ar spune “Nu ştiu unde suntem faţă de unde ne-am imaginat că vom fi...”

Dintr-un interviu despre cum “Filmul a schimbat imaginea Romaniei”, am aflat cine sunt considerati primii capitalisti de la '89 incoace. Si fara niciun fel de ironie, surpriza a fost grozava! Chiar a meritat tot efortul meu, de a incerca o traducere mioapa pentru documentarul Capitalism-reteta noastra secreta (doamne-ajuta sa nu ma-nsel, in momentul de fata nu exista subtitrare).

Ok.

Tin sa va anunt, in cazul in care curiosii ar fi tentati sa-l caute pe Google, sa nu aveti un soc in a afla ca e un film romanesc (la frigu' de afara ar fi chiar pacat). Uimirea a fost si mai mare cand am aflat ca de ziua nationala, un film despre istoria Romaniei, cu romani, despre romani, care-ti vorbeste fara perdea, a fost difuzat intai in Franta.

Dar e-n regula, pot face fata!

In schimb, de ceva vreme, observand si teatrul politic din toamna aceasta, imi pun intrebarea daca Ceausescu nu se-nvarte in mormant cand conducatorii actuali distrug tot ce-a construit el?

Ironica viata, mai devreme sau mai tarziu iti va da raspunsul. Iar documentarul a venit odata cu el, Nicu Ceausescu, face o calatorie la 20 de ani dupa caderea sa. Cum e primit, ce vede-n Bucurestiul din 2009 si concluzia de sfarsit a calatoriei sale, o veti gasi cu un alt search pe Google.

Ma intriga pana la cresterea tensiunii, cum poate veni cineva, razand, sa zica "M-am distrat foarte bine anii astia. Si mi-a placut: ???!!!!! Domnule Patriciu, jos palaria pentru afirmatie! Aproape va consider un domn.

Filmul are o nota de sinceritate dezarmanta. Am facut un exercitiu de exprimare, s-am picat deplorabil. Desi, am prins socialismul in fasa, nu sunt capabila sa disting individualismul de colectivism. Capitalismul, ar cere, chiar ar trebui sa implore, renuntarea la principiul dinte pentru dinte. Iar eu, ma aflu inca in stadiul de carcotasa si de un Hagi Tudose modern, care munceste pentru prosperitatea familiei ei si nu pentru prosperitatea intregii tarii.

Tot din interviul mai sus amintit, mi-ar place sa citez un paragraf, ca si concluzie: "Daca ne conduc urmasii celor care ne-au condus inainte de 1989 este tot greseala noastra. In fond, oferta de oameni la nivel politic este rezultatul societatii romanesti. Oamenii care ajung acolo trebuie sa aiba un anume profil. Nu ajunge acolo oricine - nici la nivel de primar, nici la nivel de parlamentar. Ei ajung pe baza unui sistem de relatii instituit de societatea romaneasca. Nu ne-a parasutat nimeni o clasa politica in Romania."

Posted in: Alexandru Solomon,Capitalismul-reteta noastra secreta,Dan Voiculescu,Dinu Patriciu,George Radulescu,Nicolae Ceausescu